1 Atunci i s-a spus lui Ioab: „Iată regele plânge după Abesalom”.
2 Astfel biruința din ziua aceea s-a prefăcut în plângere pentru tot poporul, căci poporul a auzit chiar în ziua aceea și zicea că regele este întristat după fiul său.
3 Atunci a intrat poporul în cetate pe furiș, cum se furișează oamenii rușinați care au luat-o la fugă în timpul luptei.2Rg 19,32
4 Regele însă, acoperindu-și fața, striga tare: „Abesalom, Abesalom, fiul meu!”2Rg 15,30 2Rg 18,33
5 Dar venind Ioab la rege în casă, a zis: „Tu astăzi ai umplut de rușine pe toate slugile tale care au izbăvit acum viața ta și viața fiilor și fiicelor tale, viața femeilor și concubinelor tale.
6 Tu iubești pe cei ce te urăsc și pe cei ce te iubesc îi urăști; căci ai arătat astăzi că pentru tine sunt nimic și căpeteniile și slugile; astăzi am aflat eu că de ar fi rămas Abesalom cu viață, iar noi am fi murit cu toții, aceasta ți-ar fi fost mai plăcut.
7 Deci, scoală și ieși de grăiește după inima slugilor tale. Căci mă jur pe Domnul că dacă nu ieși, în noaptea aceasta nu-ți va mai rămâne nici un om. Și aceasta va fi pentru tine cea mai mare din toate nenorocirile care au venit asupra ta din tinerețea ta și până acum!”
8 Atunci s-a sculat regele și a șezut la poartă, iar poporului întreg s-a vestit că regele stă la poartă. Și a venit tot poporul în fața regelui la poartă, iar Israeliții au fugit pe la vetrele lor.2Rg 5,1
9 Tot poporul din toate triburile lui Israel vorbea și zicea: „Regele David ne-a izbăvit din mâinile vrăjmașilor noștri și ne-a scăpat din mâinile Filistenilor, iar acum el însuși a fugit din țara aceasta, din regatul său, de frica lui Abesalom.
10 Abesalom însă, pe care noi l-am uns rege pentru noi, a murit în război. Pentru ce dar întârziem noi acum a aduce înapoi pe rege?” Și aceste vorbe au străbătut tot Israelul și au ajuns și până la rege.
11 Atunci regele David a trimis să se spună preoților Țadoc și Abiatar: „Spuneți bătrânilor lui Iuda: Pentru ce voiți să fiți cei din urmă în a aduce înapoi pe rege, când cuvintele a tot Israelul au ajuns până la rege, în casa lui?
12 Voi sunteți frații mei; oasele mele și carnea mea voi sunteți. Pentru ce dar voiți să fiți cei din urmă în a aduce pe rege înapoi?Fc 29,14 2Rg 5,2
13 Iar lui Amasa să-i ziceți: „Nu ești tu oare osul meu și carnea mea? Așa și așa să-mi facă mie Dumnezeu și încă și mai rău să-mi facă, dacă tu nu ai să fii căpetenia oștirii mele pentru totdeauna în locul lui Ioab!”2Rg 17,25
14 Și așa a înduplecat regele inima tuturor Iudeilor ca a unui singur om; iar aceștia au trimis la rege să-i spună: „Întoarce-te tu însuți și toate slugile tale!
15 Și s-a întors regele și a venit la Iordan, iar Iudeii au venit la Ghilgal, ca să întâmpine pe rege și să-l treacă Iordanul.
16 Atunci Șimei, fiul lui Ghera, un veniaminean din Bahurim, s-a grăbit să iasă cu Iudeii în întâmpinarea regelui David.1Rg 2,8
17 Acesta avea cu el o mie de oameni veniamineni, și pe Țiba, sluga casei lui Saul, cu cei cincisprezece fii ai săi și cu douăzeci de robi ai săi. Aceștia au trecut Iordanul înaintea regelui și au pregătit pentru rege trecerea Iordanului.2Rg 9,2.10 2Rg 16,1
18 Când însă au pornit luntrea, ca să aducă pe rege și casa lui, ca să-i slujească, atunci Șimei, fiul lui Ghera, a căzut cu fața la pământ înaintea regelui, îndată ce acesta a trecut Iordanul,
19 Și a zis către rege: „Domnul meu, să nu-mi socotești ca o nelegiuire și să nu pomenești ceea ce ți-a greșit robul tău în ziua aceea când regele, stăpânul meu, a ieșit din Ierusalim și să nu iei în seamă, o, rege, aceasta!
20 Căci robul tău știe că a greșit. Și iată eu acum am venit cel dintâi din toată casa lui Iosif, ca să ies în întâmpinarea regelui, stăpânul meu”.
21 „Se poate oare, a zis Abișai, fiul Țeruiei, ca Șimei să nu moară pentru că a blestemat pe unsul Domnului?”Ies 22,28 2Rg 16,9
22 „Fiii Țeruiei, ce este între mine și voi? a zis David, și pentru ce vă împotriviți voi astăzi mie? E timpul oare astăzi să se ucidă cineva în Israel? Nu văd eu, oare, acum că sunt rege peste Israel?”1Rg 11,13 2Rg 16,10
23 Iar lui Șimei i-a zis regele: „Nu, tu nu vei muri!” și i s-a jurat regele.1Rg 2,8.9:37:46
24 Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a ieșit în întâmpinarea regelui. Acesta, din ziua în care ieșise regele și până în ziua când se întorsese cu pace, nu-și mai spălase picioarele, nici nu-și mai tăiase unghiile, nici nu-și îngrijise barba și nici hainele nu și le mai spălase.2Rg 9,6
25 Și când a ieșit din Ierusalim în întâmpinarea regelui, regele i-a zis: „Mefiboșet, pentru ce n-ai mers și tu cu mine?”2Rg 16,3
26 „Stăpânul meu, rege, a răspuns acela, sluga mea m-a înșelat, căci eu, robul tău, am zis: „Voi pune șaua pe asin și voi încăleca și mă voi duce c; regele, deoarece robul tău este olog.
27 Iar el a clevetit pe robul tău înaintea regelui, stăpânul meu. Dar regele, stăpânul meu, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce binevoiești.2Rg 14,17
28 Deși toată casa tatălui meu a fost vinovată de moarte înaintea domnului meu, regele, totuși tu ai pus pe robul tău printre cei ce mănâncă la masa ta. Ce drept am eu oare să mă jeluiesc înaintea regelui?”2Rg 9,11
29 „De ce grăiești tu toate acestea? i-a zis regele. Eu am zis ca tu și Țiba să împărțiți între voi țarina!”2Rg 16,4
30 „Să ia chiar toată țarina, a răspuns Mefiboșet. Bine că s-a întors cu pace domnul meu, regele, la casa sa!”
31 Atunci a venit și Barzilai Galaaditeanul din Roghelim și a trecut Iordanul cu regele, ca să-l petreacă pe acesta până peste Iordan.2Rg 17,27 1Rg 2,7
32 Barzilai însă era foarte bătrân, ca de optzeci de ani, și el ospătase pe rege în timpul șederii lui la Mahanaim, pentru că era om foarte bogat.
33 „Hai cu mine, a zis regele către Barzilai, și te voi ospăta și eu în Ierusalim”.
34 „Mult oare mi-a mai rămas de trăit, a răspuns Barzilai, ca să merg cu regele la Ierusalim?
35 Eu am acum optzeci de ani. Mai pot eu oare osebi binele de rău? Și va afla oare robul tău gustul celor ce va mânca și va bea? Sau voi fi eu în stare să aud glasul cântărelilor și cântărețelor? La ce dar să fie robul tău o povară pentru domnul meu, regele?
36 Robul tău va mai merge puțin dincolo de Iordan cu regele. Pentru ce să-mi răsplătească regele cu așa milă?
37 Dă voie robului tău să se întoarcă, ca să moară în cetatea sa, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele. Dar iată fiul meu Chimham, robul tău! Să meargă el cu domnul meu, regele, și fă cu el ceea ce binevoiești!
38 „Să meargă cu mine Chimham, a zis regele, și voi face cu el ce vrei și orice vei voi tu de la mine voi face pentru tine!”
39 Și a trecut tot poporul Iordanul, de asemenea și regele. Apoi a sărutat regele pe Barzilai și l-a binecuvântat și acesta s-a întors la casa sa.
40 După aceea regele s-a îndreptat spre Ghilgal și s-a dus cu el și Chimham, și tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel a petrecut pe rege.
41 Dar iată tot Israelul a venit la rege și a zis către el: „Pentru ce bărbații lui Iuda, frații noștri, te-au răpit și au trecut pe rege și casa lui și pe toți oamenii lui David peste Iordan?” „Pentru aceea, că regele este mai apropiat de noi, au răspuns Israeliților toți bărbații lui Iuda. Și de ce să vă supărați voi pentru aceasta? Am mâncat noi, oare, ceva de la rege, sau am primit daruri de la el, sau ne-a scutit de dări?”
42 Și Israeliții au răspuns bărbaților lui Iuda: „Noi suntem zece părți din rege și noi suntem încă și întâi născuți fală de vor. Pentru ce dar ne-ați disprețuit? Oare nu noi trebuia să spunem cel dintâi cuvânt pentru întoarcerea regelui? Dar cuvântul bărbaților lui Iuda a fost mai puternic decât cuvântul Israeliților.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Regele s-a cutremurat și a urcat în camera de deasupra porții și a plâns. În timp ce mergea spunea: „Fiul meu Absalóm! Fiul meu, fiul meu Absalóm! De m-ar fi dat pe mine la moarte în locul tău! Absalóm, fiul meu, fiul meu!”.
1 Atunci i s-a spus lui Ioab: „Iată regele plânge după Abesalom”.
2 I-au adus la cunoștință lui Ioáb: „Iată, regele plânge și jelește după Absalóm”.
2 Astfel biruința din ziua aceea s-a prefăcut în plângere pentru tot poporul, căci poporul a auzit chiar în ziua aceea și zicea că regele este întristat după fiul său.
3 În ziua aceea, victoria a devenit doliu pentru tot poporul. Căci a auzit poporul în ziua aceea că regele era trist din cauza fiului său.
3 Atunci a intrat poporul în cetate pe furiș, cum se furișează oamenii rușinați care au luat-o la fugă în timpul luptei.
4 Poporul s-a ascuns în ziua aceea când a venit în cetate așa cum se ascunde un popor umilit când fuge de la luptă.
4 Regele însă, acoperindu-și fața, striga tare: „Abesalom, Abesalom, fiul meu!”
5 Regele și-a acoperit fața și striga cu glas puternic: „Fiul meu Absalóm! Absalóm, fiul meu, fiul meu!”.
5 Dar venind Ioab la rege în casă, a zis: „Tu astăzi ai umplut de rușine pe toate slugile tale care au izbăvit acum viața ta și viața fiilor și fiicelor tale, viața femeilor și concubinelor tale.
6 Ioáb a venit la rege în casă și i-a zis: „Tu acoperi de rușine astăzi fețele tuturor slujitorilor tăi care ți-au salvat astăzi viața, viața fiilor tăi și a fiicelor tale, viața soțiilor tale și viața concubinelor tale.
6 Tu iubești pe cei ce te urăsc și pe cei ce te iubesc îi urăști; căci ai arătat astăzi că pentru tine sunt nimic și căpeteniile și slugile; astăzi am aflat eu că de ar fi rămas Abesalom cu viață, iar noi am fi murit cu toții, aceasta ți-ar fi fost mai plăcut.
7 Tu îi iubești pe cei care te urăsc și îi urăști pe cei care te iubesc. Căci arăți azi că pentru tine nu există nici căpetenii, nici slujitori. Astăzi știu că dacă Absalóm ar fi viu, iar noi toți am fi morți, atunci ar fi plăcut în ochii tăi.
7 Deci, scoală și ieși de grăiește după inima slugilor tale. Căci mă jur pe Domnul că dacă nu ieși, în noaptea aceasta nu-ți va mai rămâne nici un om. Și aceasta va fi pentru tine cea mai mare din toate nenorocirile care au venit asupra ta din tinerețea ta și până acum!”
8 Acum, ridică-te, ieși și vorbește la inima slujitorilor tăi! Jur pe Domnul că dacă nu vei ieși, nu va mai rămâne niciun om cu tine noaptea aceasta. Aceasta va fi mai rău pentru tine decât toate relele care au venit peste tine din tinerețea ta până acum!”.
8 Atunci s-a sculat regele și a șezut la poartă, iar poporului întreg s-a vestit că regele stă la poartă. Și a venit tot poporul în fața regelui la poartă, iar Israeliții au fugit pe la vetrele lor.
9 Atunci regele s-a ridicat și a stat la poartă. Au spus întregului popor: „Iată, regele stă la poartă!”. Tot poporul a venit înaintea regelui, iar Israél a fugit fiecare la cortul lui.
9 Tot poporul din toate triburile lui Israel vorbea și zicea: „Regele David ne-a izbăvit din mâinile vrăjmașilor noștri și ne-a scăpat din mâinile Filistenilor, iar acum el însuși a fugit din țara aceasta, din regatul său, de frica lui Abesalom.
10 Tot poporul discuta în toate triburile lui Israél, zicând: „Regele ne-a eliberat din mâna dușmanilor noștri; el ne-a scăpat din mâna filisténilor și acum a fugit din țară dinaintea lui Absalóm!”.
10 Abesalom însă, pe care noi l-am uns rege pentru noi, a murit în război. Pentru ce dar întârziem noi acum a aduce înapoi pe rege?” Și aceste vorbe au străbătut tot Israelul și au ajuns și până la rege.
11 Absalóm, pe care l-am uns peste noi, a murit în luptă. Acum, de ce nu spuneți un cuvânt ca să îl aducem înapoi pe rege?”.
11 Atunci regele David a trimis să se spună preoților Țadoc și Abiatar: „Spuneți bătrânilor lui Iuda: Pentru ce voiți să fiți cei din urmă în a aduce înapoi pe rege, când cuvintele a tot Israelul au ajuns până la rege, în casa lui?
12 Regele Davíd a trimis să se spună preoților Sadóc și Abiatár: „Spuneți-le bătrânilor lui Iúda: «Pentru ce sunteți voi cei din urmă pentru a-l aduce înapoi pe rege la casa lui?»! Căci cuvântul întregului Israél a ajuns la rege, în casa lui.
12 Voi sunteți frații mei; oasele mele și carnea mea voi sunteți. Pentru ce dar voiți să fiți cei din urmă în a aduce pe rege înapoi?
13 «Voi sunteți frații mei, sunteți [os din] oasele mele și [carne din] carnea mea; pentru ce sunteți voi cei din urmă ca să-l aduceți înapoi pe rege?».
13 Iar lui Amasa să-i ziceți: „Nu ești tu oare osul meu și carnea mea? Așa și așa să-mi facă mie Dumnezeu și încă și mai rău să-mi facă, dacă tu nu ai să fii căpetenia oștirii mele pentru totdeauna în locul lui Ioab!”
14 Iar lui Amasá spuneți-i: «Oare nu ești [os din] oasele mele și [carne din] carnea mea? Așa să-mi facă Domnul – ba mai rău – dacă nu vei deveni comandant peste armată în toate zilele în locul lui Ioáb!»!”.
14 Și așa a înduplecat regele inima tuturor Iudeilor ca a unui singur om; iar aceștia au trimis la rege să-i spună: „Întoarce-te tu însuți și toate slugile tale!
15 [Davíd] a înmuiat inima tuturor oamenilor din Iúda ca [inima] unui singur om. Ei au trimis [să-i spună] regelui: „Întoarceți-vă tu și toți slujitorii tăi!”.
15 Și s-a întors regele și a venit la Iordan, iar Iudeii au venit la Ghilgal, ca să întâmpine pe rege și să-l treacă Iordanul.
16 Regele s-a întors și a venit la Iordán. Iúda a venit la Ghilgál ca să meargă în întâmpinarea regelui și să-l ajute să treacă Iordánul.
16 Atunci Șimei, fiul lui Ghera, un veniaminean din Bahurim, s-a grăbit să iasă cu Iudeii în întâmpinarea regelui David.
17 Șiméi, fiul lui Ghéra din Beniamín, din Bahurím, a coborât repede cu oamenii din Iúda în întâmpinarea regelui Davíd.
17 Acesta avea cu el o mie de oameni veniamineni, și pe Țiba, sluga casei lui Saul, cu cei cincisprezece fii ai săi și cu douăzeci de robi ai săi. Aceștia au trecut Iordanul înaintea regelui și au pregătit pentru rege trecerea Iordanului.
18 O mie de oameni din Beniamín erau cu el. Țibá, slujitorul casei lui Saul, și cei cincisprezece fii ai lui și cei douăzeci de slujitori ai lui erau cu el. Ei au trecut Iordánul înaintea regelui.
18 Când însă au pornit luntrea, ca să aducă pe rege și casa lui, ca să-i slujească, atunci Șimei, fiul lui Ghera, a căzut cu fața la pământ înaintea regelui, îndată ce acesta a trecut Iordanul,
19 Au trecut vadul ca să ajute casa regelui să treacă, făcând ceea ce este bun în ochii lui.
Șiméi, fiul lui Ghéra, a căzut [la pământ] înaintea regelui pe când el trecea Iordánul.
19 Și a zis către rege: „Domnul meu, să nu-mi socotești ca o nelegiuire și să nu pomenești ceea ce ți-a greșit robul tău în ziua aceea când regele, stăpânul meu, a ieșit din Ierusalim și să nu iei în seamă, o, rege, aceasta!
20 I-a zis regelui: „Să nu socotească domnul meu nelegiuirea și să nu-ți amintești de greșeala pe care a făcut-o slujitorul tău când stăpânul meu, regele, a ieșit din Ierusalím; să nu o pună regele la inimă!
20 Căci robul tău știe că a greșit. Și iată eu acum am venit cel dintâi din toată casa lui Iosif, ca să ies în întâmpinarea regelui, stăpânul meu”.
21 Căci eu, slujitorul tău, știu că am păcătuit. Iată, am venit astăzi primul din toată casa lui Iosíf ca să cobor înaintea stăpânului meu, regele!”.
21 „Se poate oare, a zis Abișai, fiul Țeruiei, ca Șimei să nu moară pentru că a blestemat pe unsul Domnului?”
22 Atunci Abișái, fiul Țerúiei, a zis: „Pentru aceasta nu trebuie dat la moarte Șiméi, pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?”.
22 „Fiii Țeruiei, ce este între mine și voi? a zis David, și pentru ce vă împotriviți voi astăzi mie? E timpul oare astăzi să se ucidă cineva în Israel? Nu văd eu, oare, acum că sunt rege peste Israel?”
23 Dar Davíd a zis: „Ce ne privește pe mine și pe voi, fii ai Țerúiei, că îmi sunteți astăzi adversari? Să fie dat la moarte astăzi vreun om în Israél? Oare nu știu eu astăzi că sunt rege peste Israél?”
23 Iar lui Șimei i-a zis regele: „Nu, tu nu vei muri!” și i s-a jurat regele.
24 Regele i-a zis lui Șiméi: „Nu vei muri!”. Și i-a jurat regele [lucrul acesta].
24 Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a ieșit în întâmpinarea regelui. Acesta, din ziua în care ieșise regele și până în ziua când se întorsese cu pace, nu-și mai spălase picioarele, nici nu-și mai tăiase unghiile, nici nu-și îngrijise barba și nici hainele nu și le mai spălase.
25 Mefibóșet, fiul lui Saul, a coborât în întâmpinarea regelui. Nu-și îngrijise picioarele, nu-și făcuse barba, nici nu-și spălase hainele din ziua când regele a plecat și până în ziua când s-a întors în pace.
25 Și când a ieșit din Ierusalim în întâmpinarea regelui, regele i-a zis: „Mefiboșet, pentru ce n-ai mers și tu cu mine?”
26 Când a ajuns înaintea regelui la Ierusalím, regele i-a zis: „Pentru ce nu ai venit cu mine, Mefibóșet?”.
26 „Stăpânul meu, rege, a răspuns acela, sluga mea m-a înșelat, căci eu, robul tău, am zis: „Voi pune șaua pe asin și voi încăleca și mă voi duce c; regele, deoarece robul tău este olog.
27 El a răspuns: „Stăpânul meu, rege! Slujitorul meu m-a înșelat când mi-a zis: «Voi înșeua măgarul ca să-l încalec și să merg la rege», căci slujitorul tău este șchiop.
27 Iar el a clevetit pe robul tău înaintea regelui, stăpânul meu. Dar regele, stăpânul meu, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce binevoiești.
28 El l-a vorbit de rău pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, e ca îngerul lui Dumnezeu: fă ceea ce este bine în ochii tăi!
28 Deși toată casa tatălui meu a fost vinovată de moarte înaintea domnului meu, regele, totuși tu ai pus pe robul tău printre cei ce mănâncă la masa ta. Ce drept am eu oare să mă jeluiesc înaintea regelui?”
29 Căci toți cei din casa tatălui meu nu erau decât niște oameni sortiți morții pentru domnul meu, regele. Totuși tu l-ai pus pe slujitorul tău să stea printre cei care mănâncă la masa ta. Ce drept mai am eu ca să strig înaintea regelui?”.
29 „De ce grăiești tu toate acestea? i-a zis regele. Eu am zis ca tu și Țiba să împărțiți între voi țarina!”
30 Regele a zis: „Ce mai vorbești atâta? Am spus: «Tu și Țibá veți împărți terenurile!»”.
30 „Să ia chiar toată țarina, a răspuns Mefiboșet. Bine că s-a întors cu pace domnul meu, regele, la casa sa!”
31 Mefibóșet i-a zis regelui: „Să ia chiar totul după ce domnul meu, regele, va ajunge în pace în casa lui!”.
31 Atunci a venit și Barzilai Galaaditeanul din Roghelim și a trecut Iordanul cu regele, ca să-l petreacă pe acesta până peste Iordan.
32 Barzilái din Galaád a coborât din Roghelím și a trecut Iordánul cu regele ca să-i dea drumul la Iordán.
32 Barzilai însă era foarte bătrân, ca de optzeci de ani, și el ospătase pe rege în timpul șederii lui la Mahanaim, pentru că era om foarte bogat.
33 Barzilái era foarte bătrân: avea optzeci de ani. El avusese grijă de rege cât timp a locuit la Mahanáim, căci era un om foarte bogat.
33 „Hai cu mine, a zis regele către Barzilai, și te voi ospăta și eu în Ierusalim”.
34 Regele i-a zis lui Barzilái: „Vino cu mine și te voi ține la mine în Ierusalím”.
34 „Mult oare mi-a mai rămas de trăit, a răspuns Barzilai, ca să merg cu regele la Ierusalim?
35 Dar Barzilái i-a răspuns regelui: „Câte mai sunt zilele vieții mele ca să urc cu regele la Ierusalím?
35 Eu am acum optzeci de ani. Mai pot eu oare osebi binele de rău? Și va afla oare robul tău gustul celor ce va mânca și va bea? Sau voi fi eu în stare să aud glasul cântărelilor și cântărețelor? La ce dar să fie robul tău o povară pentru domnul meu, regele?
36 Eu am azi optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun și ce este rău? Poate slujitorul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă și bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și cântărețelor? Pentru ce să mai fie slujitorul tău o povară pentru domnul meu, regele?
36 Robul tău va mai merge puțin dincolo de Iordan cu regele. Pentru ce să-mi răsplătească regele cu așa milă?
37 Doar puțin [timp] va trece Iordánul slujitorul tău cu regele. Pentru ce să-mi dea regele o astfel de răsplată?
37 Dă voie robului tău să se întoarcă, ca să moară în cetatea sa, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele. Dar iată fiul meu Chimham, robul tău! Să meargă el cu domnul meu, regele, și fă cu el ceea ce binevoiești!
38 Permite-mi mie, slujitorul tău, să mă întorc și să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Iată, slujitorul tău Chimhám va trece cu domnul meu, regele! Fă-i lui ceea ce este bun în ochii tăi!”.
38 „Să meargă cu mine Chimham, a zis regele, și voi face cu el ce vrei și orice vei voi tu de la mine voi face pentru tine!”
39 Regele a zis: „Să treacă Chimhám cu mine și voi face pentru el ceea ce este bine în ochii tăi! Orice vei vrea de la mine voi face pentru el”.
39 Și a trecut tot poporul Iordanul, de asemenea și regele. Apoi a sărutat regele pe Barzilai și l-a binecuvântat și acesta s-a întors la casa sa.
40 Tot poporul a trecut Iordánul. A trecut și regele. L-a îmbrățișat regele pe Barzilái și l-a binecuvântat; apoi s-a întors acasă la el.
40 După aceea regele s-a îndreptat spre Ghilgal și s-a dus cu el și Chimham, și tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel a petrecut pe rege.
41 Regele a mers spre Ghilgál, iar Chimhám era cu el. Tot poporul lui Iúda și jumătate din poporul lui Israél l-au ajutat pe rege să treacă dincolo de Iordán.
41 Dar iată tot Israelul a venit la rege și a zis către el: „Pentru ce bărbații lui Iuda, frații noștri, te-au răpit și au trecut pe rege și casa lui și pe toți oamenii lui David peste Iordan?” „Pentru aceea, că regele este mai apropiat de noi, au răspuns Israeliților toți bărbații lui Iuda. Și de ce să vă supărați voi pentru aceasta? Am mâncat noi, oare, ceva de la rege, sau am primit daruri de la el, sau ne-a scutit de dări?”
42 Dar, iată, toți oamenii lui Israél au venit la rege și i-au zis: „Pentru ce te-au furat frații noștri, oamenii lui Iúda, și au făcut să treacă regele și casa lui Iordánul, iar toți oamenii lui Davíd erau cu el?”.
42 Și Israeliții au răspuns bărbaților lui Iuda: „Noi suntem zece părți din rege și noi suntem încă și întâi născuți fală de vor. Pentru ce dar ne-ați disprețuit? Oare nu noi trebuia să spunem cel dintâi cuvânt pentru întoarcerea regelui? Dar cuvântul bărbaților lui Iuda a fost mai puternic decât cuvântul Israeliților.
43 Toți oamenii lui Iúda le-au răspuns tuturor oamenilor lui Israél: „Pentru că regele ne este rudă. De ce v-ați mâniat pentru aceasta? Am mâncat noi de la [masa] regelui sau ni s-a oferit [ceva]?”.
44 Oamenii lui Israél le-au răspuns oamenilor lui Iúda: „Regele este de zece ori mai mult al nostru și chiar și Davíd este mai mult al nostru decât al vostru. De ce ne-ați disprețuit? Oare nu noi am spus mai întâi să-l aducem înapoi pe regele nostru?”. Și cuvintele oamenilor lui Iúda au fost mai aspre decât cele ale oamenilor lui Israél.
