1 După ce David a trecut puțin de vârful muntelui, iată îl întâmpină Țiba, sluga lui Mefiboșet, cu o pereche de asini încărcați, pe care se aflau două sute de pâini, o sută de legături de stafide, o sută de legături de smochine și un burduf de vin.2Rg 9,2 2Rg 19,17
2 Și regele a zis către Țiba: „Ce sunt acestea?” „Asinii, a răspuns Țiba, sunt pentru rege, ca să umble, pâinile și fructele pentru hrana oamenilor, iar vinul, ca să bea cei ce vor slăbi în pustie”.
3 „Unde este fiul stăpânului tău?” a întrebat regele. „A rămas în Ierusalim”, a răspuns Țiba regelui; căci a zis: „Acum casa lui Israel îmi va întoarce mie domnia tatălui meu”.2Rg 19,26
4 „Ale tale să fie toate câte are Mefiboșet”, a zis regele către Țiba. „Să aflu milă în ochii domnului meu, regele”, a răspuns Țiba, închinându-se.2Rg 19,29
5 Iar când a ajuns regele David la Bahurim, ieșea de acolo un om din neamul casei lui Saul, cu numele de Șimei, fiul lui Ghera. El mergea și blestema,2Rg 3,16 2Rg 19,16 1Rg 2,8
6 Aruncând cu pietre asupra lui David și asupra tuturor robilor lui David; Iar poporul tot și toți oamenii de luptă erau la dreapta și la stânga regelui.
7 „Pleacă, pleacă, ucigașule și nelegiuitule, zicea Șimei, blestemând pe rege.Ps 5,6
8 Domnul a întors asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia te-ai făcut tu rege și a dat Domnul domnia în mâinile lui Abesalom; fiul tău; și iată tu ești în necaz, pentru că ești băutor de sânge”.
9 „Pentru ce acest câine leșinat blesteamă pe domnul meu, rege?, a zis Abișai, fiul Țeruiei. Mă duc să-i iau capul”.2Rg 19,21
10 „Fiii Țeruiei, a zis regele, ce ne privește aceasta pe mine și pe voi? Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a poruncit să blesteme pe David. Cine deci poate să-i zică: „De ce faci tu așa?”Iov 5,7
11 Apoi David a mai zis lui Abișai și tuturor slugilor sale: „Iată, dacă fiul; meu, care a ieșit din coapsele mele, caută sufletul meu, cu atât mai vârtos fiul unui veniaminean. Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a poruncit.Ies 22,28 2Rg 19,16
12 Poate va căuta Domnul la umilirea mea și-mi va răsplăti cu bine pentru acest blestem al lui”.2Rg 15,25
13 Și s-a dus David și oamenii lui în drumul lor, iar Șimei mergea pe coasta muntelui în preajma lui, mergea și blestema, aruncând spre el cu pietre și cu praf.1Rg 2,8
14 Apoi, ajungând regele și tot poporul ce era cu el la Aiefim, s-a odihnit acolo.
15 Abesalom însă și tot poporul lui Israel au venit în Ierusalim și împreună cu ei a venit și Ahitofel.
16 Și când Hușai Archianul, prietenul lui David, a venit la Abesalom și i-a zis: „Trăiască regele!”2Rg 15,37
17 Abesalom a zis către Hușai: „Așa dragoste ai tu către prietenul tău? De ce nu te-ai dus și tu cu prietenul tău?”
18 „Nu, a zis Hușai către Abesalom, eu urmez pe acela pe care l-a ales Domnul și acest popor și tot Israelul; cu acela sunt eu și cu acela rămân.
19 Și apoi cui am să slujesc? Oare nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, așa am să-ți slujesc și ție”.
20 „Dați-mi sfat, a zis Abesalom către Ahitofel, ce să facem!”
21 „Intră la concubinele tatălui tău, a răspuns Ahitofel, pe care le-a lăsat el să păzească casa sa; și vor auzi toți Israeliții că tu ai ajuns să fii urât de tatăl tău și se vor întări mâinile tuturor celor ce sunt cu tine”.2Rg 15,16
22 Atunci au întins pentru Abesalom un cort pe acoperișul casei. Și a intrat Abesalom la concubinele tatălui său, înaintea ochilor a tot Israelul.2Rg 12,11
23 Iar sfaturile lui Ahitofel, pe care le dădea el, se socoteau atunci ca și cum ar fi cerut cineva povață de la Dumnezeu. Așa fusese orice sfat al lui Ahitofel atât pentru David, cât și pentru Abesalom.2Rg 15,31
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Davíd trecuse puțin de vârf și, iată, Țibá, un slujitor al lui Mefibóșet, [venea] înaintea lui cu doi măgari înșeuați pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de legături de fructe și un burduf cu vin.
1 După ce David a trecut puțin de vârful muntelui, iată îl întâmpină Țiba, sluga lui Mefiboșet, cu o pereche de asini încărcați, pe care se aflau două sute de pâini, o sută de legături de stafide, o sută de legături de smochine și un burduf de vin.
2 Regele i-a zis lui Țibá: „Ce sunt acestea la tine?”. Țibá i-a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa regelui, pentru călărie; pâinile și fructele sunt pentru hrana slujitorilor, iar vinul pentru potolirea setei celor ce sunt obosiți în pustiu”.
2 Și regele a zis către Țiba: „Ce sunt acestea?” „Asinii, a răspuns Țiba, sunt pentru rege, ca să umble, pâinile și fructele pentru hrana oamenilor, iar vinul, ca să bea cei ce vor slăbi în pustie”.
3 Regele i-a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?”. Țibá i-a răspuns regelui: „Iată, locuiește în Ierusalím, căci a zis: «Astăzi casa lui Israél îmi va da înapoi domnia tatălui meu»”.
3 „Unde este fiul stăpânului tău?” a întrebat regele. „A rămas în Ierusalim”, a răspuns Țiba regelui; căci a zis: „Acum casa lui Israel îmi va întoarce mie domnia tatălui meu”.
4 Regele i-a zis lui Țibá: „Tot ce este al lui Mefibóșet este al tău”. Țibá a zis: „Mă prostern, că am aflat har în ochii stăpânului meu, regele”.
4 „Ale tale să fie toate câte are Mefiboșet”, a zis regele către Țiba. „Să aflu milă în ochii domnului meu, regele”, a răspuns Țiba, închinându-se.
5 Davíd a ajuns la Bahurím. De acolo a ieșit un om din familia casei lui Saul. Numele lui era Șiméi, fiul lui Ghéra. El a ieșit blestemând.
5 Iar când a ajuns regele David la Bahurim, ieșea de acolo un om din neamul casei lui Saul, cu numele de Șimei, fiul lui Ghera. El mergea și blestema,
6 Arunca pietre împotriva lui Davíd și împotriva tuturor slujitorilor regelui Davíd, iar tot poporul și toți vitejii erau la stânga și la dreapta [regelui].
6 Aruncând cu pietre asupra lui David și asupra tuturor robilor lui David; Iar poporul tot și toți oamenii de luptă erau la dreapta și la stânga regelui.
7 Șiméi vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om sângeros, om nelegiuit!
7 „Pleacă, pleacă, ucigașule și nelegiuitule, zicea Șimei, blestemând pe rege.
8 Domnul să întoarcă asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia domnești! Domnul să dea stăpânirea ta în mâinile lui Absalóm, fiul tău! Iată, ai ajuns în nenorocire, căci ești un om sângeros!”.
8 Domnul a întors asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia te-ai făcut tu rege și a dat Domnul domnia în mâinile lui Abesalom; fiul tău; și iată tu ești în necaz, pentru că ești băutor de sânge”.
9 Atunci, Abișái, fiul Țerúiei, i-a zis regelui: „Pentru ce îl blestemă acest câine mort pe domnul meu, regele? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i răsucesc capul!”.
9 „Pentru ce acest câine leșinat blesteamă pe domnul meu, rege?, a zis Abișai, fiul Țeruiei. Mă duc să-i iau capul”.
10 Regele i-a zis: „Ce ne privește pe mine și pe voi, fii ai Țerúiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: «Blestemă-l pe Davíd!». Și cine poate să spună: «De ce faci astfel?»?”.
10 „Fiii Țeruiei, a zis regele, ce ne privește aceasta pe mine și pe voi? Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a poruncit să blesteme pe David. Cine deci poate să-i zică: „De ce faci tu așa?”
11 Davíd le-a zis lui Abișái și tuturor slujitorilor săi: „Iată, fiul meu, care a ieșit din trupul meu, caută viața mea; cu cât mai mult acest fiu al lui Beniamín! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
11 Apoi David a mai zis lui Abișai și tuturor slugilor sale: „Iată, dacă fiul; meu, care a ieșit din coapsele mele, caută sufletul meu, cu atât mai vârtos fiul unui veniaminean. Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a poruncit.
12 Poate Domnul va vedea necazul meu și-mi va face bine în locul blestemelor de azi”.
12 Poate va căuta Domnul la umilirea mea și-mi va răsplăti cu bine pentru acest blestem al lui”.
13 Davíd și oamenii lui și-au continuat drumul. Șiméi mergea pe o parte a muntelui, paralel cu [Davíd]. Mergând, blestema, azvârlea cu pietre împotriva lui și arunca praf.
13 Și s-a dus David și oamenii lui în drumul lor, iar Șimei mergea pe coasta muntelui în preajma lui, mergea și blestema, aruncând spre el cu pietre și cu praf.
14 Regele și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefím și s-au odihnit acolo.
14 Apoi, ajungând regele și tot poporul ce era cu el la Aiefim, s-a odihnit acolo.
15 Absalóm și tot poporul, bărbații lui Israél, au venit la Ierusalím, iar Ahitófel era cu el.
15 Abesalom însă și tot poporul lui Israel au venit în Ierusalim și împreună cu ei a venit și Ahitofel.
16 Când Hușái, archéul, prietenul lui Davíd, a ajuns la Absalóm, i-a zis: „Trăiască regele! Trăiască regele!”.
16 Și când Hușai Archianul, prietenul lui David, a venit la Abesalom și i-a zis: „Trăiască regele!”
17 Absalóm i-a zis lui Hușái: „Aceasta este dragostea ta față de prietenul tău? Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?”.
17 Abesalom a zis către Hușai: „Așa dragoste ai tu către prietenul tău? De ce nu te-ai dus și tu cu prietenul tău?”
18 Hușái i-a răspuns lui Absalóm: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul și tot poporul acesta și toți bărbații lui Israél. Cu el vreau să rămân.
18 „Nu, a zis Hușai către Abesalom, eu urmez pe acela pe care l-a ales Domnul și acest popor și tot Israelul; cu acela sunt eu și cu acela rămân.
19 De altfel, cui îi voi sluji? Oare nu fiului său? Cum am slujit înaintea tatălui tău, așa voi sluji și înaintea ta”.
19 Și apoi cui am să slujesc? Oare nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, așa am să-ți slujesc și ție”.
20 Absalóm i-a zis lui Ahitófel: „Sfătuiți-vă împreună ce avem de făcut!”.
20 „Dați-mi sfat, a zis Abesalom către Ahitofel, ce să facem!”
21 Ahitófel i-a zis lui Absalóm: „Intră la concubinele tatălui tău pe care le-a lăsat să păzească palatul. Tot Israélul va auzi că îl urăști pe tatăl tău și se vor întări mâinile tuturor celor care sunt cu tine.
21 „Intră la concubinele tatălui tău, a răspuns Ahitofel, pe care le-a lăsat el să păzească casa sa; și vor auzi toți Israeliții că tu ai ajuns să fii urât de tatăl tău și se vor întări mâinile tuturor celor ce sunt cu tine”.
22 Au întins un cort pentru Absalóm pe terasă, iar Absalóm a intrat la concubinele tatălui său în văzul întregului Israél.
22 Atunci au întins pentru Abesalom un cort pe acoperișul casei. Și a intrat Abesalom la concubinele tatălui său, înaintea ochilor a tot Israelul.
23 Sfatul pe care îl dădea Ahitófel în acele zile era ca și cum cineva l-ar fi consultat pe Dumnezeu. Așa erau toate sfaturile lui Ahitófel date atât lui Davíd, cât și lui Absalóm.
23 Iar sfaturile lui Ahitofel, pe care le dădea el, se socoteau atunci ca și cum ar fi cerut cineva povață de la Dumnezeu. Așa fusese orice sfat al lui Ahitofel atât pentru David, cât și pentru Abesalom.
