1 După aceea s-au petrecut următoarele: Abesalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, cu numele Tamara. Pe aceasta o iubea Amnon, alt fiu al lui David.2Rg 3,2.3 1Par 3,1.9
2 Și s-a chinuit Amnon până într-atâta, că s-a îmbolnăvit din pricina surorii sale Tamara, căci aceasta era fecioară și lui Amnon i se părea greu să-i facă ceva.
3 Avea însă Amnon un prieten, anume Ionadab, fiul lui Șama, fratele lui David.1Rg 16,9 1Par 2,13
4 Ionadab era om foarte șiret. Acesta i-a zis: „Fiul regelui, de ce slăbești tu așa pe fiecare zi? Spune mie!” „Iubesc pe Tamara, sora lui Abesalom, fratele meu”, a zis Amnon către el.
5 „Culcă-te în patul tău, i-a zis Ionadab, și te fă bolnav; iar când tatăl tău va veni să te cerceteze, să-i zici: Lasă să vină Tamara, sora mea, să mă întărească cu hrană, pregătind mâncare înaintea ochilor mei, ca să văd și să mănânc din mâinile ei!”
6 Și s-a culcat Amnon și s-a făcut bolnav și a venit regele să-l cerceteze. Atunci Amnon a zis către rege: „Lasă pe Tamara, sora mea, să vină și să coacă înaintea ochilor mei o turtă sau două și să mănânc din mâinile ei”.Fc 18,6
7 Și a trimis David la Tamara acasă să-i spună: „Du-te acasă la Amnon, fratele tău, și-i fă de mâncare!”
8 Și s-a dus ea acasă la fratele său Amnon; acesta sta culcat. Și a luat ea făină, a frământat-o, a făcut înaintea ochilor lui turte și le-a copt;
9 Apoi a luat tigaia și a pus-o înaintea lui, dar el n-a vrut să mănânce. Și a zis Amnon: „Să iasă toți de la mine!”Fc 45,1
10 Și au ieșit de la el toți oamenii. Apoi Amnon a zis către Tamara: „Du mâncarea în odaia cea din fund și voi mânca acolo din mâinile tale”. Atunci a luat Tamara turtele ce le gătise și le-a dus lui Amnon, fratele său, în odaia cea din fund.
11 Dar când le-a pus înaintea lui ca să mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino și te culcă cu mine, sora mea!”Fc 39,12
12 „Nu, frate, a zis ea, nu mă necinsti, căci aceasta nu se face în Israel; nu face ticăloșia aceasta!Fc 34,7 Lv 18,9.11 Lv 20,17 Jd 19,23 Jd 20,6
13 Căci unde mă voi duce eu cu necinstea mea? Și tu vei fi în Israel cu unul din cei fără de minte. Vorbește cu regele și el nu se va împotrivi să mă dea după tine”.Lv 18,9 Lv 18,11
14 El însă n-a vrut să asculte cuvintele ei, ci a silit-o și s-a culcat cu ea și a necinstit-o.Dt 22,25 2Rg 12,11
15 După aceea a urât-o Amnon cu ura cea mai mare, așa încât ura cu care a urât-o el era mai mare decât iubirea pe care o avusese către ea. Și i-a zis ei Amnon: „Scoală și pleacă!”
16 „Ba nu, frate, i-a zis Tamara, a mă alunga este un rău și încă și mai mare decât cel dintâi, pe care mi l-ai făcut tu mie”.
17 Dar el n-a vrut să o asculte, ci a chemat pe omul său care-l slujea și i-a zis: „Alungă pe aceasta de la mine afară și încuie ușa după ea”.
18 Ea însă era îmbrăcată cu haină pestriță, căci astfel de haine purtau pe deasupra fetele regelui care erau fecioare. Și a scos-o sluga afară și a încuiat ușa după ea.Fc 37,8 Jd 5,30 Ps 44,15
19 Iar Tamara și-a presărat cenușă pe capul său și-a rupt haina cea pestriță, cu care era îmbrăcată și, punându-și mâinile pe cap, mergea așa și striga.Ios 7,6 2Rg 1,2 Iov 2,12 Ir 2,37
20 Atunci a zis către ea Abesalom, fratele ei: „Nu cumva Amnon, fratele tău, a umblat cu tine? Dar taci acum, sora mea, căci el este fratele tău; nu-ți zdrobi inima pentru fapta aceasta”. Și a șezut Tamara părăsită în casa lui Abesalom, fratele său.
21 Și a auzit regele David de toate cele întâmplate și s-a mâniat foarte tare, dar n-a stricat inima lui Amnon, fiul său, căci îl iubea, pentru că era întâiul său născut.
22 Abesalom însă nu grăia cu Amnon nici bine, nici rău, căci Abesalom ura pe Amnon, pentru că acesta necinstise pe Tamara, sora sa.Fc 24,50 Fc 31,24 Lv 19,17.18
23 Iar după doi ani, pe vremea când tundeau oile lui Abesalom în Baal-Hațor, care se află în Efraim, a chemat Abesalom pe toți fiii regelui.Fc 38,12.13 1Rg 25,4.36
24 Și venind Abesalom la rege, a zis: „Iată acum este tunsul oilor la robul tău; deci să meargă regele și slugile sale la robul tău!”
25 Regele însă a zis către Abesalom: „Ba nu, fiul meu, nu vom merge cu toții, ca să nu te împovărăm”. Abesalom însă l-a rugat cu mare stăruință, dar el n-a vrut să se ducă, ci l-a binecuvântat.
26 Atunci Abesalom a zis către el: „Dacă nu, să meargă cu noi măcar Amnon, fratele meu”. „De ce să meargă el cu tine?” a zis regele.
27 Dar stăruind Abesalom, regele a dat drumul lui Amnon și la toți fiii regelui să se ducă cu el. Și a făcut Abesalom ospăț, ca ospățul unui rege.
28 Și a mai poruncit Abesalom slugilor sale, zicând: „Luați seama, că îndată ce inima lui Amnon se va veseli de vin și când eu voi zice: Loviți pe Amnon, să-l ucideți și să nu vă temeți; eu vă poruncesc aceasta, să fiți curajoși și viteji!”Jd 19,6.9.22 Rut 3,7 1Rg 25,36 Est 1,10 Ps 103,17
29 Și au făcut slugile lui Abesalom cu Amnon cum le poruncise Abesalom. Atunci s-au sculat fiii regelui cu toții și, încălecând fiecare pe catârul său, au fugit.
30 Și încă pe cale fiind ei, a ajuns la David vestea că Abesalom a omorât pe toți fiii regelui și n-a mai rămas nici unul din ei.
31 Atunci s-a sculat regele și și-a rupt hainele sale și s-a aruncat la pământ; și toate slugile sale, care stăteau înaintea sa, și-au rupt veșmintele lor.2Rg 1,11 2Rg 12,16
32 Atunci Ionadab, fiul lui Șama, fratele lui David, a zis: „Să nu creadă regele, stăpânul meu, că au omorât pe toți băieții, fiii regelui; numai singur Amnon a murit, căci Abesalom avea aceasta în gând încă din ziua când Amnon a necinstit pe sora sa, Tamara.2Rg 13,3
33 Deci, regele, stăpânul meu, să nu se tulbure cu gândul că ar fi murit toți fiii regelui, căci numai Amnon singur a murit”.2Rg 19,19
34 Atunci a fugit Abesalom, iar omul de strajă, ridicându-și ochii săi, a privit și iată popor mult venea pe drumul de pe coasta muntelui. Și venind straja, a dat de veste regelui, zicând: „Am văzut oameni pe drumul Bahurim, de pe coasta muntelui”.2Rg 13,38
35 Atunci Ionadab a zis către rege: „Iată vin fiii regelui; cum a zis robul tău așa și este”.
36 Și cum a sfârșit el vorbele acestea, iată au sosit și fiii regelui și au ridicat strigăt și au plâns. Și a plâns și regele însuși și toate slugile lui plângere mare.
37 Iar Abesalom a fugit și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheșurului. Și a plâns regele David după fiul său în toate zilele.2Rg 3,3 2Rg 14,23 2Rg 15,8
38 Iar Abesalom, fugind și ducându-se în Gheșur, a stat acolo trei ani. Dar regele David nu s-a apucat să urmărească pe Abesalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După aceea, Absalóm, fiul lui Davíd, avea o soră frumoasă numită Tamár. Amnón, fiul lui Davíd, s-a îndrăgostit de ea.
1 După aceea s-au petrecut următoarele: Abesalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, cu numele Tamara. Pe aceasta o iubea Amnon, alt fiu al lui David.
2 Amnón suferea din cauza lui Tamár, încât a căzut bolnav, căci era fecioară și era greu în ochii lui Amnón să-i facă ceva.
2 Și s-a chinuit Amnon până într-atâta, că s-a îmbolnăvit din pricina surorii sale Tamara, căci aceasta era fecioară și lui Amnon i se părea greu să-i facă ceva.
3 Amnón avea un prieten numit Ionadáb, fiul lui Șiméa, fratele lui Davíd. Ionadáb era un om foarte priceput.
3 Avea însă Amnon un prieten, anume Ionadab, fiul lui Șama, fratele lui David.
4 El i-a zis: „Pentru ce te usuci pe zi ce trece, tu, fiul regelui? Nu vrei să-mi spui?”. Amnón i-a răspuns: „M-am îndrăgostit de Tamár, sora fratelui meu Absalóm”.
4 Ionadab era om foarte șiret. Acesta i-a zis: „Fiul regelui, de ce slăbești tu așa pe fiecare zi? Spune mie!” „Iubesc pe Tamara, sora lui Abesalom, fratele meu”, a zis Amnon către el.
5 Ionadáb i-a zis: „Culcă-te în pat și prefă-te că ești bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Să vină, te rog, Tamár, sora mea, și să-mi dea de mâncare. Să pregătească mâncarea înaintea mea ca s-o văd și să mănânc din mâna ei!»”.
5 „Culcă-te în patul tău, i-a zis Ionadab, și te fă bolnav; iar când tatăl tău va veni să te cerceteze, să-i zici: Lasă să vină Tamara, sora mea, să mă întărească cu hrană, pregătind mâncare înaintea ochilor mei, ca să văd și să mănânc din mâinile ei!”
6 Amnón s-a culcat și s-a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnón i-a zis regelui: „Să vină, te rog, Tamár, sora mea și să-mi pregătească două turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei!”.
6 Și s-a culcat Amnon și s-a făcut bolnav și a venit regele să-l cerceteze. Atunci Amnon a zis către rege: „Lasă pe Tamara, sora mea, să vină și să coacă înaintea ochilor mei o turtă sau două și să mănânc din mâinile ei”.
7 Davíd a trimis în casă la Tamár să i se spună: „Mergi în casa lui Amnón, fratele tău, și pregătește-i de mâncare!”.
7 Și a trimis David la Tamara acasă să-i spună: „Du-te acasă la Amnon, fratele tău, și-i fă de mâncare!”
8 Tamár s-a dus în casa lui Amnón, fratele ei, și, iată, el era culcat. A luat ceva aluat, l-a frământat, a pregătit turte înaintea lui și a copt turtele.
8 Și s-a dus ea acasă la fratele său Amnon; acesta sta culcat. Și a luat ea făină, a frământat-o, a făcut înaintea ochilor lui turte și le-a copt;
9 A luat tava și le-a răsturnat în fața lui, dar el nu a voit să mănânce. Amnón a zis: „Să iasă toți oamenii de la mine!”. Și au ieșit toți oamenii de la el.
9 Apoi a luat tigaia și a pus-o înaintea lui, dar el n-a vrut să mănânce. Și a zis Amnon: „Să iasă toți de la mine!”
10 Amnón i-a zis lui Tamár: „Adu-mi mâncarea în cameră! Vreau să mănânc din mâna ta”. Tamár a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus lui Amnón, fratele ei, în cameră.
10 Și au ieșit de la el toți oamenii. Apoi Amnon a zis către Tamara: „Du mâncarea în odaia cea din fund și voi mânca acolo din mâinile tale”. Atunci a luat Tamara turtele ce le gătise și le-a dus lui Amnon, fratele său, în odaia cea din fund.
11 Când le-a adus ca să mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, sora mea, și culcă-te cu mine!”.
11 Dar când le-a pus înaintea lui ca să mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino și te culcă cu mine, sora mea!”
12 Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă umili, căci nu se face așa în Israél; nu fă nelegiuirea aceasta!
12 „Nu, frate, a zis ea, nu mă necinsti, căci aceasta nu se face în Israel; nu face ticăloșia aceasta!
13 Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Tu vei fi un nelegiuit în Israél. Acum, vorbește-i regelui și el nu va refuza să fiu a ta!”.
13 Căci unde mă voi duce eu cu necinstea mea? Și tu vei fi în Israel cu unul din cei fără de minte. Vorbește cu regele și el nu se va împotrivi să mă dea după tine”.
14 Dar el n-a vrut să asculte glasul ei; a apucat-o, a umilit-o și s-a culcat cu ea.
14 El însă n-a vrut să asculte cuvintele ei, ci a silit-o și s-a culcat cu ea și a necinstit-o.
15 Apoi Amnón a urât-o foarte mult; ura era mai mare decât iubirea cu care o iubise. Apoi Amnón i-a zis: „Ridică-te și pleacă!”.
15 După aceea a urât-o Amnon cu ura cea mai mare, așa încât ura cu care a urât-o el era mai mare decât iubirea pe care o avusese către ea. Și i-a zis ei Amnon: „Scoală și pleacă!”
16 Ea i-a zis: „Nu, căci a mă alunga ar fi un rău mult mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut”. Dar el nu a voit să o asculte.
16 „Ba nu, frate, i-a zis Tamara, a mă alunga este un rău și încă și mai mare decât cel dintâi, pe care mi l-ai făcut tu mie”.
17 L-a chemat pe slujitorul care îl slujea și i-a zis: „Trimite-o afară de la mine pe aceasta și încuie ușa după ea!”.
17 Dar el n-a vrut să o asculte, ci a chemat pe omul său care-l slujea și i-a zis: „Alungă pe aceasta de la mine afară și încuie ușa după ea”.
18 Ea avea o haină cu mâneci lungi, căci cu o astfel de haină se îmbrăcau fiicele regelui cât erau fecioare. Slujitorul a scos-o afară și a încuiat ușa după ea.
18 Ea însă era îmbrăcată cu haină pestriță, căci astfel de haine purtau pe deasupra fetele regelui care erau fecioare. Și a scos-o sluga afară și a încuiat ușa după ea.
19 Tamár și-a presărat praf pe cap și și-a sfâșiat haina cu mâneci lungi pe care o avea. Și-a pus mâna pe cap și mergea țipând.
19 Iar Tamara și-a presărat cenușă pe capul său și-a rupt haina cea pestriță, cu care era îmbrăcată și, punându-și mâinile pe cap, mergea așa și striga.
20 Absalóm, fratele ei, i-a zis: „A fost Amnón, fratele tău, cu tine? Acum, sora mea, taci, căci este fratele tău; nu pune la inimă lucrul acesta!”. Dar Tamár a rămas abandonată în casa lui Absalóm, fratele ei.
20 Atunci a zis către ea Abesalom, fratele ei: „Nu cumva Amnon, fratele tău, a umblat cu tine? Dar taci acum, sora mea, căci el este fratele tău; nu-ți zdrobi inima pentru fapta aceasta”. Și a șezut Tamara părăsită în casa lui Abesalom, fratele său.
21 Regele Davíd a auzit toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare.
21 Și a auzit regele David de toate cele întâmplate și s-a mâniat foarte tare, dar n-a stricat inima lui Amnon, fiul său, căci îl iubea, pentru că era întâiul său născut.
22 Absalóm nu vorbea cu Amnón nici bine, nici rău, căci Absalóm îl ura pe Amnón pentru că o umilise pe Tamár, sora lui.
22 Abesalom însă nu grăia cu Amnon nici bine, nici rău, căci Abesalom ura pe Amnon, pentru că acesta necinstise pe Tamara, sora sa.
23 După doi ani de zile, Absalóm avea tunsul oilor la Báal-Hațór, care este lângă Efraím, și Absalóm i-a chemat pe toți fiii regelui.
23 Iar după doi ani, pe vremea când tundeau oile lui Abesalom în Baal-Hațor, care se află în Efraim, a chemat Abesalom pe toți fiii regelui.
24 Absalóm a mers la rege și i-a zis: „Iată, slujitorul tău are tunsul oilor; să vină regele și slujitorii lui cu slujitorul tău!”.
24 Și venind Abesalom la rege, a zis: „Iată acum este tunsul oilor la robul tău; deci să meargă regele și slugile sale la robul tău!”
25 Regele i-a zis lui Absalóm: „Nu, fiul meu; să nu mergem cu toții ca să nu-ți fim povară!”. Absalóm a insistat față de el, dar regele nu a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat.
25 Regele însă a zis către Abesalom: „Ba nu, fiul meu, nu vom merge cu toții, ca să nu te împovărăm”. Abesalom însă l-a rugat cu mare stăruință, dar el n-a vrut să se ducă, ci l-a binecuvântat.
26 Absalóm i-a zis: „Să vină cu noi Amnón, fratele meu!”. Regele i-a zis: „De ce să meargă cu tine?”.
26 Atunci Abesalom a zis către el: „Dacă nu, să meargă cu noi măcar Amnon, fratele meu”. „De ce să meargă el cu tine?” a zis regele.
27 Dar Absalóm a insistat față de el și l-a trimis pe Amnón și pe toți fiii regelui.
27 Dar stăruind Abesalom, regele a dat drumul lui Amnon și la toți fiii regelui să se ducă cu el. Și a făcut Abesalom ospăț, ca ospățul unui rege.
28 Absalóm le-a poruncit slujitorilor săi: „Vedeți, când se va veseli inima lui Amnón din cauza vinului, eu vă voi spune: «Loviți-l pe Amnón și omorâți-l! Nu vă temeți, căci eu v-am poruncit! Fiți tari și viteji!»”.
28 Și a mai poruncit Abesalom slugilor sale, zicând: „Luați seama, că îndată ce inima lui Amnon se va veseli de vin și când eu voi zice: Loviți pe Amnon, să-l ucideți și să nu vă temeți; eu vă poruncesc aceasta, să fiți curajoși și viteji!”
29 Slujitorii lui Absalóm i-au făcut lui Amnón după cum le poruncise Absalóm. Atunci toți fiii regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.
29 Și au făcut slugile lui Abesalom cu Amnon cum le poruncise Abesalom. Atunci s-au sculat fiii regelui cu toții și, încălecând fiecare pe catârul său, au fugit.
30 Pe când erau pe drum, a ajuns vestea la Davíd că Absalóm i-a lovit pe toți fiii regelui și că n-a mai rămas niciunul dintre ei.
30 Și încă pe cale fiind ei, a ajuns la David vestea că Abesalom a omorât pe toți fiii regelui și n-a mai rămas nici unul din ei.
31 Regele s-a ridicat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat pe pământ. Iar slujitorii lui stăteau [lângă el] cu hainele sfâșiate.
31 Atunci s-a sculat regele și și-a rupt hainele sale și s-a aruncat la pământ; și toate slugile sale, care stăteau înaintea sa, și-au rupt veșmintele lor.
32 Ionadáb, fiul lui Șiméa, fratele lui Davíd, a zis: „Să nu creadă stăpânul meu că toți tinerii, fiii regelui, au fost uciși! Numai Amnón a murit. Căci după porunca lui Absalóm a fost [aceasta]; o hotărâse din ziua în care a umilit-o pe Tamár, sora lui.
32 Atunci Ionadab, fiul lui Șama, fratele lui David, a zis: „Să nu creadă regele, stăpânul meu, că au omorât pe toți băieții, fiii regelui; numai singur Amnon a murit, căci Abesalom avea aceasta în gând încă din ziua când Amnon a necinstit pe sora sa, Tamara.
33 Să nu se preocupe domnul meu, regele, că toți fiii regelui au murit, pentru că numai Amnón a murit!”.
33 Deci, regele, stăpânul meu, să nu se tulbure cu gândul că ar fi murit toți fiii regelui, căci numai Amnon singur a murit”.
34 Apoi Absalóm a fugit.
Tânărul de strajă și-a ridicat ochii și a văzut: iată, mult popor venea pe drum în urma lui, dinspre munte!
34 Atunci a fugit Abesalom, iar omul de strajă, ridicându-și ochii săi, a privit și iată popor mult venea pe drumul de pe coasta muntelui. Și venind straja, a dat de veste regelui, zicând: „Am văzut oameni pe drumul Bahurim, de pe coasta muntelui”.
35 Ionadáb i-a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui! Este exact cum a zis slujitorul tău”.
35 Atunci Ionadab a zis către rege: „Iată vin fiii regelui; cum a zis robul tău așa și este”.
36 Când a terminat el de vorbit, iată, fiii regelui au ajuns. Și-au ridicat glasul și au plâns. Și regele și slujitorii lui au plâns în hohote.
36 Și cum a sfârșit el vorbele acestea, iată au sosit și fiii regelui și au ridicat strigăt și au plâns. Și a plâns și regele însuși și toate slugile lui plângere mare.
37 Absalóm a fugit și a mers la Talmái, fiul lui Amihúr, regele din Gheșúr. [Davíd] îl jelea pe fiul său în fiecare zi.
37 Iar Abesalom a fugit și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheșurului. Și a plâns regele David după fiul său în toate zilele.
38 Absalóm a fugit și a mers la Gheșúr. A stat acolo trei ani.
38 Iar Abesalom, fugind și ducându-se în Gheșur, a stat acolo trei ani. Dar regele David nu s-a apucat să urmărească pe Abesalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon.
39 Regele Davíd a încetat să-l mai urmărească pe Absalóm, căci se mângâiase după moartea lui Amnón.
