1 Atunci a cântat David cântarea aceasta Domnului, în ziua când Domnul l-a izbăvit de toți vrăjmașii lui și din mâinile lui Saul, și a zis:
2 „Domnul este întărirea mea, scăparea mea și izbăvitorul meu.Ps 17,1
3 Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, Scutul meu și puterea cea mântuitoare, Adăpostul meu cel tare și scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit!Fc 15,1 2Rg 23,3 Ps 7,2 Ps 139,4 Evr 2,13
4 Pe Domnul Cel vrednic de laudă L-am chemat Și de vrăjmașii mei am fost izbăvit.
5 Valurile morții mă-mpresuraseră Și eram potopit de șuvoaiele răutății;Ps 114,3
6 Lanțurile iadului mă încătușaseră Și eram prins în lanțurile morții.Iov 22,10 Ps 17,6 Pr 14,27
7 Dar în necazul meu am chemat pe Domnul, Strigăt am înălțat către Dumnezeul meu Și El mi-a auzit glasul din locașul Său Și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.Ps 24,16
8 Atunci s-a clătinat și s-a cutremurat pământul, Și temeliile cerurilor s-au zguduit, Pentru că Se mâniase Domnul!Ps 17,9
9 Fum ieșea din nările Lui, Din gura Lui ieșea foc mistuitor Și cărbuni aprinși țâșneau.Ies 24,17 Dt 4,24
10 Plecat-a cerurile și S-a coborât Și sub picioarele Lui era negură deasă.Ps 143,5
11 Șezut-a pe heruvimi și a zburat, zburat-a pe aripile vântului!
12 Din negură Și-a făcut adăpost Și cort împrejurul Său; Cu ape întunecoase și cu nori negri era înfășurat.Iov 36,28 Is 50,3
13 De strălucirea ce-I mergea înainte Se împrăștiau norii, Aruncând grindină și cărbuni de foc.
14 Atunci Domnul a tunat în ceruri Și Cel Preaînalt a făcut să răsuna glasul Său;Ps 28,3
15 Slobozit-a săgețile Sale și a împrăștiat pe vrăjmași, Înmulțitu-Și-a fulgerele și i-a pus pe fugă.1Rg 2,10 1Rg 7,10 1Rg 12,18 Ps 9,5
16 De certarea Ta, Doamne, De suflarea nărilor Tale, S-au arătat fundurile mării Și temeliile lumii s-au descoperit.Iov 4,9
17 Tinzându-Și El mâna de sus, m-a apucat Și m-a scos din ape adânci;Iov 22,11 Ps 17,18 Ps 31,7 Ps 143,7 Is 43,2
18 Izbăvitu-m-a de vrăjmașul meu cel puternic, De cei ce mă urau și erau mai tari ca mine:
19 Aceștia mă împresuraseră în ziua necazului, Dar Domnul a fost ajutorul meu;
20 El m-a scos le loc larg, izbăvitu-m-a, pentru că m-a iubit!Ps 30,8
21 Domnul mi-a dat după nevinovăția mea, După curăția mâinilor mele mi-s plătit.Iov 22,30 Ps 4,1
22 Căci am urmat căile Domnului, Și înaintea Dumnezeului meu m-am pocăit.
23 Toate poruncile Lui le-am avut înaintea mea Și de la legea Lui nu m-am abătut.
24 Fără prihană am fost înaintea Lui Și de nedreptate m-am păzit.
25 Deci Domnul mi-a plătit după nevinovăția mea Și după curăția mâinilor mele pe care a cunoscut-o.Ps 7,10-11
26 Căci Tu, Doamne, cu cel bun Te arăți bun, Cu omul drept Te porți cu dreptate,
27 Cu cel cuvios, Cuvios ești, Iar cu cel îndărătnic, Te porți după îndărătnicia lui.
28 Tu pe poporul smerit îl izbăvești, Iar ochii cei mândri îi smerești.Pr 29,23 Sir 20,10
29 Tu ești lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu!Iov 29,3 Ps 26,1 Ps 96,11 Ps 111,4
30 Cu Tine mă voi arunca spre oștirea înarmată, Cu Dumnezeul meu voi doborî zidul.
31 Căile Domnului sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului e lămurit prin foc. Și scut este El tuturor celor ce nădăjduiesc în El;Ps 11,6 Ps 90,5 Ps 118,140
32 Căci cine este Dumnezeu, dacă nu Domnul? Și cine este apărător, dacă nu Dumnezeul nostru?Ies 15,11 Ps 17,34 Is 43,11
33 Dumnezeu este Cel ce mă încinge cu putere și calea cea dreaptă-mi arată;
34 Care dă picioarelor mele sprinteneala cerbului, Și la locurile cele înalte mă așează;Avc 3,19
35 Care-mi deprinde mâinile mele la război Și brațele mele să întindă arcul de aramă.Fc 49,8 Dt 33,29 Ps 143,1
36 Doamne, Tu mă aperi cu scutul Tău izbăvitor, Cu dreapta Ta mă sprijini și înalți cu bunătatea Ta,Ps 3,3
37 Tu lărgești calea sub pașii mei Și picioarele mele nu se poticnesc.
38 Urmări-voi pe vrăjmașii mei și-i voi prinde. Nu mă voi întoarce până nu-i stârpesc.
39 Îi voi lovi și nu se vor putea ține. Cădea-vor sub picioarele mele.Ps 26,3
40 Tu mă încingi cu putere pentru război Și faci să cadă potrivnicii sub mine
41 Pe vrăjmașii mei Tu-i pui pe fugă înaintea mea și pe cei ce mă urăsc îi spulberi.Fc 49,8
42 Striga-vor, dar nimeni nu-i va scăpa, Pe Domnul vor striga, dar nu-i va auzi;
43 Ca praful ce-l ia vântul îi voi pisa și-i voi călca în picioare ca tina ulițelor.Ps 82,10 Is 10,6 Ir 8,2
44 Tu mă izbăvești de răzvrătirea poporului Și în fruntea neamurilor mă pui.2Rg 8,6 Ps 59,9-10
45 Poporul pe care nu-l cunoșteam îmi slujește Și dintr-un cuvânt mi se supune.
46 Fiii celor de alt neam pălesc de frică și tremură în zidurile cetății lor.
47 Viu este Domnul și binecuvântat este numele Lui! Lăudat fie Dumnezeu, Cel ce mă izbăvește,Dt 32,40 Ps 41,2 Ps 143,2 Iz 14,16
48 Dumnezeu, Cel ce mă răzbună, Care pune popoarele sub stăpânirea mea Și de vrăjmașii mei mă izbăvește.
49 Doamne, Tu mă înalți peste vrăjmașii mei Și de omul nedrept mă izbăvești.
50 De aceea Te voi lăuda printre popoare și voi da slavă numelui Tău,Rm 15,9
51 Cel ce dă biruință strălucită regelui Său Și face milă cu unsul Său, David, Și cu urmașii lui din veac în veac”.2Rg 8,6 2Rg 23,10 Ga 3,16
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Davíd a pronunțat către Domnul cuvintele acestei cântări în ziua când l-a eliberat Domnul din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul.
1 Atunci a cântat David cântarea aceasta Domnului, în ziua când Domnul l-a izbăvit de toți vrăjmașii lui și din mâinile lui Saul, și a zis:
2 „Doamne, stânca mea,
fortăreața mea și eliberatorul meu!
2 „Domnul este întărirea mea, scăparea mea și izbăvitorul meu.
3 Doamne, stânca mea,
în el mi-am căutat refugiu, scutul meu,
cornul mântuirii mele și scăparea mea,
locul meu de refugiu și eliberatorul meu.
Tu mă mântuiești din asuprirea mea.
3 Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, Scutul meu și puterea cea mântuitoare, Adăpostul meu cel tare și scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit!
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
și sunt eliberat de dușmanii mei.
4 Pe Domnul Cel vrednic de laudă L-am chemat Și de vrăjmașii mei am fost izbăvit.
5 Căci m-au înconjurat valurile morții
și m-au îngrozit râurile nimicirii.
5 Valurile morții mă-mpresuraseră Și eram potopit de șuvoaiele răutății;
6 M-au înfășurat lanțurile locuinței morților
și m-au prins lațurile morții.
6 Lanțurile iadului mă încătușaseră Și eram prins în lanțurile morții.
7 Dar, în strâmtoarea mea, l-am chemat pe Domnul,
l-am chemat pe Dumnezeul meu;
din lăcașul lui el mi-a auzit glasul
și strigătul meu a ajuns până la urechea lui.
7 Dar în necazul meu am chemat pe Domnul, Strigăt am înălțat către Dumnezeul meu Și El mi-a auzit glasul din locașul Său Și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8 S-a zguduit și s-a cutremurat pământul;
temeliile cerului s-au zdruncinat
și s-au zguduit, pentru că el s-a mâniat.
8 Atunci s-a clătinat și s-a cutremurat pământul, Și temeliile cerurilor s-au zguduit, Pentru că Se mâniase Domnul!
9 S-a ridicat fum din nările lui
și foc mistuitor, din gura lui;
cărbuni aprinși țâșneau din el.
9 Fum ieșea din nările Lui, Din gura Lui ieșea foc mistuitor Și cărbuni aprinși țâșneau.
10 A aplecat cerurile și s-a coborât
și negura era sub picioarele lui.
10 Plecat-a cerurile și S-a coborât Și sub picioarele Lui era negură deasă.
11 A încălecat pe un heruvim și a zburat,
s-a arătat pe aripile vântului.
11 Șezut-a pe heruvimi și a zburat, zburat-a pe aripile vântului!
12 A pus întunericul în jurul lui ca niște corturi,
ape întunecoase și nori deși.
12 Din negură Și-a făcut adăpost Și cort împrejurul Său; Cu ape întunecoase și cu nori negri era înfășurat.
13 În fața strălucirii chipului său
s-au aprins cărbuni de foc.
13 De strălucirea ce-I mergea înainte Se împrăștiau norii, Aruncând grindină și cărbuni de foc.
14 A tunat din cer Domnul,
Cel Preaînalt și-a făcut auzit glasul;
14 Atunci Domnul a tunat în ceruri Și Cel Preaînalt a făcut să răsuna glasul Său;
15 și-a trimis săgețile și i-a risipit,
a fulgerat și i-a umplut de groază!
15 Slobozit-a săgețile Sale și a împrăștiat pe vrăjmași, Înmulțitu-Și-a fulgerele și i-a pus pe fugă.
16 Și au apărut izvoarele mării
și s-au descoperit temeliile lumii
la mustrarea Domnului,
la suflarea duhului mâniei sale.
16 De certarea Ta, Doamne, De suflarea nărilor Tale, S-au arătat fundurile mării Și temeliile lumii s-au descoperit.
17 A trimis din înălțime și m-a luat,
m-a salvat din apele cele mari.
17 Tinzându-Și El mâna de sus, m-a apucat Și m-a scos din ape adânci;
18 M-a mântuit de dușmanul meu puternic
și de cei care mă urăsc,
deși erau mai tari decât mine.
18 Izbăvitu-m-a de vrăjmașul meu cel puternic, De cei ce mă urau și erau mai tari ca mine:
19 M-au împresurat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijinitor.
19 Aceștia mă împresuraseră în ziua necazului, Dar Domnul a fost ajutorul meu;
20 M-a scos la loc larg, m-a mântuit
pentru că și-a găsit bucuria în mine.
20 El m-a scos le loc larg, izbăvitu-m-a, pentru că m-a iubit!
21 Domnul m-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mâinilor mele îmi va da înapoi.
21 Domnul mi-a dat după nevinovăția mea, După curăția mâinilor mele mi-s plătit.
22 Pentru că am păzit căile Domnului,
n-am păcătuit [îndepărtându-mă]
de Dumnezeul meu.
22 Căci am urmat căile Domnului, Și înaintea Dumnezeului meu m-am pocăit.
23 Căci toate judecățile lui sunt înaintea mea
și îndreptările lui nu le-am lăsat deoparte.
23 Toate poruncile Lui le-am avut înaintea mea Și de la legea Lui nu m-am abătut.
24 Am fost fără prihană înaintea lui
și m-am păzit de fărădelege.
24 Fără prihană am fost înaintea Lui Și de nedreptate m-am păzit.
25 Iar Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea
și după puritatea mea înaintea ochilor săi.
25 Deci Domnul mi-a plătit după nevinovăția mea Și după curăția mâinilor mele pe care a cunoscut-o.
26 Cu cel credincios, tu ești credincios,
cu omul nevinovat, ești nevinovat.
26 Căci Tu, Doamne, cu cel bun Te arăți bun, Cu omul drept Te porți cu dreptate,
27 Cu cel curat, ești curat,
dar cu cel viclean te arăți priceput.
27 Cu cel cuvios, Cuvios ești, Iar cu cel îndărătnic, Te porți după îndărătnicia lui.
28 Tu mântuiești poporul celor sărmani
și ochii tăi îi umilesc pe cei trufași.
28 Tu pe poporul smerit îl izbăvești, Iar ochii cei mândri îi smerești.
29 Căci tu ești lumina mea, Doamne!
Domnul schimbă în strălucire întunericul meu.
29 Tu ești lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu!
30 Prin tine înfrunt trupele [dușmane]
și cu Dumnezeul meu trec și peste ziduri.
30 Cu Tine mă voi arunca spre oștirea înarmată, Cu Dumnezeul meu voi doborî zidul.
31 Calea lui Dumnezeu este desăvârșită.
Cuvântul Domnului este lămurit în foc,
el este un scut pentru toți cei care speră în el.
31 Căile Domnului sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului e lămurit prin foc. Și scut este El tuturor celor ce nădăjduiesc în El;
32 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Sau cine este o stâncă
în afară de Dumnezeul nostru?
32 Căci cine este Dumnezeu, dacă nu Domnul? Și cine este apărător, dacă nu Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este fortăreața mea puternică,
face liberă pe deplin calea mea.
33 Dumnezeu este Cel ce mă încinge cu putere și calea cea dreaptă-mi arată;
34 El face picioarele ca ale cerbului
și mă așază pe înălțimi.
34 Care dă picioarelor mele sprinteneala cerbului, Și la locurile cele înalte mă așează;
35 El învață mâinile mele pentru război
și brațele mele întind arcul de bronz.
35 Care-mi deprinde mâinile mele la război Și brațele mele să întindă arcul de aramă.
36 Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale
și sprijinul tău m-a ajutat să cresc.
36 Doamne, Tu mă aperi cu scutul Tău izbăvitor, Cu dreapta Ta mă sprijini și înalți cu bunătatea Ta,
37 Ai lărgit calea sub pașii mei
și nu s-au clătinat gleznele mele.
37 Tu lărgești calea sub pașii mei Și picioarele mele nu se poticnesc.
38 Îi voi urmări pe dușmanii mei și-i voi nimici
și nu mă voi întoarce până nu-i voi distruge.
38 Urmări-voi pe vrăjmașii mei și-i voi prinde. Nu mă voi întoarce până nu-i stârpesc.
39 Îi voi sfâșia, îi voi lovi
și nu vor mai putea să se ridice,
se vor prăbuși sub picioarele mele.
39 Îi voi lovi și nu se vor putea ține. Cădea-vor sub picioarele mele.
40 M-ai încins cu tărie pentru luptă,
i-ai răpus pe cei care se ridică împotriva mea.
40 Tu mă încingi cu putere pentru război Și faci să cadă potrivnicii sub mine
41 Pe dușmanii mei i-ai pus pe fugă
și pe cei ce mă urăsc i-am nimicit.
41 Pe vrăjmașii mei Tu-i pui pe fugă înaintea mea și pe cei ce mă urăsc îi spulberi.
42 Au strigat, dar nu era cine să-i salveze,
[au strigat] către Domnul,
dar nu le-a dat răspuns.
42 Striga-vor, dar nimeni nu-i va scăpa, Pe Domnul vor striga, dar nu-i va auzi;
43 I-am zdrobit ca pulberea pământului,
ca noroiul de pe ulițe
i-am strivit și i-am călcat.
43 Ca praful ce-l ia vântul îi voi pisa și-i voi călca în picioare ca tina ulițelor.
44 Tu m-ai scăpat de răzvrătirea poporului,
m-ai păstrat în fruntea neamurilor.
Un popor pe care nu-l cunoșteam
a ajuns să mă slujească.
44 Tu mă izbăvești de răzvrătirea poporului Și în fruntea neamurilor mă pui.
45 Fiii străinilor, mă lingușesc,
cu ascultarea urechii îmi dau ascultare
45 Poporul pe care nu-l cunoșteam îmi slujește Și dintr-un cuvânt mi se supune.
46 Fiii străinilor și-au pierdut vlaga,
ies tremurând
din locurile lor de refugiu.
46 Fiii celor de alt neam pălesc de frică și tremură în zidurile cetății lor.
47 Viu este Domnul
și binecuvântată este stânca mea!
Și preaînălțat este Dumnezeu,
stânca mântuirii mele!
47 Viu este Domnul și binecuvântat este numele Lui! Lăudat fie Dumnezeu, Cel ce mă izbăvește,
48 Dumnezeu este cel care-mi dă revanșa
și îmi subjugă popoarele.
48 Dumnezeu, Cel ce mă răzbună, Care pune popoarele sub stăpânirea mea Și de vrăjmașii mei mă izbăvește.
49 Mă faci să scap de dușmanii mei!
Mă înalți mai presus
de cei care se înalță împotriva mea
și mă mântuiești de omul violent.
49 Doamne, Tu mă înalți peste vrăjmașii mei Și de omul nedrept mă izbăvești.
50 De aceea, te voi preamări, Doamne,
înaintea popoarelor
și numele tău în psalmi îl voi cânta.
50 De aceea Te voi lăuda printre popoare și voi da slavă numelui Tău,
51 El dă mari izbânzi regelui său,
își arată bunăvoința față de unsul său,
față de Davíd și urmașii lui pe veci!”.
51 Cel ce dă biruință strălucită regelui Său Și face milă cu unsul Său, David, Și cu urmașii lui din veac în veac”.
