1 Atunci a numărat David pe oamenii care erau cu el și a pus căpetenii peste sute și căpetenii peste mii.
2 Și a trimis David pe oamenii săi: a treia parte sub comanda lui Ioab, a treia parte sub comanda lui Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și a treia parte sub comanda lui Itai Gateul. Și a zis regele către oameni: „Și eu însumi voi merge cu voi”.2Rg 15,19 2Rg 20,6
3 „Să nu mergi; i-au zis oamenii, că noi chiar de vom fugi, nu se va tine seamă de aceasta; și chiar de ar muri jumătate din noi, de asemenea nu se va ține seamă; iar tu singur ești cât noi, zece mii. Deci pentru noi este mai bine ca tu să ne dai ajutor din cetate!”1Rg 18,7 2Rg 21,17 Sir 47,6
4 „Ce vi se pare că este bine, a răspuns regele, aceea voi face”. Atunci a stat regele la poartă și a ieșit tot poporul rânduit pe sute și pe mii.
5 Apoi regele a dat poruncă lui Ioab, lui Abișai și lui Itai și le-a zis: „Să-mi cruțați pe băiatul Abesalom!” Și tot poporul a auzit cum a poruncit regele tuturor căpeteniilor pentru Abesalom.
6 Au ieșit deci oamenii la câmp în întâmpinarea Israeliților, și s-a dat bătălia în pădurea lui Efraim.
7 Acolo a fost în ziua aceea bătălie mare; poporul israelit a fost înfrânt de robii lui David, căzând uciși douăzeci de mii de oameni.
8 Lupta s-a întins în tot ținutul acela și pădurea a mâncat în ziua aceea mai mulți oameni decât a doborât sabia.
9 Când s-a întâlnit Abesalom cu oamenii lui David, era călare pe un catâr. Când catârul a fugit cu el pe sub crăcile unui stejar mare, părul lui Abesalom s-a încurcat în crengile stejarului și el a rămas spânzurat în văzduh, iar catârul de sub el s-a dus înainte.2Rg 14,26
10 Atunci cineva a văzut aceasta și a spus lui Ioab, zicând: „Iată, am văzut pe Abesalom spânzurat de un stejar”.
11 „Dacă l-ai văzut, a zis Ioab către omul care-i adusese vestea, de ce nu l-ai doborât acolo, la pământ? ți-aș fi dat zece sicli de argint și o cingătoare!”
12 „De mi-ai fi pus în mână și o mie de sicli de argint, a răspuns acela lui Ioab, nici atunci nu mi-aș fi ridicat mâna asupra fiului regelui, căci în auzul nostru ți-a poruncit regele ție și lui Abișai și lui Itai și a zis: „Cruțați-mi pe băiatul Abesalom!”
13 Și dacă eu însumi aș fi făcut altfel cu primejdia vieții mele, aceasta nu s-ar fi putut ascunde de rege și tu singur te-ai fi ridicat asupra mea”.
14 „N-am la ce să mai zăbovesc cu tine”, a zis Ioab. Apoi a luat în mână trei săgeți și le-a înfipt în inima lui Abesalom, care era încă viu în crengile stejarului.
15 Apoi au împresurat pe Abesalom zece tineri care duceau armele lui Ioab și, lovindu-l, l-au ucis.
16 După aceea Ioab a sunat din trâmbiță și s-au întors oamenii de la urmărirea lui Israel, căci Ioab a cruțat poporul.
17 Apoi au luat pe Abesalom și l-au aruncat acolo în pădure într-o groapă adâncă și au aruncat deasupra lui o grămadă mare de pietre. Iar Israeliții s-au împrăștiat cu toții, ducându-se fiecare la casa sa.Ios 7,26 Ios 8,29
18 Abesalom însă își făcuse un monument încă de pe când trăia, în Valea Regelui; căci își zisese: „Eu n-am fiu, ca să mi se păstreze amintirea!” și a dat monumentului numele său, așa că și astăzi se numește el: Monumentul lui Abesalom.Fc 14,17 2Rg 14,27
19 Iar Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis către Ioab: „Mă duc să vestesc pe regele că Domnul prin judecata Sa l-a izbăvit din mâinile dușmanilor lui”.1Par 6,8
20 „Astăzi, a răspuns Ioab, n-ai să fii un bun vestitor. Îl vei vesti în altă zi, iar nu astăzi, căci a murit fiul regelui”.
21 „Du-te, a zis apoi Ioab către Hușai, du-te și spune regelui ceea ce ai văzut”. Hușai, închinându-se înaintea lui Ioab, s-a dus numaidecât,
22 Iar Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis stăruitor către Ioab: „Fie ce-o fi, dar eu mă duc cu Hușai”. „De ce să te duci, fiul meu? a zis Ioab. Nu duci o veste bună!”
23 „Fie și așa, a răspuns Ahimaaț, dar eu tot mă duc”. „Du-te”, i-a zis Ioab. Și a apucat Ahimaaț la fugă pe un drum mai de-a dreptul și a întrecut pe Hușai.
24 David ședea atunci între cele două porți; iar straja se suise pe acoperișul porții, pe zid, și, ridicându-și ochii, a văzut pe cel ce venea și a strigat și a zis către rege: „Iată un om vine în fugă”.
25 „Dacă este numai unul, a zis regele, atunci ne aduce o veste”. Omul însă se apropia din ce în ce mai mult.
26 Atunci straja a mai văzut un om venind în fugă; și a strigat straja la portar și a zis: „Iată că mai aleargă un om”. „Și acela este un vestitor”, a zis regele. „Eu văd, a zis straja, că mersul omului dinainte seamănă cu mersul lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc”.
27 „Acesta este om bun, a zis regele, și vine cu veste bună!”
28 Și a strigat Ahimaaț și a zis către rege: „Pace!” Apoi s-a închinat regelui cu fața până la pământ și a zis: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul tău, Care a dat în mâinile noastre pe oamenii care își ridicaseră mâinile lor împotriva regelui, stăpânul meu!”
29 „Dar băiatul Abesalom este sănătos?” a întrebat regele. „Am văzut tulburare mare acolo când Ioab, robul regelui, a trimis pe robul tău, a zis Ahimaaț, dar eu nu știu ce era acolo”.
30 „Treci și rămâi aici”, a zis regele. Și Ahimaaț a trecut și a stat acolo.
31 Atunci a sosit și Hușai. Și Hușai a zis către rege: „Veste bună aduc regelui, stăpânul meu! Domnul ți-a făcut astăzi dreptate, izbăvindu-te din mâna tuturor celor ce s-au ridicat împotriva ta”.1Rg 1,42
32 „Băiatul Abesalom este oare el sănătos?”, a întrebat regele pe Hușai. „Întâmple-se dușmanilor regelui, stăpânul meu, a răspuns Hușai, și tuturor celor ce au uneltit rele împotriva ta, ce i s-a întâmplat lui!”
33 Atunci regele s-a tulburat și s-a dus în foișorul de deasupra porții și a plâns, iar când se ducea, zicea: „O, fiul meu Abesalom, Abesalom, fiul meu! Mai bine muream eu în locul tău! Abesalom, Abesalom, fiul meu!”
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Davíd a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.
1 Atunci a numărat David pe oamenii care erau cu el și a pus căpetenii peste sute și căpetenii peste mii.
2 Davíd a distribuit poporul: o treime în mâna lui Ioáb, o treime în mâna lui Abișái, fiul Țerúiei, fratele lui Ioáb, și o treime în mâna lui Itái din Gat. Regele a zis poporului: „Vreau să ies și eu cu voi”.
2 Și a trimis David pe oamenii săi: a treia parte sub comanda lui Ioab, a treia parte sub comanda lui Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și a treia parte sub comanda lui Itai Gateul. Și a zis regele către oameni: „Și eu însumi voi merge cu voi”.
3 Dar poporul a zis: „Să nu ieși! Căci dacă vom fugi, nu le va păsa de noi; dacă vor cădea jumătate dintre noi, nu le va păsa de noi. Căci tu ești ca zece mii și e mai bine pentru noi ca să ne ajuți din cetate”.
3 „Să nu mergi; i-au zis oamenii, că noi chiar de vom fugi, nu se va tine seamă de aceasta; și chiar de ar muri jumătate din noi, de asemenea nu se va ține seamă; iar tu singur ești cât noi, zece mii. Deci pentru noi este mai bine ca tu să ne dai ajutor din cetate!”
4 Regele le-a zis: „Ceea ce este mai bine în ochii voștri, aceea voi face”. Regele a stat la poartă, iar poporul a ieșit după sutele și miile [lor].
4 „Ce vi se pare că este bine, a răspuns regele, aceea voi face”. Atunci a stat regele la poartă și a ieșit tot poporul rânduit pe sute și pe mii.
5 Regele le-a poruncit lui Ioáb, lui Abișái și lui Itái: „Purtați-vă blând cu tânărul Absalóm! Tot poporul a auzit când regele a poruncit tuturor căpeteniilor cu privire la Absalóm!”.
5 Apoi regele a dat poruncă lui Ioab, lui Abișai și lui Itai și le-a zis: „Să-mi cruțați pe băiatul Abesalom!” Și tot poporul a auzit cum a poruncit regele tuturor căpeteniilor pentru Abesalom.
6 Poporul a ieșit în câmp înaintea lui Israél și bătălia a avut loc în pădurea lui Efraím.
6 Au ieșit deci oamenii la câmp în întâmpinarea Israeliților, și s-a dat bătălia în pădurea lui Efraim.
7 Poporul lui Israél a fost bătut acolo de slujitorii lui Davíd și a fost o mare înfrângere în ziua aceea: douăzeci de mii de oameni.
7 Acolo a fost în ziua aceea bătălie mare; poporul israelit a fost înfrânt de robii lui David, căzând uciși douăzeci de mii de oameni.
8 Lupta s-a extins pe tot ținutul și pădurea a ucis mai mult popor în ziua aceea decât a ucis sabia.
8 Lupta s-a întins în tot ținutul acela și pădurea a mâncat în ziua aceea mai mulți oameni decât a doborât sabia.
9 Absalóm a ajuns pe neașteptate în fața slujitorilor lui Davíd. Era călare pe un catâr. Catârul a ajuns sub ramurile unui stejar mare. [Părul] capului lui s-a agățat de stejar și el a rămas între cer și pământ. Iar catârul care era sub el a trecut [mai departe].
9 Când s-a întâlnit Abesalom cu oamenii lui David, era călare pe un catâr. Când catârul a fugit cu el pe sub crăcile unui stejar mare, părul lui Abesalom s-a încurcat în crengile stejarului și el a rămas spânzurat în văzduh, iar catârul de sub el s-a dus înainte.
10 Un om a văzut și i-a făcut cunoscut lui Ioáb: „Iată, l-am văzut pe Absalóm agățat de un stejar”.
10 Atunci cineva a văzut aceasta și a spus lui Ioab, zicând: „Iată, am văzut pe Abesalom spânzurat de un stejar”.
11 Ioáb i-a zis omului care i-a adus vestea: „Tu l-ai văzut! De ce nu l-ai doborât acolo la pământ? Ți-aș fi dat zece [sícli] de argint și un brâu”.
11 „Dacă l-ai văzut, a zis Ioab către omul care-i adusese vestea, de ce nu l-ai doborât acolo, la pământ? ți-aș fi dat zece sicli de argint și o cingătoare!”
12 Dar omul acela i-a zis lui Ioáb: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de [sícli] de argint, nu mi-aș întinde mâna spre fiul regelui; căci în auzul nostru a poruncit regele ție, lui Abișái și lui Itái, zicând: «Cruțați-mi-l pe fiul meu Absalóm!».
12 „De mi-ai fi pus în mână și o mie de sicli de argint, a răspuns acela lui Ioab, nici atunci nu mi-aș fi ridicat mâna asupra fiului regelui, căci în auzul nostru ți-a poruncit regele ție și lui Abișai și lui Itai și a zis: „Cruțați-mi pe băiatul Abesalom!”
13 Și dacă aș fi făcut ceva cu viclenie împotriva vieții lui, nu ar fi rămas ascuns nimic regelui, iar tu ai fi stat departe de mine”.
13 Și dacă eu însumi aș fi făcut altfel cu primejdia vieții mele, aceasta nu s-ar fi putut ascunde de rege și tu singur te-ai fi ridicat asupra mea”.
14 Ioáb a zis: „Nu voi mai pierde timp în fața ta”. A luat trei săgeți în mână și le-a înfipt în inima lui Absalóm, încă viu în mijlocul stejarului.
14 „N-am la ce să mai zăbovesc cu tine”, a zis Ioab. Apoi a luat în mână trei săgeți și le-a înfipt în inima lui Abesalom, care era încă viu în crengile stejarului.
15 Zece tineri care purtau armele lui Ioáb l-au înconjurat pe Absalóm, l-au lovit și l-au ucis.
15 Apoi au împresurat pe Abesalom zece tineri care duceau armele lui Ioab și, lovindu-l, l-au ucis.
16 Ioáb a sunat din trâmbiță, iar poporul s-a oprit din urmărirea lui Israél, căci Ioáb a cruțat poporul.
16 După aceea Ioab a sunat din trâmbiță și s-au întors oamenii de la urmărirea lui Israel, căci Ioab a cruțat poporul.
17 L-au luat pe Absalóm, l-au aruncat în pădure într-o groapă mare și au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israélul a fugit, fiecare în cortul lui.
17 Apoi au luat pe Abesalom și l-au aruncat acolo în pădure într-o groapă adâncă și au aruncat deasupra lui o grămadă mare de pietre. Iar Israeliții s-au împrăștiat cu toții, ducându-se fiecare la casa sa.
18 Absalóm luase și ridicase, pe când trăia, o stelă care este în Émec-Hamélec. Căci zicea: „Nu am niciun fiu care să amintească numele meu”. A numit stela după numele lui. O numesc până astăzi „Mâna lui Absalóm”.
18 Abesalom însă își făcuse un monument încă de pe când trăia, în Valea Regelui; căci își zisese: „Eu n-am fiu, ca să mi se păstreze amintirea!” și a dat monumentului numele său, așa că și astăzi se numește el: Monumentul lui Abesalom.
19 Ahimáaț, fiul lui Sadóc, a zis: „Voi fugi să duc vestea bună regelui, că Domnul l-a scăpat din mâna dușmanilor săi”.
19 Iar Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis către Ioab: „Mă duc să vestesc pe regele că Domnul prin judecata Sa l-a izbăvit din mâinile dușmanilor lui”.
20 Ioáb i-a zis: „Nu vei duce tu veste bună astăzi! O vei duce într-o altă zi! Astăzi nu o vei duce pentru că fiul regelui a murit”.
20 „Astăzi, a răspuns Ioab, n-ai să fii un bun vestitor. Îl vei vesti în altă zi, iar nu astăzi, căci a murit fiul regelui”.
21 Ioáb i-a zis lui Cúși: „Du-te și povestește-i regelui ce ai văzut!”. Cúși s-a închinat [înaintea] lui Ioáb și a alergat.
21 „Du-te, a zis apoi Ioab către Hușai, du-te și spune regelui ceea ce ai văzut”. Hușai, închinându-se înaintea lui Ioab, s-a dus numaidecât,
22 Ahimáaț, fiul lui Sadóc, i-a zis din nou lui Ioáb: „Orice ar fi, lasă-mă să alerg și eu după Cúși!”. Dar Ioáb i-a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiul meu? Nu vei avea nicio recompensă pentru vestea bună dacă mergi”.
22 Iar Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis stăruitor către Ioab: „Fie ce-o fi, dar eu mă duc cu Hușai”. „De ce să te duci, fiul meu? a zis Ioab. Nu duci o veste bună!”
23 „Orice ar fi, vreau să merg!”. Și Ioáb i-a zis: „Mergi!”. Ahimáaț a alergat pe un drum ocolitor și l-a depășit pe Cúși.
23 „Fie și așa, a răspuns Ahimaaț, dar eu tot mă duc”. „Du-te”, i-a zis Ioab. Și a apucat Ahimaaț la fugă pe un drum mai de-a dreptul și a întrecut pe Hușai.
24 Davíd ședea între cele două porți. Străjerul a mers pe terasa porții, spre zid; și-a ridicat ochii și s-a uitat. Și, iată, un om alerga de unul singur!
24 David ședea atunci între cele două porți; iar straja se suise pe acoperișul porții, pe zid, și, ridicându-și ochii, a văzut pe cel ce venea și a strigat și a zis către rege: „Iată un om vine în fugă”.
25 Străjerul a strigat și i-a dat de știre regelui. Regele a zis: „Dacă este singur, aduce vești bune”. Iar [omul acela] se apropia din ce în ce mai mult.
25 „Dacă este numai unul, a zis regele, atunci ne aduce o veste”. Omul însă se apropia din ce în ce mai mult.
26 Străjerul a văzut un alt om care alerga. A strigat străjerul către portar: „Iată un om care aleargă singur!”. Regele a zis: „Și el aduce veste bună”.
26 Atunci straja a mai văzut un om venind în fugă; și a strigat straja la portar și a zis: „Iată că mai aleargă un om”. „Și acela este un vestitor”, a zis regele. „Eu văd, a zis straja, că mersul omului dinainte seamănă cu mersul lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc”.
27 Străjerul a zis: „Văd că alergătura celui dintâi este ca alergătura lui Ahimáaț, fiul lui Sadóc”. Iar regele a zis: „Este un om bun; aduce vești bune”.
27 „Acesta este om bun, a zis regele, și vine cu veste bună!”
28 Ahimáaț a strigat și i-a zis regelui: „Sănătate!”. S-a prosternat [înaintea] regelui cu fața până la pământ și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care i-a oprit pe cei care și-au ridicat mâinile împotriva stăpânului nostru, regele!”.
28 Și a strigat Ahimaaț și a zis către rege: „Pace!” Apoi s-a închinat regelui cu fața până la pământ și a zis: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul tău, Care a dat în mâinile noastre pe oamenii care își ridicaseră mâinile lor împotriva regelui, stăpânul meu!”
29 Regele a zis: „Îi este bine tânărului Absalóm?”. Ahimáaț a răspuns: „Am văzut o mare mulțime când ne-a trimis Ioáb pe slujitorul regelui și pe mine, slujitorul tău: dar nu știu ce era”.
29 „Dar băiatul Abesalom este sănătos?” a întrebat regele. „Am văzut tulburare mare acolo când Ioab, robul regelui, a trimis pe robul tău, a zis Ahimaaț, dar eu nu știu ce era acolo”.
30 Regele i-a zis: „Stai aici deoparte!”. Și Ahimáaț a stat deoparte.
30 „Treci și rămâi aici”, a zis regele. Și Ahimaaț a trecut și a stat acolo.
31 Dar, iată, Cúși a ajuns. Și a zis Cúși: „Domnul meu să primească vestea bună că Domnul te-a scăpat astăzi din mâna tuturor celor care s-au ridicat împotriva ta!”.
31 Atunci a sosit și Hușai. Și Hușai a zis către rege: „Veste bună aduc regelui, stăpânul meu! Domnul ți-a făcut astăzi dreptate, izbăvindu-te din mâna tuturor celor ce s-au ridicat împotriva ta”.
32 Regele i-a zis lui Cúși: „Îi este bine tânărului Absalóm?”. Cúși i-a răspuns: „Ca tânărul [acesta] să fie dușmanii domnului meu, regele, și toți cei care se ridică împotriva ta ca [să-ți facă] rău!”.
32 „Băiatul Abesalom este oare el sănătos?”, a întrebat regele pe Hușai. „Întâmple-se dușmanilor regelui, stăpânul meu, a răspuns Hușai, și tuturor celor ce au uneltit rele împotriva ta, ce i s-a întâmplat lui!”
33 Atunci regele s-a tulburat și s-a dus în foișorul de deasupra porții și a plâns, iar când se ducea, zicea: „O, fiul meu Abesalom, Abesalom, fiul meu! Mai bine muream eu în locul tău! Abesalom, Abesalom, fiul meu!”
