1 Și a ținut multă vreme dușmănia între casa lui Saul și casa lui David. David însă se întărea mereu, iar casa lui Saul slăbea din ce în ce mai mult.2Rg 5,10
2 Lui David i s-au născut șase fii în Hebron. Întâiul său născut a fost Amnon din Ahinoam, izreeliteanca.1Par 3,1
3 Al doilea fiu al lui a fost Chileab din Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal. Al treilea a fost Abesalom, fiul Maachei, fiica lui Talmai, regele Gheșurului.1Par 3,1-2
4 Al patrulea a fost Adonia, fiul Haghitei. Al cincilea a fost Șefatia, fiul Abitalei.1Rg 1,5
5 Iar al șaselea a fost Itream din Egla, femeia lui David. Aceștia i s-au născut lui David în Hebron.1Par 3,3
6 Pe când era dușmănie între casa lui Saul și casa lui David, Abner ținea cu casa lui Saul.
7 Saul avusese o concubină cu numele Rițpa, fiica lui Aia. Abner a intrat la ea, iar Ișboșet a zis către Abner: „La ce ai intrat tu la concubina tatălui meu?”2Rg 21,8
8 Abner însă, mâniindu-se strașnic de vorbele lui Ișboșet, a zis: „Au doară eu sunt cap de câine? Eu, împotriva casei lui Iuda, am arătat acum milă casei lui Saul, tatăl tău, fraților lui și prietenilor lui, și nu te-am dat în mâinile lui David; iar tu îmi găsești acum vină pentru o femeie?1Rg 24,15 2Rg 9,8 2Rg 16,9
9 Așa și așa să facă Dumnezeu lui Abner și încă și mai mult să-i facă! Precum s-a jurat Domnul lui David, tocmai așa voi și face în ziua aceasta:
10 Voi lua domnia de la casa lui Saul și voi pune tronul lui David peste casa lui Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer-Șeba”.Jd 20,1 1Rg 3,20 2Rg 17,11
11 Și n-a putut Ișboșet să răspundă lui Abner nimic, căci se temea de el.Lc 14,6
12 Abner însă a trimis din partea sa vestitori la David în Hebron, unde se afla el, să-i zică: „Al cui este pământul acesta?”, și să-i mai zică încă: „Încheie legământ cu mine și mâna mea va fi cu tine, ca să întoarcă la tine pe tot poporul lui Israel!”
13 Iar David a răspuns: „Bine, voi încheia legământ cu tine; dar te rog un lucru anume: nu vei vedea fața mea, dacă nu vei aduce cu tine și pe Micol, fiica lui Saul, când vei veni să te vezi cu mine”.
14 Apoi a trimis David soli la Ișboșet, fiul lui Saul, să-i zică: „Dă-mi pe femeia mea, Micol, pe care am luat-o de femeie pentru o sută de prepuțuri filistene”.1Rg 18,25.27
15 Și a trimis Ișboșet și a luat-o de la bărbatul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiș;1Rg 25,44
16 Și s-a dus cu ea și bărbatul ei și a petrecut-o cu plângere până la Bahurim. Dar Abner a zis către el: „Du-te înapoi!” Și acela s-a întors.
17 Atunci s-a întors Abner către bătrânii lui Israel și a zis: „Voi și ieri și alaltăieri ați dorit ca David să fie rege peste voi;
18 Acum faceți aceasta, căci Domnul a zis către David: Prin mâna robului Meu David voi izbăvi poporul Meu Israel din mâna Filistenilor și din mâna tuturor vrăjmașilor lui”.2Rg 5,2
19 La fel a grăit Abner și Veniaminenilor. S-a dus apoi Abner la Hebron, ca să spună lui David tot ce dorea Israel și toată casa lui Veniamin.1Par 12,29
20 Și a venit Abner la David în Hebron, și cu el au venit și douăzeci de oameni, și a făcut David ospăț pentru Abner și pentru însoțitorii lui.
21 Abner a zis lui David: „Eu mă voi scula și mă voi duce și voi aduna la regele, stăpânul meu, tot poporul lui Israel ca să facă legământ cu tine și vei fi rege peste toți, după cum dorește sufletul tău”. Iar David a dat drumul lui Abner și s-a dus cu pace.
22 Și iată slugile lui David cu Ioab au venit de la bătălie și au adus cu ei pradă multă. Dar Abner nu mai era cu David în Hebron, căci David îi dăduse drumul și se dusese cu pace.2Rg 4,1
23 Și când Ioab și toată oștirea lui au venit, i s-a spus lui Ioab: „Abner, fiul lui Ner, a venit la rege și acesta i-a dat drumul de s-a dus cu pace”.
24 Atunci a venit Ioab la rege și a zis: „Ce ai făcut? Iată a venit la tine Abner; de ce n-ai dat drumul să plece?
25 Tu știi pe Abner, fiul lui Ner; el a venit să te înșele și să afle pe unde intri și pe unde ieși și să cunoască tot ceea ce faci tu”.2Rg 10,3
26 Ieșind apoi Ioab de la David, a trimis oameni după Abner și l-au întors aceștia de la fântâna Sira, fără știrea lui David.
27 Și când Abner s-a întors la Hebron, Ioab l-a băgat pe poartă înăuntru, ca și cum ar fi vrut să vorbească cu el în taină, și acolo l-a lovit în pântece. Și a murit Abner pentru sângele lui Asael, fratele lui Ioab.2Rg 2,23 2Rg 20,10 1Rg 2,5.32
28 Auzind în urmă David de aceasta, a zis: „Nevinovat sunt eu și regatul meu în veac înaintea Domnului de sângele lui Abner, fiul lui Ner; cadă el pe capul lui Ioab și peste toată casa tatălui său;
29 Niciodată să nu lipsească din casa lui Ioab cei ce pătimesc de scurgere, cei leproși, cei ce merg în cârji, cei omorâți de sabie și cei lipsiți de pâine”.Lv 15,2-3 1Rg 2,33 2Rg 5,27
30 Ioab însă și fratele său Abișai uciseseră pe Abner, pentru că acesta omorâse pe fratele lor Asael în lupta de la Ghibeon.2Rg 2,23 1Rg 2,5
31 David însă a zis către Ioab și către toți oamenii care erau cu el: „Rupeți-vă hainele și vă încingeți cu sac și jeliți pe Abner!”Ioil 2,13
32 Apoi regele David a mers după sicriul lui și, când a fost îngropat Abner în Hebron, regele a plâns tare la mormântul lui Abner și a plâns și tot poporul.
33 Și a zis regele, când plângea pe Abner:
34 „Cum să moară Abner ca un rău? Mâinile nu ți-au fost legate, nici picioarele nu-ți erau încătușate, ci ai căzut ca cei doborâți de tâlhari!”
35 Atunci tot poporul a început să plângă încă și mai tare după el. Și a venit tot poporul să aducă lui David pâine, când încă era ziuă; însă David s-a jurat, zicând: „Așa și așa să facă Dumnezeu cu mine și încă și mai mult să facă, de voi gusta pâine sau altceva înainte de asfințitul soarelui”.2Rg 19,13
36 Și a aflat de aceasta tot poporul și i-a plăcut aceasta, cum plăcea întregului popor tot ceea ce făcea regele.
37 Și a aflat în ziua aceea tot poporul și tot Israelul că nu din pricina regelui s-a săvârșit uciderea lui Abner, fiul lui Ner.
38 Și a zis regele către slugile sale: „Știți voi oare că astăzi a căzut în Israel un bărbat și o căpetenie mare?1Rg 26,15
39 Eu astăzi sunt încă slab, deși sunt uns rege; iar oamenii aceștia, fiii Țeruiei, sunt mai tari decât mine. Să răsplătească deci Domnul celui ce face rău după răutatea lui!”1Rg 2,32 Ps 61,11
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui Davíd. Davíd devenea tot mai puternic, iar Saul devenea tot mai slab.
1 Și a ținut multă vreme dușmănia între casa lui Saul și casa lui David. David însă se întărea mereu, iar casa lui Saul slăbea din ce în ce mai mult.
2 Lui Davíd i s-au născut fii la Hebrón: întâiul lui născut a fost Amnón, din Ahinóam din Izreél;
2 Lui David i s-au născut șase fii în Hebron. Întâiul său născut a fost Amnon din Ahinoam, izreeliteanca.
3 al doilea, Chileáb, din Abigáil din Carmél, soția lui Nabál; al treilea, Absalóm, fiul Maácăi, fiica lui Talmái, regele din Gheșúr;
3 Al doilea fiu al lui a fost Chileab din Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal. Al treilea a fost Abesalom, fiul Maachei, fiica lui Talmai, regele Gheșurului.
4 al patrulea, Adonía, fiul lui Haghít; al cincilea, Șefatía, fiul lui Abitál;
4 Al patrulea a fost Adonia, fiul Haghitei. Al cincilea a fost Șefatia, fiul Abitalei.
5 al șaselea, Itreám, fiul Églei, soția lui Davíd. Aceștia i s-au născut lui Davíd la Hebrón.
5 Iar al șaselea a fost Itream din Egla, femeia lui David. Aceștia i s-au născut lui David în Hebron.
6 Cât timp a durat războiul dintre casa lui Saul și casa lui Davíd, Abnér a fost puternic în casa lui Saul.
6 Pe când era dușmănie între casa lui Saul și casa lui David, Abner ținea cu casa lui Saul.
7 Saul a avut o concubină al cărei nume era Rițpá, fiica lui Aiá. [Ișbóșet] i-a zis lui Abnér: „De ce ai intrat la concubina tatălui meu?”.
7 Saul avusese o concubină cu numele Rițpa, fiica lui Aia. Abner a intrat la ea, iar Ișboșet a zis către Abner: „La ce ai intrat tu la concubina tatălui meu?”
8 Abnér s-a mâniat foarte tare de cuvintele lui Ișbóșet și a răspuns: „Oare sunt cap de câine eu pentru Iúda? Astăzi arăt îndurare casei lui Saul, tatăl tău, fraților săi și prietenilor săi și nu te-am dat în mâna lui Davíd, și totuși azi mă învinuiești de nelegiuire cu femeia [aceasta]?
8 Abner însă, mâniindu-se strașnic de vorbele lui Ișboșet, a zis: „Au doară eu sunt cap de câine? Eu, împotriva casei lui Iuda, am arătat acum milă casei lui Saul, tatăl tău, fraților lui și prietenilor lui, și nu te-am dat în mâinile lui David; iar tu îmi găsești acum vină pentru o femeie?
9 Așa să facă Dumnezeu lui Abnér – ba mai rău – că, după cum i-a jurat Domnul lui Davíd, așa îi voi face eu:
9 Așa și așa să facă Dumnezeu lui Abner și încă și mai mult să-i facă! Precum s-a jurat Domnul lui David, tocmai așa voi și face în ziua aceasta:
10 să treacă domnia de la casa lui Saul și să-l ridice pe tron pe Davíd peste Israél și peste Iúda, de la Dan până la Béer-Șéba!”.
10 Voi lua domnia de la casa lui Saul și voi pune tronul lui David peste casa lui Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer-Șeba”.
11 [Ișbóșet] nu a mai putut să-i întoarcă vreun cuvânt lui Abnér, pentru că se temea de el.
11 Și n-a putut Ișboșet să răspundă lui Abner nimic, căci se temea de el.
12 Abnér a trimis mesageri la Davíd să-i spună din partea lui: „A cui este țara? Încheie o alianță cu mine și mâna mea va fi cu tine ca să aducă la tine tot Israélul!”.
12 Abner însă a trimis din partea sa vestitori la David în Hebron, unde se afla el, să-i zică: „Al cui este pământul acesta?”, și să-i mai zică încă: „Încheie legământ cu mine și mâna mea va fi cu tine, ca să întoarcă la tine pe tot poporul lui Israel!”
13 El a zis: „Bine! Voi face alianță cu tine; însă îți cer un lucru: să nu-mi vezi fața decât dacă mi-o vei aduce pe Micál, fiica lui Saul, când vei veni să-mi vezi fața!”.
13 Iar David a răspuns: „Bine, voi încheia legământ cu tine; dar te rog un lucru anume: nu vei vedea fața mea, dacă nu vei aduce cu tine și pe Micol, fiica lui Saul, când vei veni să te vezi cu mine”.
14 Davíd a trimis mesageri la Ișbóșet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi-o pe soția mea Micál, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuțuri de la filisténi!”.
14 Apoi a trimis David soli la Ișboșet, fiul lui Saul, să-i zică: „Dă-mi pe femeia mea, Micol, pe care am luat-o de femeie pentru o sută de prepuțuri filistene”.
15 Ișbóșet a trimis să o ia de la soțul [ei], de la Paltiél, fiul lui Láiș.
15 Și a trimis Ișboșet și a luat-o de la bărbatul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiș;
16 Soțul ei a mers după ea plângând până la Bahurím. Iar Abnér i-a zis: „Întoarce-te!”. Iar el s-a întors.
16 Și s-a dus cu ea și bărbatul ei și a petrecut-o cu plângere până la Bahurim. Dar Abner a zis către el: „Du-te înapoi!” Și acela s-a întors.
17 Abnér a vorbit cu bătrânii lui Israél, zicându-le: „Cândva îl căutați pe Davíd ca să fie regele vostru.
17 Atunci s-a întors Abner către bătrânii lui Israel și a zis: „Voi și ieri și alaltăieri ați dorit ca David să fie rege peste voi;
18 Acum faceți-l! Căci Domnul i-a zis lui Davíd: «Prin mâna lui Davíd, slujitorul meu, îl voi elibera pe poporul meu din mâna filisténilor și din mâna tuturor dușmanilor săi»”.
18 Acum faceți aceasta, căci Domnul a zis către David: Prin mâna robului Meu David voi izbăvi poporul Meu Israel din mâna Filistenilor și din mâna tuturor vrăjmașilor lui”.
19 Abnér le-a vorbit și celor din Beniamín și s-a dus să le spună în auzul lui Davíd la Hebrón ceea ce este bun în ochii lui Israél și în ochii întregii case a lui Beniamín.
19 La fel a grăit Abner și Veniaminenilor. S-a dus apoi Abner la Hebron, ca să spună lui David tot ce dorea Israel și toată casa lui Veniamin.
20 Abnér a venit la Davíd în Hebrón cu douăzeci de oameni; iar Davíd a făcut un ospăț pentru Abnér și pentru cei care erau cu el.
20 Și a venit Abner la David în Hebron, și cu el au venit și douăzeci de oameni, și a făcut David ospăț pentru Abner și pentru însoțitorii lui.
21 Abnér i-a zis lui Davíd: „Mă voi scula și voi pleca să adun tot Israélul la stăpânul meu, regele, ca să facă alianță cu tine și peste tot ceea ce-ți dorește inima”. Davíd i-a dat drumul lui Abnér și [acesta] a plecat în pace.
21 Abner a zis lui David: „Eu mă voi scula și mă voi duce și voi aduna la regele, stăpânul meu, tot poporul lui Israel ca să facă legământ cu tine și vei fi rege peste toți, după cum dorește sufletul tău”. Iar David a dat drumul lui Abner și s-a dus cu pace.
22 Ioáb și slujitorii veneau [de la urmărirea] unei cete și aduceau cu ei pradă multă. Abnér nu mai era cu Davíd la Hebrón, căci Davíd îi dăduse drumul, iar el a mers în pace.
22 Și iată slugile lui David cu Ioab au venit de la bătălie și au adus cu ei pradă multă. Dar Abner nu mai era cu David în Hebron, căci David îi dăduse drumul și se dusese cu pace.
23 Când a venit Ioáb cu toată armata lui, i s-a spus: „Abnér, fiul lui Ner, a venit la rege care i-a dat drumul și a plecat în pace”.
23 Și când Ioab și toată oștirea lui au venit, i s-a spus lui Ioab: „Abner, fiul lui Ner, a venit la rege și acesta i-a dat drumul de s-a dus cu pace”.
24 Ioáb a mers la rege și i-a zis: „Ce ai făcut? Abnér a venit la tine; de ce i-ai dat drumul și a plecat?
24 Atunci a venit Ioab la rege și a zis: „Ce ai făcut? Iată a venit la tine Abner; de ce n-ai dat drumul să plece?
25 Îl cunoști pe Abnér, fiul lui Ner! A venit să te înșele, să știe când ieși și când intri și să știe tot ce faci”.
25 Tu știi pe Abner, fiul lui Ner; el a venit să te înșele și să afle pe unde intri și pe unde ieși și să cunoască tot ceea ce faci tu”.
26 Ioáb a ieșit de la Davíd și a trimis mesageri după Abnér. L-au adus înapoi de la cisterna Sira. Davíd însă nu știa [nimic].
26 Ieșind apoi Ioab de la David, a trimis oameni după Abner și l-au întors aceștia de la fântâna Sira, fără știrea lui David.
27 Abnér s-a întors la Hebrón. Ioáb l-a dus în mijlocul porții ca să-i vorbească în liniște. L-a lovit acolo în burtă și l-a omorât pentru sângele lui Asaél, fratele lui.
27 Și când Abner s-a întors la Hebron, Ioab l-a băgat pe poartă înăuntru, ca și cum ar fi vrut să vorbească cu el în taină, și acolo l-a lovit în pântece. Și a murit Abner pentru sângele lui Asael, fratele lui Ioab.
28 Davíd a aflat apoi și a zis: „Nevinovat sunt eu și regatul meu pentru totdeauna înaintea Domnului de sângele lui Abnér, fiul lui Ner;
28 Auzind în urmă David de aceasta, a zis: „Nevinovat sunt eu și regatul meu în veac înaintea Domnului de sângele lui Abner, fiul lui Ner; cadă el pe capul lui Ioab și peste toată casa tatălui său;
29 să cadă asupra capului lui Ioáb și asupra întregii case a tatălui său! Să nu lipsească din casa lui Ioáb cel care are scurgere, leprosul, cel care se sprijină în băț, cel care cade de sabie și cel care este lipsit de pâine!”.
29 Niciodată să nu lipsească din casa lui Ioab cei ce pătimesc de scurgere, cei leproși, cei ce merg în cârji, cei omorâți de sabie și cei lipsiți de pâine”.
30 Ioáb și Abișái, fratele său, l-au omorât pe Abnér, pentru că îl omorâse pe Asaél, fratele lor, în lupta de la Gabaón.
30 Ioab însă și fratele său Abișai uciseseră pe Abner, pentru că acesta omorâse pe fratele lor Asael în lupta de la Ghibeon.
31 Davíd i-a zis lui Ioáb și întregului popor care era cu el: „Sfâșiați-vă hainele, încingeți-vă cu saci și jeliți înaintea lui Abnér!”. Iar regele Davíd mergea în urma sicriului.
31 David însă a zis către Ioab și către toți oamenii care erau cu el: „Rupeți-vă hainele și vă încingeți cu sac și jeliți pe Abner!”
32 L-au îngropat pe Abnér la Hebrón. Regele și-a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abnér. Tot poporul plângea.
32 Apoi regele David a mers după sicriul lui și, când a fost îngropat Abner în Hebron, regele a plâns tare la mormântul lui Abner și a plâns și tot poporul.
33 Regele a cântat de jale pentru Abnér, zicând: „Să moară Abnér, cum moare un nebun?
33 Și a zis regele, când plângea pe Abner:
34 Mâinile tale nu erau legate
și picioarele tale nu erau puse în lanțuri.
Ai căzut cum cade cineva
înaintea celor nelegiuiți”.
Și tot poporul a continuat să-l plângă.
34 „Cum să moară Abner ca un rău? Mâinile nu ți-au fost legate, nici picioarele nu-ți erau încătușate, ci ai căzut ca cei doborâți de tâlhari!”
35 Apoi tot poporul a venit la Davíd ca să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă; dar Davíd a jurat, zicând: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!”.
35 Atunci tot poporul a început să plângă încă și mai tare după el. Și a venit tot poporul să aducă lui David pâine, când încă era ziuă; însă David s-a jurat, zicând: „Așa și așa să facă Dumnezeu cu mine și încă și mai mult să facă, de voi gusta pâine sau altceva înainte de asfințitul soarelui”.
36 Tot poporul a aflat [aceasta] și a fost bun în ochii întregului popor. Tot ce făcea regele era bun în ochii întregului popor.
36 Și a aflat de aceasta tot poporul și i-a plăcut aceasta, cum plăcea întregului popor tot ceea ce făcea regele.
37 Tot poporul și tot Israélul au înțeles în ziua aceea că nu regele fusese cel care îl omorâse pe Abnér, fiul lui Ner.
37 Și a aflat în ziua aceea tot poporul și tot Israelul că nu din pricina regelui s-a săvârșit uciderea lui Abner, fiul lui Ner.
38 Regele le-a zis slujitorilor săi: „Oare nu știți că o căpetenie mare a căzut astăzi în Israél?
38 Și a zis regele către slugile sale: „Știți voi oare că astăzi a căzut în Israel un bărbat și o căpetenie mare?
39 Acum eu sunt încă slab, deși sunt uns ca rege; însă oamenii aceia, fiii Țerúiei, sunt mai puternici decât mine. Să răsplătească Domnul celui care a făcut răul după răutatea sa!”.
39 Eu astăzi sunt încă slab, deși sunt uns rege; iar oamenii aceștia, fiii Țeruiei, sunt mai tari decât mine. Să răsplătească deci Domnul celui ce face rău după răutatea lui!”
