1 În zilele lui David a fost foamete în țară trei ani, unul după altul. Și a întrebat David pe Domnul și Domnul a zis: „Aceasta este din pricina lui Saul și a casei lui cea însetată de sânge, pentru că el a ucis pe Ghibeoniți”.Ios 10,41 1Par 21,30
2 Atunci regele a chemat pe Ghibeoniți și a vorbit cu ei. Ghibeoniții însă nu erau din fiii lui Israel, ci rămășițe din Amorei, și Israeliții le făcuseră jurământ, dar Saul a voit să-i piardă din râvnă pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda.Ios 9,19 Ios 11,19
3 „Ce să fac pentru voi, a zis David către Ghibeoniți, și cu ce să vă împac, ca să binecuvântați moștenirea Domnului?”
4 „Nouă nu ne trebuie nici aur, nici argint de la Saul sau de la casa lui, au răspuns Ghibeoniții, și nici nu trebuie să se ucidă cineva din Israel”. „Atunci ce voiți să fac eu pentru voi?” a întrebat din nou David.
5 „Fiindcă acel om, au răspuns ei regelui, ne-a măcelărit și a vrut să ne stârpească astfel ca să nu mai fim nici unul în ținuturile lui Israel,
6 De aceea, dă-ne din urmașii acelui om șapte bărbați și noi îi vom spânzura, înaintea Domnului în Ghibeea lui Saul, alesul Domnului”. „Vă voi da!”, a zis regele.Nm 25,4 Dt 21,23 Ios 10,26
7 Dar regele a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul pe numele Domnului, care era între ei, între David și Ionatan, fiul lui Saul.1Rg 20,16.42
8 A luat însă regele pe cei doi fii pe care Rițpa, fiica lui Aia, îi născuse lui Saul, Armoni și Mefiboșet, și pe cei cinci fii pe care Merob, fiica lui Saul, îi născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai din Mehola,2Rg 3,7 2Rg 17,27
9 Și i-a dat în mâinile Ghibeoniților; iar aceștia i-au spânzurat, pe munte, înaintea Domnului; și au pierit toți șapte împreună. Ei au fost uciși în cele dintâi zile ale secerișului orzului.
10 Atunci Rițpa, fiica lui Aia, a luat sac și l-a întins pe stâncă în chip de cort și a șezut de la începutul secerișului până a dat Dumnezeu ploaie din cer și n-a lăsat să se atingă de ei ziua păsările cerului și noaptea fiarele câmpului.
11 Și i s-a spus lui David ce a făcut Rițpa; fiica lui Aia, concubina lui Saul.
12 Atunci David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele lui Ionatan, fiul lui, de la locuitorii din Iabeșul Galaadului, pe care aceștia le luaseră pe ascuns din piața Bet-Sanului, unde fuseseră spânzurate de Filisteni, când Filistenii uciseseră pe Saul pe muntele Ghilboa.1Rg 31,10-13
13 Și a strămutat el de acolo oasele lui Saul și oasele lui Ionatan, fiul lui, și a adunat și oasele celor ce fuseseră spânzurați;
14 Și a îngropat oasele lui Saul și ale lui Ionatan, fiul lui, și oasele celor spânzurați în ținutul lui Veniamin, la Țela, în mormântul lui Chiș, tatăl lui Saul. Și s-a făcut tot ce a poruncit regele. Și după aceea S-a milostivit Domnul asupra țării.2Rg 24,25
15 Dar din nou s-a pornit război între Filisteni și Israeliți. Și a ieșit David împreună cu slugile lui și au luptat cu Filistenii. David însă a obosit.
16 Atunci Ișbi-Benob, unul din urmașii lui Rafa, a cărui suliță era de trei sute de sicli de aramă, și care era încins cu sabie nouă, a vrut să lovească pe David;
17 Dar i-a ajutat lui David Abișai, fiul Țeruiei, și a scăpat Abișai pe David și a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci oamenii lui David s-au jurat și au zis: „Tu să nu mai ieși cu noi la război, ca să nu se stingă făclia în Israel”.2Rg 4,7 2Rg 18,3
18 După aceea a fost din nou război cu Filistenii la Gob. Atunci Sibecai Hușatitul a ucis pe Saf, unul din urmașii lui Rafa.1Par 20,4
19 Și a mai fost o altă bătălie la Gob cu Filistenii. Atunci Elhanan, fiul lui Iaare Oreghim din Betleem, a ucis pe Goliat din Gat, a cărui coadă de suliță era ca un sul de la războiul de țesut.1Rg 17,7
20 Și a mai fost încă o bătălie în Gat. Și era acolo un om înalt, care avea câte șase degete la mână și la picioare, în total deci douăzeci și patru, tot din urmașii lui Rafa.1Par 20,6
21 Acesta hulea pe Israeliți, dar l-a ucis Ionatan, fiul lui Șama, fratele lui David.2Rg 13,3
22 Toți acești patru oameni erau din neamul lui Rafa, din Gat, și au căzut de mâna lui David și a slugilor lui.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 A fost o foamete în zilele lui Davíd timp de trei ani, an după an. Davíd a căutat fața Domnului, iar Domnul i-a zis: „Este pentru Saul și pentru casa lui sângeroasă: pentru că i-a ucis pe cei din Gabaón”.
1 În zilele lui David a fost foamete în țară trei ani, unul după altul. Și a întrebat David pe Domnul și Domnul a zis: „Aceasta este din pricina lui Saul și a casei lui cea însetată de sânge, pentru că el a ucis pe Ghibeoniți”.
2 Regele i-a chemat pe cei din Gabaón să le vorbească. (Cei din Gabaón nu erau dintre fiii lui Israél, ci erau cei care au rămas dintre amoréi. Fiii lui Israél făcuseră un jurământ cu ei, dar Saul a căutat să-i lovească în gelozia lui pentru fiii lui Israél și ai lui Iúda).
2 Atunci regele a chemat pe Ghibeoniți și a vorbit cu ei. Ghibeoniții însă nu erau din fiii lui Israel, ci rămășițe din Amorei, și Israeliții le făcuseră jurământ, dar Saul a voit să-i piardă din râvnă pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda.
3 Davíd le-a zis celor din Gabaón: „Ce pot face eu pentru voi și cum voi putea ispăși ca voi să binecuvântați moștenirea Domnului?”.
3 „Ce să fac pentru voi, a zis David către Ghibeoniți, și cu ce să vă împac, ca să binecuvântați moștenirea Domnului?”
4 Cei din Gabaón i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nu avem [intenția] să ucidem pe cineva în Israél”. Iar [regele] le-a zis: „Ceea ce ziceți voi, aceea voi face”.
4 „Nouă nu ne trebuie nici aur, nici argint de la Saul sau de la casa lui, au răspuns Ghibeoniții, și nici nu trebuie să se ucidă cineva din Israel”. „Atunci ce voiți să fac eu pentru voi?” a întrebat din nou David.
5 Ei i-au răspuns regelui: „Omul acela ne-a distrus și a voit să dispărem dintre cei care locuiau între toate hotarele lui Israél.
5 „Fiindcă acel om, au răspuns ei regelui, ne-a măcelărit și a vrut să ne stârpească astfel ca să nu mai fim nici unul în ținuturile lui Israel,
6 Să ni se dea șapte oameni dintre fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului la Ghibéea lui Saul, alesul Domnului!”. Regele a zis: „Vi-i voi da”.
6 De aceea, dă-ne din urmașii acelui om șapte bărbați și noi îi vom spânzura, înaintea Domnului în Ghibeea lui Saul, alesul Domnului”. „Vă voi da!”, a zis regele.
7 Regele l-a cruțat pe Mefibóșet, fiul lui Ionatán, fiul lui Saul, datorită jurământului Domnului dintre ei, dintre Davíd și Ionatán, fiul lui Saul.
7 Dar regele a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul pe numele Domnului, care era între ei, între David și Ionatan, fiul lui Saul.
8 Regele a luat doi fii ai Rițpéi, fiica lui Aiá, pe Armoni și pe Mefibóșet, pe care ea îi născuse lui Saul, și pe cei cinci fii ai lui Micál, fiica lui Saul, pe care-i născuse lui Adriél, fiul lui Barzilái din Mehóla.
8 A luat însă regele pe cei doi fii pe care Rițpa, fiica lui Aia, îi născuse lui Saul, Armoni și Mefiboșet, și pe cei cinci fii pe care Merob, fiica lui Saul, îi născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai din Mehola,
9 I-au dat în mâna celor din Gabaón, care i-au spânzurat pe munte înaintea Domnului. Au murit toți cei șapte împreună. Au fost uciși în primele zile ale secerișului, la începutul secerișului orzului.
9 Și i-a dat în mâinile Ghibeoniților; iar aceștia i-au spânzurat, pe munte, înaintea Domnului; și au pierit toți șapte împreună. Ei au fost uciși în cele dintâi zile ale secerișului orzului.
10 Rițpá, fiica lui Aiá, a luat un sac și l-a întins pentru ea lângă stâncă de la începutul seceratului până când a căzut ploaie din cer peste ei. Nu a lăsat să se așeze peste ei nici păsările cerului ziua, nici animalele câmpului noaptea.
10 Atunci Rițpa, fiica lui Aia, a luat sac și l-a întins pe stâncă în chip de cort și a șezut de la începutul secerișului până a dat Dumnezeu ploaie din cer și n-a lăsat să se atingă de ei ziua păsările cerului și noaptea fiarele câmpului.
11 I-au adus la cunoștință lui Davíd ceea ce a făcut Rițpá, fiica lui Aiá, concubina lui Saul.
11 Și i s-a spus lui David ce a făcut Rițpa; fiica lui Aia, concubina lui Saul.
12 Davíd a mers și a luat oasele lui Saul și oasele lui Ionatán, fiul său, de la stăpânii din Iábeș-Galaád care le luaseră din piața Bet-Șeán, unde filisténii îi spânzuraseră când l-au ucis pe Saul la Ghilbóa.
12 Atunci David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele lui Ionatan, fiul lui, de la locuitorii din Iabeșul Galaadului, pe care aceștia le luaseră pe ascuns din piața Bet-Sanului, unde fuseseră spânzurate de Filisteni, când Filistenii uciseseră pe Saul pe muntele Ghilboa.
13 A luat de acolo oasele lui Saul și oasele lui Ionatán, fiul său. Au adunat și oasele celor ce fuseseră spânzurați.
13 Și a strămutat el de acolo oasele lui Saul și oasele lui Ionatan, fiul lui, și a adunat și oasele celor ce fuseseră spânzurați;
14 Au îngropat oasele lui Saul și ale lui Ionatán, fiul său, în ținutul lui Beniamín, la Țéla, în mormântul lui Chiș, tatăl lui [Saul]. Au făcut tot ceea ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu a fost binevoitor față de țară.
14 Și a îngropat oasele lui Saul și ale lui Ionatan, fiul lui, și oasele celor spânzurați în ținutul lui Veniamin, la Țela, în mormântul lui Chiș, tatăl lui Saul. Și s-a făcut tot ce a poruncit regele. Și după aceea S-a milostivit Domnul asupra țării.
15 Filisténii au pornit iarăși război împotriva lui Israél. Davíd și slujitorii săi care erau cu el au coborât și au luptat împotriva filisténilor. Davíd era obosit.
15 Dar din nou s-a pornit război între Filisteni și Israeliți. Și a ieșit David împreună cu slugile lui și au luptat cu Filistenii. David însă a obosit.
16 Ișbí-Benób, care era dintre fiii lui Rafá – greutatea suliței lui era de trei sute de măsuri de bronz și era încins cu o sabie nouă – și-a zis să-l lovească pe Davíd.
16 Atunci Ișbi-Benob, unul din urmașii lui Rafa, a cărui suliță era de trei sute de sicli de aramă, și care era încins cu sabie nouă, a vrut să lovească pe David;
17 Abișái, fiul Țerúiei, i-a venit în ajutor lui Davíd, l-a lovit pe filisteán și l-a omorât. Atunci oamenii lui Davíd i-au jurat, zicând:
„Să nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi candela lui Israél!”.
17 Dar i-a ajutat lui David Abișai, fiul Țeruiei, și a scăpat Abișai pe David și a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci oamenii lui David s-au jurat și au zis: „Tu să nu mai ieși cu noi la război, ca să nu se stingă făclia în Israel”.
18 După aceea, a mai fost o luptă la Gob împotriva filisténilor. Atunci Sibecái din Hușá l-a omorât pe Saf, care era unul dintre fiii lui Rafá.
18 După aceea a fost din nou război cu Filistenii la Gob. Atunci Sibecai Hușatitul a ucis pe Saf, unul din urmașii lui Rafa.
19 A mai fost o luptă la Gob împotriva filisténilor. Elhanán, fiul lui Iaaré-Oreghím din Betleém l-a omorât pe Goliát din Gat, care avea o lance a cărei coadă era ca sulul unui țesător.
19 Și a mai fost o altă bătălie la Gob cu Filistenii. Atunci Elhanan, fiul lui Iaare Oreghim din Betleem, a ucis pe Goliat din Gat, a cărui coadă de suliță era ca un sul de la războiul de țesut.
20 A mai fost o luptă la Gat. Acolo era un om înalt care avea șase degete la fiecare mână și la fiecare picior – douăzeci și patru era numărul lor. Și el era un fiu al lui Rafá.
20 Și a mai fost încă o bătălie în Gat. Și era acolo un om înalt, care avea câte șase degete la mână și la picioare, în total deci douăzeci și patru, tot din urmașii lui Rafa.
21 El l-a disprețuit pe Israél, iar Ionatán, fiul lui Șiméa, fratele lui Davíd, l-a omorât.
21 Acesta hulea pe Israeliți, dar l-a ucis Ionatan, fiul lui Șama, fratele lui David.
22 Aceștia patru i s-au născut lui Rafá la Gat. Au murit de mâna lui Davíd și de mâna slujitorilor lui.
22 Toți acești patru oameni erau din neamul lui Rafa, din Gat, și au căzut de mâna lui David și a slugilor lui.