1 După moartea lui Saul, când David se întorcea din războiul ce-l purtase împotriva Amaleciților și după ce s-a oprit două zile în Țiclag,1Rg 27,6 1Rg 30,14.26
2 Iată că a treia zi a venit un om din tabăra lui Saul. Acesta avea pe el hainele rupte și pe cap țărână și după ce a ajuns la David, a căzut la pământ și i s-a închinat.Fc 37,34 1Rg 4,12 Iov 2,12
3 Iar David i-a zis: „De unde vii tu?” „Am fugit din tabăra lui Israel”, răspunse acela.
4 „Spune-mi, a zis David, ce s-a întâmplat?” „Poporul, a zis omul, a fugit din luptă și mulțime din popor a căzut și a murit, și a murit și Saul și fiul său Ionatan”.2Rg 4,10
5 „Cum știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?” a întrebat David pe tânărul care-i adusese vestea.
6 „Din întâmplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i grăia, și iată Saul stătea sprijinit pe sulița sa, iar carele și călăreții îl ajungeau.
7 Atunci el s-a întors și, văzându-mă pe mine, m-a strigat și eu am răspuns: „Iată-mă!”
8 Și el mi-a zis: „Cine ești tu?” și eu i-am răspuns: „Sunt un amalecit!”
9 Atunci el mi-a zis: „Apropie-te de mine și mă ucide, că durerea morții m-a cuprins și sufletul meu este încă tot în mine!”
10 Și eu m-am apropiat și l-am ucis, căci știam că n-are să mai trăiască după căderea sa. Apoi am luat cununa regească de pe capul lui, brățara ce era la mâna lui și le-am adus aici la stăpânul meu”.
11 Atunci a apucat David hainele sale și le-a rupt; asemenea și oamenii cei ce erau cu el și-au rupt hainele lor,1Rg 4,12 2Rg 3,31
12 Și au plâns și s-au tânguit și au postit până seara după Saul și după fiul său Ionatan, după poporul Domnului și după casa lui Israel, care căzuseră de sabie.
13 Apoi David a zis către omul care-i spusese acestea: „De unde ești tu?” „Eu, a zis acela, sunt fiul unui străin amalecit”.
14 Și David a zis: „Cum nu te-ai temut tu să-ți ridici mâna, ca să ucizi pe unsul Domnului?”1Rg 10,1 1Rg 24,7 1Rg 26,9 Ps 104,15
15 Apoi chemând David pe unul din slujitori, i-a zis: „Vino de-l ucide!” și l-a ucis.2Rg 4,10.12
16 Iar David a zis către el: „Sângele tău să fie pe capul tău, căci buzele tale au mărturisit împotriva ta, când ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului”.Mt 27,25
17 Și a plâns David pe Saul și pe Ionatan, fiul lui, prin această cântare de jale,
18 Pe care a poruncit să o învețe fiii lui Iuda, după cum este scrisă în cartea dreptului, unde se zice:Fc 49,8 Ios 10,13
19 „Podoaba ta, Israele, a fost doborâtă pe înălțimile tale! Cum au căzut vitejii!
20 Nu vestiți în Gat și nu dați de știre pe ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele Filistenilor, ca să nu prăznuiască fiicele celor netăiați împrejur!Jd 11,34 Jd 14,19 1Rg 17,23
21 Munților Ghelboa, să nu mai cadă pe voi nici rouă, nici ploaie; și să nu mai fie pe voi țarini roditoare, căci acolo a fost doborât scutul celor războinici, scutul lui Saul, ca și cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfințit.1Rg 31,1
22 Arcul lui Ionatan nu se întorcea fără sânge de răniți, fără grăsimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se învârtea zadarnic!1Rg 14,6
23 Saul și Ionatan, cei iubiți și uniți în viața lor, nici la moarte nu s-au despărțit. Fost-au mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii!
24 Fiicele lui Israel, plângeți pe Saul, cel ce v-a îmbrăcat în purpură cu podoabe și v-a pus pe haine podoabe de aur!
25 Cum au căzut vitejii în toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe înălțimile tale, Israele!
26 Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump și iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!1Rg 8,1 2Rg 9,1
27 Cum au căzut cei viteji! Pierit-a arma de război!”
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După moartea lui Saul, Davíd s-a întors de la victoria asupra lui Amaléc și a stat două zile la Țiclág.
1 După moartea lui Saul, când David se întorcea din războiul ce-l purtase împotriva Amaleciților și după ce s-a oprit două zile în Țiclag,
2 A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul cu hainele sfâșiate și țărână pe cap. Când a ajuns la Davíd, s-a aruncat la pământ și s-a închinat.
2 Iată că a treia zi a venit un om din tabăra lui Saul. Acesta avea pe el hainele rupte și pe cap țărână și după ce a ajuns la David, a căzut la pământ și i s-a închinat.
3 Davíd i-a zis: „De unde vii?”. El i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israél”.
3 Iar David i-a zis: „De unde vii tu?” „Am fugit din tabăra lui Israel”, răspunse acela.
4 Davíd i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat!”. El i-a răspuns: „Poporul a fugit de la luptă și au fost mulți cei care au căzut din popor și au murit; chiar și Saul și Ionatán, fiul său, au murit”.
4 „Spune-mi, a zis David, ce s-a întâmplat?” „Poporul, a zis omul, a fugit din luptă și mulțime din popor a căzut și a murit, și a murit și Saul și fiul său Ionatan”.
5 Davíd i-a zis tânărului care-i aducea vestea: „De unde știi că Saul și Ionatán, fiul său, au murit?”.
5 „Cum știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?” a întrebat David pe tânărul care-i adusese vestea.
6 Tânărul care-i povestea a răspuns: „Din întâmplare am venit pe muntele Ghilbóa; Saul era rezemat de sulița lui, iar carele și călăreții erau aproape să-l ajungă.
6 „Din întâmplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i grăia, și iată Saul stătea sprijinit pe sulița sa, iar carele și călăreții îl ajungeau.
7 S-a întors, m-a văzut și m-a chemat, iar eu am zis: «Iată-mă!».
7 Atunci el s-a întors și, văzându-mă pe mine, m-a strigat și eu am răspuns: „Iată-mă!”
8 El mi-a zis: «Cine ești?», iar eu i-am răspuns: «Sunt un om din Amaléc».
8 Și el mi-a zis: „Cine ești tu?” și eu i-am răspuns: „Sunt un amalecit!”
9 Și mi-a zis: «Apropie-te de mine și omoară-mă; căci m-a apucat spaima, chiar dacă viața este încă în mine!».
9 Atunci el mi-a zis: „Apropie-te de mine și mă ucide, că durerea morții m-a cuprins și sufletul meu este încă tot în mine!”
10 M-am apropiat de el și l-am omorât, căci știam că nu ar mai fi trăit după căderea lui. Am luat diadema de pe capul lui și brățara de la mâna lui și le-am adus aici la stăpânul meu”.
10 Și eu m-am apropiat și l-am ucis, căci știam că n-are să mai trăiască după căderea sa. Apoi am luat cununa regească de pe capul lui, brățara ce era la mâna lui și le-am adus aici la stăpânul meu”.
11 Davíd și-a apucat hainele și le-a sfâșiat; la fel și toți oamenii care erau cu el.
11 Atunci a apucat David hainele sale și le-a rupt; asemenea și oamenii cei ce erau cu el și-au rupt hainele lor,
12 Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru Ionatán, fiul său, pentru poporul Domnului și pentru toată casa lui Israél, căci muriseră de sabie.
12 Și au plâns și s-au tânguit și au postit până seara după Saul și după fiul său Ionatan, după poporul Domnului și după casa lui Israel, care căzuseră de sabie.
13 Davíd i-a zis tânărului care-i povestea: „De unde ești?”. El i-a răspuns: „Sunt fiul unui străin din Amaléc”.
13 Apoi David a zis către omul care-i spusese acestea: „De unde ești tu?” „Eu, a zis acela, sunt fiul unui străin amalecit”.
14 Davíd i-a zis: „Cum, nu ți-a fost frică să-ți întinzi mâna să-l ucizi pe unsul Domnului?”.
14 Și David a zis: „Cum nu te-ai temut tu să-ți ridici mâna, ca să ucizi pe unsul Domnului?”
15 Davíd l-a chemat pe unul dintre slujitorii lui și i-a zis: „Apropie-te și ucide-l!”. El l-a lovit și l-a ucis.
15 Apoi chemând David pe unul din slujitori, i-a zis: „Vino de-l ucide!” și l-a ucis.
16 Davíd i-a zis: „Sângele tău să fie asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta: «L-am ucis pe unsul Domnului»!
16 Iar David a zis către el: „Sângele tău să fie pe capul tău, căci buzele tale au mărturisit împotriva ta, când ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului”.
17 Davíd a cântat acest cântec de jale pentru Saul și pentru Ionatán, fiul său;
17 Și a plâns David pe Saul și pe Ionatan, fiul lui, prin această cântare de jale,
18 a spus să fie învățată fiilor lui Iúda [Cântarea] Arcului; iată, este scrisă în Cartea Celui Drept.
18 Pe care a poruncit să o învețe fiii lui Iuda, după cum este scrisă în cartea dreptului, unde se zice:
19 „Gloria ta, Israél,
a fost străpunsă pe înălțimile tale.
Cum au căzut cei viteji!
19 „Podoaba ta, Israele, a fost doborâtă pe înălțimile tale! Cum au căzut vitejii!
20 Nu spuneți lucrul acesta în Gat,
nu-l vestiți pe străzile din Așchelón,
ca să nu se bucure fiicele filisténilor,
ca să nu se laude fiicele
celor netăiați împrejur!
20 Nu vestiți în Gat și nu dați de știre pe ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele Filistenilor, ca să nu prăznuiască fiicele celor netăiați împrejur!
21 Munți din Ghilbóa!
Nici rouă, nici ploaie [să nu cadă] peste voi!
Să nu fie peste voi nici ogoare
[care să vă dea rod]
pentru darul ridicat!
Căci acolo au fost profanate
scuturile vitejilor;
scutul lui Saul,
niciodată uns cu untdelemn,
21 Munților Ghelboa, să nu mai cadă pe voi nici rouă, nici ploaie; și să nu mai fie pe voi țarini roditoare, căci acolo a fost doborât scutul celor războinici, scutul lui Saul, ca și cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfințit.
22 ci de sângele celor străpunși,
de grăsimea celor viteji!
Arcul lui Ionatán n-a dat înapoi niciodată,
iar sabia lui Saul nu flutura în vânt.
22 Arcul lui Ionatan nu se întorcea fără sânge de răniți, fără grăsimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se învârtea zadarnic!
23 Saul și Ionatán, amabili și gentili,
nici în viață, nici în moarte nu s-au despărțit;
erau mai ușori decât vulturul,
mai puternici decât leul.
23 Saul și Ionatan, cei iubiți și uniți în viața lor, nici la moarte nu s-au despărțit. Fost-au mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii!
24 Fiicele lui Israél, plângeți-l pe Saul,
care vă îmbrăca în stacojiu
și lucruri prețioase,
care punea podoabe de aur
pe veșmintele voastre!
24 Fiicele lui Israel, plângeți pe Saul, cel ce v-a îmbrăcat în purpură cu podoabe și v-a pus pe haine podoabe de aur!
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Ionatán, străpuns pe înălțimile tale!
25 Cum au căzut vitejii în toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe înălțimile tale, Israele!
26 Mă doare după tine, fratele meu, Ionatán.
Îmi erai foarte drag.
Minunată era iubirea ta față de mine,
mai mult decât iubirea unei femei!
26 Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump și iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!
27 Cum au căzut vitejii!
Cum au pierit armele de luptă!”.
27 Cum au căzut cei viteji! Pierit-a arma de război!”
