1 Atunci a grăit iarăși Domnul cu Moise și a zis: „Intră la Faraon, că i-am învârtoșat inima lui și a slugilor lui, ca să arăt între ei pe rând aceste semne ale Mele;
2 Ca să istorisiți în auzul fiilor voștri și al fiilor fiilor voștri câte am făcut în Egipt și semnele Mele, pe care le-am arătat într-însul, și ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul!”Ies 12,26 Ies 15,26 Ioil 1,3
3 Și a intrat Moise și Aaron la Faraon și i-au zis: „Așa grăiește Domnul Dumnezeul Evreilor: Până când nu vei vrea să te smerești înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească!Ies 9,1
4 Iar de nu vei lăsa pe poporul Meu, iată mâine, pe vremea asta, voi aduce lăcuste multe în toate hotarele tale;Ps 104,34
5 Și vor acoperi ele fața pământului, încât pământul nu se va putea vedea, și vor mânca tot ce a mai rămas la voi, pe pământ, nestricat de grindină; toți pomii ce cresc prin câmpiile voastre;
6 Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale și toate casele în tot pământul Egiptenilor, cum n-au văzut părinții tăi, nici părinții părinților tăi de când trăiesc ei pe pământ și până în ziua de astăzi”. Apoi s-a întors Moise și a ieșit de la Faraon.
7 Atunci dregătorii lui Faraon au zis către acesta: „Oare mult are să ne chinuiască omul acesta? Dă drumul oamenilor acestora, ca să facă slujbă Dumnezeului lor! Sau vrei să vezi Egiptul pierind?”
8 Și ei au întors pe Moise și pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis către ei: „Duceți-vă și faceți slujbă Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care trebuie să meargă?”
9 Răspuns-a Moise: „Vom merge cu cei tineri și cu cei bătrâni ai noștri, cu fiii noștri, cu fiicele noastre, cu oile noastre și cu boii noștri, căci e sărbătoarea Domnului Dumnezeului nostru”.
10 Faraon însă le-a zis: „Fie așa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata să vă dau drumul. Dar la ce să vă duceți cu copiii? Se vede că aveți gând rău.
11 Nu! Duceți-vă numai bărbații și faceți slujbă Domnului, cum ați cerut!” Și au fost dați afară de la Faraon.
12 Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde-ți mâna ta asupra pământului Egiptului și vor năvăli lăcustele asupra pământului Egiptului și vor mânca toată iarba pământului, toate roadele pomilor și tot ce a rămas nestricat de grindină”.Ies 9,32
13 Deci și-a ridicat Moise toiagul său asupra pământului Egiptului și a adus Domnul asupra pământului acestuia vânt de la răsărit toată ziua aceea și toată noaptea și, când s-a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus lăcuste.Ies 14,21 Nm 11,31 Ps 104,34
14 Și au năvălit ele în tot pământul Egiptului, s-au așezat în toate ținuturile Egiptului mulțime multă; asemenea lăcuste n-au mai fost și nu vor mai fi.Ps 77,46
15 Și au acoperit ele toată țara, cât nu se mai vedea pământul; și au mâncat toată iarba pământului și toate roadele pomilor, care nu fuseseră stricate de grindină; și n-a rămas nici un fir de verdeață, nici în arbori, nici în iarba câmpului în tot pământul Egiptului.Ps 104,35
16 Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Greșit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru și înaintea voastră!Ies 8,8.25 Ies 9,27
17 Iertați-mi acum încă o dată greșeala mea și vă rugați Domnului Dumnezeului vostru să abată în orice chip de la mine prăpădul acesta!”
18 Și ieșind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu,
19 Și Domnul a stârnit vânt puternic de la apus și acesta a dus lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie și n-a rămas nici o lăcustă în tot pământul Egiptului.Ies 8,31
20 Dar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel.Ies 11,10 Ies 14,4
21 Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna ta spre cer și se va face întuneric în pământul Egiptului, încât să-l pipăi cu mâna”.Is 50,3 Sol 17,2.14
22 Și și-a întins Moise mâna sa spre cer și s-a făcut întuneric beznă trei zile în tot pământul Egiptului,Ps 104,28
23 De nu se vedea om cu om, și nimeni nu s-a urnit de la locul său trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste tot în locuințele lor.Ps 111,4 Sol 17,5 Sol 18,1
24 Atunci a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Duceți-vă și faceți slujbă Domnului Dumnezeului vostru, dar să rămână aici vitele voastre mărunte și mari, iar copiii să meargă cu voi”.Ies 8,8
25 Moise însă a zis: „Ba nu, ci dă-ne vite pentru jertfele și arderile de tot ce avem să aducem Domnului Dumnezeului nostru.
26 Deci, să meargă cu noi și turmele noastre și să nu rămână nici un picior, căci din ele avem să luăm ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru; dar, până nu vom ajunge acolo, nu știm ce avem să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru”.
27 Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și el n-a vrut să le dea drumul,
28 Ci a zis Faraon către Moise: „Du-te de aici! Dar bagă de seamă să nu te mai arăți în fața mea, căci în ziua când vei vedea fața mea, vei muri”.
29 Răspuns-a Moise: „Cum ai zis, așa va fi. Mai mult nu voi mai vedea fața ta!”Evr 11,27
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Mergi la Faraón, căci eu le-am împietrit inima lui și inima slujitorilor lui, ca să pun aceste semne ale mele în mijlocul lor,
1 Atunci a grăit iarăși Domnul cu Moise și a zis: „Intră la Faraon, că i-am învârtoșat inima lui și a slugilor lui, ca să arăt între ei pe rând aceste semne ale Mele;
2 ca să povestești în auzul fiului tău și fiului fiului tău cum m-am purtat cu egipténii și ce semne am pus în mijlocul lor! Și veți cunoaște că eu sunt Domnul”.
2 Ca să istorisiți în auzul fiilor voștri și al fiilor fiilor voștri câte am făcut în Egipt și semnele Mele, pe care le-am arătat într-însul, și ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul!”
3 Moise și Aarón s-au dus la Faraón și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: «Până când [ai tu de gând] să refuzi să te umilești înaintea mea? Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească!
3 Și a intrat Moise și Aaron la Faraon și i-au zis: „Așa grăiește Domnul Dumnezeul Evreilor: Până când nu vei vrea să te smerești înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească!
4 Căci dacă refuzi să lași poporul meu [să plece], iată, eu voi aduce mâine lăcuste în hotarele tale!
4 Iar de nu vei lăsa pe poporul Meu, iată mâine, pe vremea asta, voi aduce lăcuste multe în toate hotarele tale;
5 Ele vor acoperi suprafața pământului, încât nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a scăpat nevătămat, ce a rămas în urma grindinii, vor devora toți copacii voștri care cresc pe câmpii
5 Și vor acoperi ele fața pământului, încât pământul nu se va putea vedea, și vor mânca tot ce a mai rămas la voi, pe pământ, nestricat de grindină; toți pomii ce cresc prin câmpiile voastre;
6 și vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egipténilor. Așa ceva n-au văzut nici părinții tăi și nici părinții părinților tăi de când sunt ei pe pământ până în ziua de astăzi»”. [Moise] s-a întors și a ieșit de la Faraón.
6 Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale și toate casele în tot pământul Egiptenilor, cum n-au văzut părinții tăi, nici părinții părinților tăi de când trăiesc ei pe pământ și până în ziua de astăzi”. Apoi s-a întors Moise și a ieșit de la Faraon.
7 Slujitorii lui Faraón i-au zis: „Până când are să fie acesta o cursă pentru noi? Lasă oamenii aceștia [să plece] și să-i slujească Domnului Dumnezeului lor! Încă nu recunoști că Egiptul este ruinat?”.
7 Atunci dregătorii lui Faraon au zis către acesta: „Oare mult are să ne chinuiască omul acesta? Dă drumul oamenilor acestora, ca să facă slujbă Dumnezeului lor! Sau vrei să vezi Egiptul pierind?”
8 I-au întors pe Moise și Aarón la Faraón și el le-a zis: „Mergeți și slujiți Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care vor merge?”.
8 Și ei au întors pe Moise și pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis către ei: „Duceți-vă și faceți slujbă Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care trebuie să meargă?”
9 Moise a zis: „Vom merge cu tinerii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu turmele și cirezile noastre vom merge; căci pentru noi este sărbătoare a Domnului”.
9 Răspuns-a Moise: „Vom merge cu cei tineri și cu cei bătrâni ai noștri, cu fiii noștri, cu fiicele noastre, cu oile noastre și cu boii noștri, căci e sărbătoarea Domnului Dumnezeului nostru”.
10 El le-a zis: „Așa să fie Domnul cu voi după cum vă voi lăsa [să plecați] pe voi și pe copiii voștri! Vedeți însă că este rău ce aveți de gând să faceți!
10 Faraon însă le-a zis: „Fie așa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata să vă dau drumul. Dar la ce să vă duceți cu copiii? Se vede că aveți gând rău.
11 Nu, așa nu! Mergeți deci voi, bărbații, și slujiți Domnului, pentru că voi asta căutați!”. Și i-au alungat dinaintea lui Faraón.
11 Nu! Duceți-vă numai bărbații și faceți slujbă Domnului, cum ați cerut!” Și au fost dați afară de la Faraon.
12 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului, ca să vină lăcustele! Să vină peste țara Egiptului și să mănânce toată iarba pământului și tot ce a mai lăsat grindina!”.
12 Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde-ți mâna ta asupra pământului Egiptului și vor năvăli lăcustele asupra pământului Egiptului și vor mânca toată iarba pământului, toate roadele pomilor și tot ce a rămas nestricat de grindină”.
13 Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului și Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste țară toată ziua aceea și toată noaptea. Când s-a făcut dimineață, vântul dinspre răsărit a adus lăcustele.
13 Deci și-a ridicat Moise toiagul său asupra pământului Egiptului și a adus Domnul asupra pământului acestuia vânt de la răsărit toată ziua aceea și toată noaptea și, când s-a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus lăcuste.
14 Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s-au așezat în toate ținuturile Egiptului; și erau atât de multe lăcuste, cum nu mai fuseseră înainte și nici nu vor mai fi după. Niciodată nu fuseseră atât de multe lăcuste ca atunci și nici nu vor mai fi vreodată asemenea.
14 Și au năvălit ele în tot pământul Egiptului, s-au așezat în toate ținuturile Egiptului mulțime multă; asemenea lăcuste n-au mai fost și nu vor mai fi.
15 Au acoperit fața întregii țări și țara s-a întunecat; au mâncat toată iarba din țară și tot rodul pomilor pe care îl lăsase grindina; n-a rămas nimic verde pe copaci, nici în iarba câmpului, în toată țara Egiptului.
15 Și au acoperit ele toată țara, cât nu se mai vedea pământul; și au mâncat toată iarba pământului și toate roadele pomilor, care nu fuseseră stricate de grindină; și n-a rămas nici un fir de verdeață, nici în arbori, nici în iarba câmpului în tot pământul Egiptului.
16 Faraón s-a grăbit să-i cheme pe Moise și pe Aarón și le-a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru și împotriva voastră.
16 Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Greșit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru și înaintea voastră!
17 Acum, iartă-mi, te rog, păcatul și de data aceasta și rugați-l pe Domnul Dumnezeul vostru; numai să îndepărteze de la mine această moarte”.
17 Iertați-mi acum încă o dată greșeala mea și vă rugați Domnului Dumnezeului vostru să abată în orice chip de la mine prăpădul acesta!”
18 [Moise] a ieșit de la Faraón și s-a rugat Domnului.
18 Și ieșind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu,
19 Domnul a întors un vânt dinspre mare foarte puternic, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie. N-a mai rămas nicio lăcustă în toate hotarele Egiptului.
19 Și Domnul a stârnit vânt puternic de la apus și acesta a dus lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie și n-a rămas nici o lăcustă în tot pământul Egiptului.
20 Domnul a împietrit inima lui Faraón și acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israél [să plece].
20 Dar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel.
21 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer și va fi întuneric peste țara Egiptului, un întuneric să-l pipăi cu mâna!”.
21 Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna ta spre cer și se va face întuneric în pământul Egiptului, încât să-l pipăi cu mâna”.
22 Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile.
22 Și și-a întins Moise mâna sa spre cer și s-a făcut întuneric beznă trei zile în tot pământul Egiptului,
23 Nu se vedea om cu om și nimeni nu s-a ridicat din locul lui timp de trei zile. Dar la toți fiii lui Israél era lumină în locuințele lor.
23 De nu se vedea om cu om, și nimeni nu s-a urnit de la locul său trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste tot în locuințele lor.
24 Faraón l-a chemat pe Moise și a zis: „Mergeți și slujiți Domnului! Numai turmele și cirezile voastre să rămână; copiii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi”.
24 Atunci a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Duceți-vă și faceți slujbă Domnului Dumnezeului vostru, dar să rămână aici vitele voastre mărunte și mari, iar copiii să meargă cu voi”.
25 Moise a zis: „Chiar dacă tu vei pune în mâinile noastre jertfele și arderile de tot pe care le vom face pentru Domnul Dumnezeul nostru,
25 Moise însă a zis: „Ba nu, ci dă-ne vite pentru jertfele și arderile de tot ce avem să aducem Domnului Dumnezeului nostru.
26 turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi; nicio copită nu va rămâne, căci din ele vom aduce jertfă Domnului Dumnezeului nostru. Iar noi nu știm ce vom jertfi Domnului până nu vom ajunge acolo”.
26 Deci, să meargă cu noi și turmele noastre și să nu rămână nici un picior, căci din ele avem să luăm ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru; dar, până nu vom ajunge acolo, nu știm ce avem să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru”.
27 Domnul a împietrit inima lui Faraón și el n-a vrut să-i lase [să plece].
27 Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și el n-a vrut să le dea drumul,
28 Faraón i-a zis: „Pleacă de la mine! Ai grijă să nu-mi mai vezi fața, căci în ziua în care vei vedea fața mea, vei muri”.
28 Ci a zis Faraon către Moise: „Du-te de aici! Dar bagă de seamă să nu te mai arăți în fața mea, căci în ziua când vei vedea fața mea, vei muri”.
29 Moise a zis: „Așa cum ai spus, nu voi mai vedea fața ta”.
29 Răspuns-a Moise: „Cum ai zis, așa va fi. Mai mult nu voi mai vedea fața ta!”
