1 Fost-a cuvântul Domnului către mine și a zis:
2 „Mergi și strigă la urechile fiicei Ierusalimului și zi: „Așa grăiește Domnul: Mi-am adus aminte de prietenia cea din tinerețea ta, de iubirea de pe când erai mireasă și mi-ai urmat în pustiu, în pământul cel nesemănat.Iz 16,8 Os 9,10
3 Atunci Israel era sfințenia Domnului și pârga roadelor lui; toți câți mâncau din ea se făceau vinovați și nenorocirea venea asupra lor”, zice Domnul.Ies 19,6 Ps 113,2
4 Casa lui Iacov și toate semințiile casei lui Israel, ascultați cuvântul Domnului! Așa zice Domnul:
5 „Ce nedreptate au găsit în Mine părinții voștri, de s-au depărtat de Mine și s-au dus după deșertăciune și au devenit ei înșiși deșertăciune?Mi 6,3-4
6 În loc să zică: Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din pământul Egiptului și ne-a povățuit prin pustiu, prin pământul cel gol și nelocuit, prin pământul cel sec, prin pământul umbrei morții, prin care nimeni nu umblase și unde nu locuia om?Dt 8,15
7 Eu v-am dus în pământ roditor, ca să vă hrăniți cu roadele lui și cu bunătățile lui; voi însă ați intrat și ați spurcat pământul Meu și moștenirea Mea ați făcut-o urâciune.Lv 25,23 Dt 8,1
8 Preoții n-au zis: Unde este Domnul? Învățătorii legii nu M-au cunoscut; păstorii au lepădat credința și proorocii au proorocit în numele lui Baal și s-au dus după cei ce nu-i pot ajuta.Rm 2,20-21
9 De aceea la judecată voi grăi împotriva voastră, zice Domnul, și împotriva nepoților voștri voi cere osândă!
10 Să vă duceți în insulele Chitim și să vedeți; trimiteți în Chedar și cercetați cu de-amănuntul și aflați:Ir 18,13
11 Fost-a, oare, acolo ceva de felul acesta? Schimbatu-și-a oare vreun popor dumnezeii săi, deși aceia nu sunt dumnezei? Poporul Meu însă și-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate ajuta.Rm 1,23
12 Mirați-vă de acestea, ceruri; cutremurați-vă, îngroziți-vă, zice Domnul!
13 Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, și și-au săpat fântâni sparte, care nu pot ține apă.Ps 35,9 Ir 17,13 Bar 3,12 In 4,10 2Ptr 2,17 Rm 1,25
14 Au doară rob sau fiu de rob e Israel? Pentru ce dar s-a făcut el pradă?
15 Mugit-au asupra lui puii de leu, ridicatu-și-au glasul lor și au făcut pustiu țara lui; cetățile lui sunt fără locuitori.Ps 53,5 Ps 73,4 Is 5,29 Ir 4,7
16 Chiar și locuitorii din Nof și cei din Tahpanhes ți-au ras capul, Israele!Is 19,13 Is 30,4
17 Oare nu ți-ai pricinuit tu singur aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău, când te povățuia?Dt 29,25 1Rg 9,8-9 Mal 2,2
18 Și acum pentru ce ai luat drumul Egiptului, ca să bei apă din Nil? Și pentru ce ți-ai luat drumul spre Asiria, ca să bei apă din râul ei?Is 30,2 Ir 2,36 Os 5,13
19 Lepădarea ta de credință te va pedepsi și răutatea ta te va mustra. Înțelege și vezi cât e de rău și de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău și de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.Is 3,9 Os 5,5
20 Că în vechime am sfărâmat jugul tău și am rupt cătușele tale, și tu ai zis: „Nu voi sluji la idoli, și totuși pe tot dealul înalt și sub tot pomul umbros ai făcut desfrânare.Ps 2,2 Is 57,5 Ir 3,6 Iz 6,13
21 Eu te-am sădit ca pe o viță de soi, ca pe cea mai curată sămânță; cum dar Mi te-ai prefăcut în ramură sălbatică de viță străină?Ies 15,17 Is 5,1-2 Mt 21,33 Mc 12,1 Lc 20,9
22 Chiar de te-ai spăla cu silitră și chiar dacă te-ai freca cu leșie, tot pătat ești în nedreptățile tale față de Mine, zice Domnul Dumnezeu.Iov 9,30
23 Cum poți tu să zici: Nu m-am întinat și n-am umblat după Baal? Privește la purtarea ta din vale și află ce ai făcut tu, cămilă zburdalnică, tu care cutreieri toate drumurile,Ir 7,32 Ir 32,35
24 Asină sălbatică, deprinsă în pustiu, care în aprinderea poftei ei, soarbe aerul! Cine o va putea împiedica să-și împlinească pofta? Toți cei ce o caută nu se vor osteni, că în luna ei o vor găsi. Când i s-a zis:
25 Întoarce-ți piciorul de la calea strâmbă și gâtul nu-l deprinde a înseta, ea a răspuns: Nu, zadarnic! Căci iubesc dumnezei străini și merg după ei.Ir 18,11
26 Cum furul când este prins se rușinează, așa se va rușina și casa lui Israel și poporul și regii lui și căpeteniile lui și proorocii lui și preoții lui, căci au zis lemnului:Ir 48,27 Iz 28,17-18 Dn 9,8 Rm 1,23
27 „Tu ești tatăl meu!” Și pietrei i-au grăit: „Tu m-ai născut!”, și nu și-au întors spre Mine fața, ci spatele, iar la vreme de nevoie vor zice: „Scoală și ne izbăvește!”1Rg 14,9 Ir 3,9 Ir 32,33 Os 4,12
28 Dar unde-ți sunt, Iudo, dumnezeii care ți i-ai făcut? Să se scoale și să te izbăvească la vreme de necaz, dacă pot! Căci câte cetăți ai, atâția sunt și dumnezeii tăi.Dt 32,37 Ir 11,13 Os 10,1
29 Pentru ce vă certați cu Mine? Toți v-ați purtat cu necredincioșie și ați păcătuit împotriva Mea, zice Domnul.Ps 52,4
30 În zadar am bătut pe copiii voștri, că n-au primit învățătură; pe proorocii voștri i-a mâncat sabia voastră, ca un leu pierzător, și nu v-ați temut”.Is 1,5 Ir 5,3
31 Ascultă, poporule, cuvântul Domnului care zice: „Pustiu am fost Eu oare pentru Israel? Sau țara întunericului am fost? Pentru ce dar poporul Meu zice: Noi înșine ne suntem stăpâni și nu mai venim la Tine?
32 Au doară uită fata podoaba sa și mireasa găteala sa? Poporul Meu însă M-a uitat de zile nenumărate.Ps 105,13 Ir 3,21 Ir 18,14 Iz 23,35 Os 2,15
33 Fiica Ierusalimului, cât de iscusită îți ești tu în căile tale ca să cauți iubirea! Ba pentru aceasta și la nelegiuiri ți-ai deprins căile tale,
34 Și chiar și în poalele hainei tale se află sângele săracilor nevinovați, pe care nu i-ai prins spărgând zidul, și totuși zici:
35 „De vreme ce sunt nevinovată, mânia Lui de bună seamă se va abate de la mine”. Pentru că zici: „N-am greșit”, de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca.Is 1,18 Is 41,1 Iz 17,20 Ioil 4,2
36 De ce atâta grabă ca să-ți schimbi calea? Vei fi rușinată de Egipt, cum ai fost rușinată de Asiria.1Rg 13,19 2Par 28,21 Ir 2,18 Ir 32,5
37 Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap, pentru că a lepădat Domnul pe cei în care tu ți-ai pus nădejdea, pe cei cu care tu nu vei avea izbândă”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cuvântul Domnului a fost către mine:
1 Fost-a cuvântul Domnului către mine și a zis:
2 „Mergi și strigă în auzul Ierusalímului:
«Așa vorbește Domnul:
‹Îmi amintesc de tine,
de gingășia tinereții tale,
de iubirea de când erai logodită,
când veneai după mine în pustiu,
într-un ținut nesemănat.
2 „Mergi și strigă la urechile fiicei Ierusalimului și zi: „Așa grăiește Domnul: Mi-am adus aminte de prietenia cea din tinerețea ta, de iubirea de pe când erai mireasă și mi-ai urmat în pustiu, în pământul cel nesemănat.
3 Israél era sfânt pentru Domnul,
primiția roadelor sale;
toți cei care mâncau din ea
se făceau vinovați,
răul venea asupra lor› »”
– oracolul Domnului.
3 Atunci Israel era sfințenia Domnului și pârga roadelor lui; toți câți mâncau din ea se făceau vinovați și nenorocirea venea asupra lor”, zice Domnul.
4 Ascultați cuvântul Domnului,
casă a lui Iacób
și toate familiile casei lui Israél!
4 Casa lui Iacov și toate semințiile casei lui Israel, ascultați cuvântul Domnului! Așa zice Domnul:
5 Așa vorbește Domnul:
„Ce nedreptate au găsit părinții voștri în mine,
că s-au îndepărtat de mine,
au mers după deșertăciune
și au ajuns deșertăciune?
5 „Ce nedreptate au găsit în Mine părinții voștri, de s-au depărtat de Mine și s-au dus după deșertăciune și au devenit ei înșiși deșertăciune?
6 Nu au spus: «Unde este Domnul
care ne-a scos din țara Egiptului,
care ne-a condus prin pustiu,
în ținutul pustiu și uscat,
în ținutul secetei și al umbrei morții,
în ținutul prin care nu trece nimeni
și unde nu locuiește niciun om?».
6 În loc să zică: Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din pământul Egiptului și ne-a povățuit prin pustiu, prin pământul cel gol și nelocuit, prin pământul cel sec, prin pământul umbrei morții, prin care nimeni nu umblase și unde nu locuia om?
7 Eu v-am adus într-o țară ca o grădină
ca să mâncați roadele și bunătățile ei;
dar voi ați venit și ați profanat țara mea
și ați făcut moștenirea mea abominábilă.
7 Eu v-am dus în pământ roditor, ca să vă hrăniți cu roadele lui și cu bunătățile lui; voi însă ați intrat și ați spurcat pământul Meu și moștenirea Mea ați făcut-o urâciune.
8 Preoții nu au mai spus:
«Unde este Domnul?».
Cei care se ocupă cu legea nu m-au cunoscut,
păstorii s-au revoltat împotriva mea,
profeții au profețit prin Báal
și au mers după cei care nu le erau de folos.
8 Preoții n-au zis: Unde este Domnul? Învățătorii legii nu M-au cunoscut; păstorii au lepădat credința și proorocii au proorocit în numele lui Baal și s-au dus după cei ce nu-i pot ajuta.
9 De aceea, din nou mă voi certa cu voi
– oracolul Domnului –
și cu fiii fiilor voștri mă voi certa.
9 De aceea la judecată voi grăi împotriva voastră, zice Domnul, și împotriva nepoților voștri voi cere osândă!
10 Treceți în insulele Chitím și vedeți,
în Chedár trimiteți ca să pricepeți,
vedeți dacă a mai fost ceva asemănător!
10 Să vă duceți în insulele Chitim și să vedeți; trimiteți în Chedar și cercetați cu de-amănuntul și aflați:
11 Și-a schimbat oare vreun neam dumnezeii,
deși ei nu sunt dumnezei?
Dar poporul meu și-a schimbat gloria
cu ceea ce nu-i este de folos.
11 Fost-a, oare, acolo ceva de felul acesta? Schimbatu-și-a oare vreun popor dumnezeii săi, deși aceia nu sunt dumnezei? Poporul Meu însă și-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate ajuta.
12 Uimiți-vă, cerurilor, pentru asta
și îngroziți-vă ca niciodată
– oracolul Domnului!
12 Mirați-vă de acestea, ceruri; cutremurați-vă, îngroziți-vă, zice Domnul!
13 Căci poporul meu a făcut două rele:
m-au părăsit pe mine,
izvorul de apă vie,
ca să-și sape cisterne, cisterne crăpate,
care nu pot [să țină] apă.
13 Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, și și-au săpat fântâni sparte, care nu pot ține apă.
14 Oare este Israél un sclav
dacă s-a născut în casă?
De ce a devenit pradă?
14 Au doară rob sau fiu de rob e Israel? Pentru ce dar s-a făcut el pradă?
15 Împotriva lui rag puii de leu,
își ridică glasul și dau țara lui spre devastare,
cetățile lui sunt ruinate, fără locuitori.
15 Mugit-au asupra lui puii de leu, ridicatu-și-au glasul lor și au făcut pustiu țara lui; cetățile lui sunt fără locuitori.
16 Chiar și fiii [cetăților] Mémfis și Táfnes
îți vor rade capul.
16 Chiar și locuitorii din Nof și cei din Tahpanhes ți-au ras capul, Israele!
17 Oare nu ți-ai făcut-o singur,
părăsindu-l pe Domnul Dumnezeul tău
când el te conducea pe cale?
17 Oare nu ți-ai pricinuit tu singur aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău, când te povățuia?
18 Acum, ce ai tu pe calea spre Egipt
ca să bei din apele Șihór
și ce ai făcut tu pe calea Asíriei
ca să bei din apele Râului?
18 Și acum pentru ce ai luat drumul Egiptului, ca să bei apă din Nil? Și pentru ce ți-ai luat drumul spre Asiria, ca să bei apă din râul ei?
19 Dar răutatea ta te va corecta
și apostazia ta te va mustra.
Recunoaște și vezi că este rău și amar
că l-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău
și că nu este în tine teamă de mine
– oracolul Domnului Dumnezeului Sabaót!
19 Lepădarea ta de credință te va pedepsi și răutatea ta te va mustra. Înțelege și vezi cât e de rău și de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău și de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.
20 De demult am frânt jugul tău
și am rupt legăturile tale, iar tu ai zis:
«Nu vreau să slujesc».
De fapt, pe orice colină înaltă
și sub orice copac verde te-ai desfrânat.
20 Că în vechime am sfărâmat jugul tău și am rupt cătușele tale, și tu ai zis: „Nu voi sluji la idoli, și totuși pe tot dealul înalt și sub tot pomul umbros ai făcut desfrânare.
21 Eu te-am plantat ca o viță de soi,
sămânță genuină.
Cum de te-ai schimbat față de mine
devenind viță sălbatică?
21 Eu te-am sădit ca pe o viță de soi, ca pe cea mai curată sămânță; cum dar Mi te-ai prefăcut în ramură sălbatică de viță străină?
22 Chiar dacă te-ai spăla cu leșie
și ai folosi mult săpun,
nelegiuirea ta ar rămâne înaintea mea –
oracolul Domnului Dumnezeu.
22 Chiar de te-ai spăla cu silitră și chiar dacă te-ai freca cu leșie, tot pătat ești în nedreptățile tale față de Mine, zice Domnul Dumnezeu.
23 Cum de spui: «Nu sunt întinată,
nu m-am dus după baáli»?
Privește calea ta în vale,
recunoaște ce ai făcut,
dromaderă sprintenă,
rătăcitoare pe căile ei!
23 Cum poți tu să zici: Nu m-am întinat și n-am umblat după Baal? Privește la purtarea ta din vale și află ce ai făcut tu, cămilă zburdalnică, tu care cutreieri toate drumurile,
24 Măgăriță obișnuită cu pustiul,
în dorința sufletului ei suflă aer;
cine va putea să împlinească poftele ei?
Cei care o caută nu trebuie să obosească,
o vor găsi în luna ei.
24 Asină sălbatică, deprinsă în pustiu, care în aprinderea poftei ei, soarbe aerul! Cine o va putea împiedica să-și împlinească pofta? Toți cei ce o caută nu se vor osteni, că în luna ei o vor găsi. Când i s-a zis:
25 Evită să-ți dezgolești piciorul și gâtul,
[ca nu cumva] să se usuce!
Dar tu spui: «Degeaba!
Nu, eu îi iubesc pe străini
și vreau să merg după ei».
25 Întoarce-ți piciorul de la calea strâmbă și gâtul nu-l deprinde a înseta, ea a răspuns: Nu, zadarnic! Căci iubesc dumnezei străini și merg după ei.
26 Așa cum se rușinează hoțul când este aflat,
așa se va rușina casa lui Israél:
ei, regii lor, căpeteniile lor,
preoții lor și profeții lor.
26 Cum furul când este prins se rușinează, așa se va rușina și casa lui Israel și poporul și regii lui și căpeteniile lui și proorocii lui și preoții lui, căci au zis lemnului:
27 Ei, care zic lemnului «Tu ești tatăl meu»
și pietrei, «Tu m-ai născut».
Căci au întors către mine spatele, și nu fața.
Dar în timpul nenorocirii lor vor zice:
«Ridică-te și salvează-ne!».
27 „Tu ești tatăl meu!” Și pietrei i-au grăit: „Tu m-ai născut!”, și nu și-au întors spre Mine fața, ci spatele, iar la vreme de nevoie vor zice: „Scoală și ne izbăvește!”
28 Unde sunt dumnezeii tăi pe care ți i-ai făcut?
Să se ridice ei și să te salveze
în timpul nenorocirii tale!
Căci numeroși precum cetățile tale
sunt zeii tăi, Iúda!
28 Dar unde-ți sunt, Iudo, dumnezeii care ți i-ai făcut? Să se scoale și să te izbăvească la vreme de necaz, dacă pot! Căci câte cetăți ai, atâția sunt și dumnezeii tăi.
29 De ce vă certați cu mine?
Voi toți v-ați revoltat împotriva mea
– oracolul Domnului.
29 Pentru ce vă certați cu Mine? Toți v-ați purtat cu necredincioșie și ați păcătuit împotriva Mea, zice Domnul.
30 În zadar i-am lovit pe fiii voștri:
nu au luat nicio învățătură.
Sabia voastră i-a mâncat pe profeții voștri
ca un leu devastator.
30 În zadar am bătut pe copiii voștri, că n-au primit învățătură; pe proorocii voștri i-a mâncat sabia voastră, ca un leu pierzător, și nu v-ați temut”.
31 Ce generație sunteți voi!
Considerați cuvântul Domnului:
oare am fost eu un pustiu pentru Israél
sau un ținut al întunericului?
De ce spune poporul meu:
«Rătăcim și nu mai venim la tine»?
31 Ascultă, poporule, cuvântul Domnului care zice: „Pustiu am fost Eu oare pentru Israel? Sau țara întunericului am fost? Pentru ce dar poporul Meu zice: Noi înșine ne suntem stăpâni și nu mai venim la Tine?
32 Își uită fecioara podoabele ei
sau mireasa, cingătorile ei?
Totuși, poporul meu a uitat de mine
deja de zile fără număr.
32 Au doară uită fata podoaba sa și mireasa găteala sa? Poporul Meu însă M-a uitat de zile nenumărate.
33 Ce bine faci căilor tale când cauți iubirea!
De aceea ți-ai obișnuit căile cu cele rele.
33 Fiica Ierusalimului, cât de iscusită îți ești tu în căile tale ca să cauți iubirea! Ba pentru aceasta și la nelegiuiri ți-ai deprins căile tale,
34 Da, în poalele tale au găsit
sângele persoanelor sărace și nevinovate,
găsindu-i și pe cei care nu au spart [ușile lor].
În ciuda a toate acestea,
34 Și chiar și în poalele hainei tale se află sângele săracilor nevinovați, pe care nu i-ai prins spărgând zidul, și totuși zici:
35 tu zici: «Sunt nevinovată;
ba chiar s-a întors mânia de la mine».
Iată-mă, să facem judecată cu tine,
pentru că ai zis:
«Nu am păcătuit»!
35 „De vreme ce sunt nevinovată, mânia Lui de bună seamă se va abate de la mine”. Pentru că zici: „N-am greșit”, de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca.
36 Cât de mult te-ai epuizat schimbând căile tale!
Te vei rușina și de Egipt
după cum te-ai rușinat de Asíria.
36 De ce atâta grabă ca să-ți schimbi calea? Vei fi rușinată de Egipt, cum ai fost rușinată de Asiria.
37 Chiar și de acolo vei ieși,
iar mâinile tale vor fi pe capul tău.
Căci Domnul i-a părăsit
pe cei în care tu îți puneai încrederea
și nu vei reuși prin ei.
37 Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap, pentru că a lepădat Domnul pe cei în care tu ți-ai pus nădejdea, pe cei cu care tu nu vei avea izbândă”.
