1 Atunci a zis Domnul către Moise: „Intră la Faraon și-i spune: Acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasă pe poporul Meu să-Mi slujească!Ies 5,1 Ies 7,16 Ies 10,3
2 Iar de nu vei vrea să lași pe poporul Meu, ci-l vei mai ține,
3 Iată, mâna Domnului va fi peste vitele tale cele de la câmp: peste cai, peste asini, peste cămile, peste boi și oi și va fi moarte foarte mare.Dt 2,15 Ps 77,50
4 Dar va face Domnul osebire în ziua aceea între vitele Israeliților și vitele Egiptenilor: din toate vitele fiilor lui Israel nu va muri nici una”.
5 Și a pus Domnul soroc și a zis: „Mâine va face Domnul aceasta în țara aceasta!”
6 Și a doua zi a făcut Domnul aceasta și au murit toate vitele Egiptenilor, iar din vitele fiilor lui Israel n-a murit nici una.Ps 77,50
7 Atunci a trimis Faraon să afle și iată din toate vitele fiilor lui Israel nu murise nici una. Dar inima lui Faraon s-a învârtoșat și nu a lăsat poporul să se ducă.Ies 7,14 Ies 8,15.32
8 Iarăși a grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și a zis: „Luați-vă câte o mână plină de cenușă din cuptor și s-o arunce Moise spre cer înaintea lui Faraon și a slujitorilor lui.Ies 7,8
9 Și se va stârni pulbere în tot pământul Egiptului și vor fi pe oameni și pe vite răni și bășici usturătoare în toată țara Egiptului”.Lv 13,12 Dt 28,27 Ap 16,2
10 Deci, au luat ei cenușă din cuptor, au mers înaintea lui Faraon, a aruncat-o Moise spre cer și s-au făcut bube cu puroi pe oameni și pe vite;
11 Și magii n-au putut sta împotriva lui Moise din pricina rănilor, pentru că erau bube pe ei și în tot Egiptul.Sol 17,7
12 Dar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a ascultat, cum zisese Domnul lui Moise.Ies 4,21 Ies 8,15
13 Zis-a Domnul către Moise: „Să te scoli mâine de dimineață, să te înfățișezi lui Faraon și să-i zici: Așa grăiește Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi slujească,
14 Fiindcă de data aceasta voi trimite toate pedepsele Mele împotriva ta, a slugilor tale și a poporului tău, ca să vezi că nu este altul asemenea Mie în tot pământul.Ies 8,10 Sol 16,24
15 De Mi-aș fi întins mâna și te-aș fi lovit pe tine și pe poporul tău cu ciumă, tu ai fi fost șters de pe fața pământului;
16 Dar te-am cruțat, ca să-Mi arăt puterea Mea și ca să se vestească numele Meu în tot pământul,Ies 14,9-10 Rm 9,17
17 Și tu tot te mai împotrivești poporului Meu și nu-l lași.
18 Iată, Eu voi ploua mâine, pe vremea asta, grindină foarte multă, cum n-a mai fost în Egipt de la întemeierea lui și până în ziua aceasta.
19 Trimite dar acum să adune turmele tale și toate câte ai la câmp, că asupra tuturor oamenilor și vitelor, care vor fi în țarină și nu vor intra în casă, va cădea grindină și vor muri”.
20 Acei dintre robii lui Faraon, care s-au temut de Domnul, au adunat în grabă pe oamenii și turmele lor acasă,
21 Iar cei ce n-au luat aminte la cuvântul Domnului, aceia și-au lăsat slugile și vitele lor în câmp.
22 Și a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna ta spre cer și va cădea grindină peste tot pământul Egiptului: peste oameni, peste turme și peste toată iarba câmpului din pământul Egiptului!”
23 Atunci și-a întins Moise mâna spre cer și a slobozit Domnul tunete, grindină și foc pe pământ; și a plouat Domnul grindină în pământul Egiptului.Ps 77,47-48 Ps 104,32 Sol 16,16.17.22 Sol 19,20
24 Aceasta a fost o grindină foarte mare și printre grindină ardea foc, cum nu mai fusese în tot pământul Egiptului, de când se așezaseră oamenii pe el.1Rg 18,38
25 Grindina aceasta a bătut în tot pământul Egiptului, tot ce era pe câmp, oameni și dobitoace; toată iarba câmpului a bătut-o grindina și toți pomii de pe câmp i-a rupt grindina.Ps 104,33
26 Numai în ținutul Goșen, unde trăiau fiii lui Israel, n-a fost grindină.Ies 8,22
27 Atunci trimițând, Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis către ei: „Acum văd că am păcătuit! Domnul este drept, iar eu și poporul meu suntem vinovați.Ies 10,16 Ps 118,137 Plg 1,18
28 Rugați-vă Domnului pentru mine, să înceteze tunetele, grindina și focul pe pământ și vă voi lăsa și, mai mult, nu vă voi împiedica!”1Rg 13,6
29 Iar Moise i-a zis: „Îndată ce voi ieși din oraș, voi întinde mâna mea spre cer, către Domnul, și vor înceta tunetele; nu va mai fi nici grindină, nici ploaie, ca să cunoști că al Domnului este pământul.Ps 23,1
30 Dar știu că tu și slujitorii tăi nu vă temeți încă de Domnul Dumnezeu”.
31 Atunci inul și orzul s-au stricat, pentru că orzul era înspicat și inul în floare.
32 Iar grâul și ovăzul nu s-au stricat, pentru că acestea erau mai târzii.Ies 10,12
33 Ieșind deci Moise de la Faraon și din cetate și întinzându-și mâinile către Domnul, au încetat tunetele și grindina și s-a oprit ploaia.
34 Văzând însă că au încetat ploaia, grindina și tunetele, păcătuit-a Faraon înainte și și-a învârtoșat inima și el și slugile sale.
35 Și învârtoșată fiind inima lui Faraon și a slugilor lui, el n-a lăsat pe fiii lui Israel să plece cum poruncise Dumnezeu prin mâna lui Moise.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Mergi la Faraón și spune-i: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‹Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească!
1 Atunci a zis Domnul către Moise: „Intră la Faraon și-i spune: Acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasă pe poporul Meu să-Mi slujească!
2 Căci dacă tu refuzi să-l lași [să plece] și dacă te întărești împotriva lui,
2 Iar de nu vei vrea să lași pe poporul Meu, ci-l vei mai ține,
3 iată, mâna Domnului va fi asupra turmelor tale care sunt pe câmp: asupra cailor, asupra măgarilor, asupra cămilelor, asupra vitelor și asupra oilor, [și va fi] o molimă cumplită!
3 Iată, mâna Domnului va fi peste vitele tale cele de la câmp: peste cai, peste asini, peste cămile, peste boi și oi și va fi moarte foarte mare.
4 Domnul va face deosebire între turmele lui Israél și turmele egipténilor și nu va muri nimic din toate câte sunt ale fiilor lui Israél› ».
4 Dar va face Domnul osebire în ziua aceea între vitele Israeliților și vitele Egiptenilor: din toate vitele fiilor lui Israel nu va muri nici una”.
5 Domnul a hotărât un timp și a zis: «Mâine va face Domnul lucrul acesta în țară»”.
5 Și a pus Domnul soroc și a zis: „Mâine va face Domnul aceasta în țara aceasta!”
6 Domnul a făcut aceasta a doua zi. Toate turmele egipténilor au murit, dar din turmele fiilor lui Israél n-a murit niciun [animal].
6 Și a doua zi a făcut Domnul aceasta și au murit toate vitele Egiptenilor, iar din vitele fiilor lui Israel n-a murit nici una.
7 Faraón a trimis [să vadă] și iată că niciun [animal] din turmele lui Israél nu murise! Dar inima lui Faraón s-a împietrit și n-a lăsat poporul [să plece].
7 Atunci a trimis Faraon să afle și iată din toate vitele fiilor lui Israel nu murise nici una. Dar inima lui Faraon s-a învârtoșat și nu a lăsat poporul să se ducă.
8 Domnul le-a zis lui Moise și lui Aarón: „Umpleți-vă mâinile cu funingine din cuptor și Moise s-o arunce spre cer înaintea ochilor lui Faraón!
8 Iarăși a grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și a zis: „Luați-vă câte o mână plină de cenușă din cuptor și s-o arunce Moise spre cer înaintea lui Faraon și a slujitorilor lui.
9 Se va face pulbere peste toată țara Egiptului și vor fi bube supurânde care produc bășici pe oameni și pe animale în toată țara Egiptului”.
9 Și se va stârni pulbere în tot pământul Egiptului și vor fi pe oameni și pe vite răni și bășici usturătoare în toată țara Egiptului”.
10 Ei au luat funingine din cuptor și au stat înaintea lui Faraón; Moise a aruncat-o spre cer și ea s-a făcut bube, bășici supurânde pe oameni și pe animale.
10 Deci, au luat ei cenușă din cuptor, au mers înaintea lui Faraon, a aruncat-o Moise spre cer și s-au făcut bube cu puroi pe oameni și pe vite;
11 Magii n-au putut să stea înaintea lui Moise din cauza bubelor, căci bubele erau pe magi și pe toți egipténii.
11 Și magii n-au putut sta împotriva lui Moise din pricina rănilor, pentru că erau bube pe ei și în tot Egiptul.
12 Domnul a împietrit inima lui Faraón și el nu i-a ascultat, după cum îi spusese Domnul lui Moise.
12 Dar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a ascultat, cum zisese Domnul lui Moise.
13 Domnul i-a zis lui Moise: „Trezește-te dimineață, stai înaintea lui Faraón și spune-i: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‹Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească!
13 Zis-a Domnul către Moise: „Să te scoli mâine de dimineață, să te înfățișezi lui Faraon și să-i zici: Așa grăiește Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi slujească,
14 Fiindcă, de data aceasta, voi trimite toate plăgile mele asupra ta, asupra slujitorilor tăi și asupra poporului tău, ca să știi că nu este nimeni ca mine pe tot pământul.
14 Fiindcă de data aceasta voi trimite toate pedepsele Mele împotriva ta, a slugilor tale și a poporului tău, ca să vezi că nu este altul asemenea Mie în tot pământul.
15 Căci dacă mi-aș fi întins mâna și v-aș fi lovit cu ciumă pe tine și pe poporul tău, ai fi fost șters de pe pământ.
15 De Mi-aș fi întins mâna și te-aș fi lovit pe tine și pe poporul tău cu ciumă, tu ai fi fost șters de pe fața pământului;
16 Însă pentru aceasta te-am lăsat să rămâi [în picioare], ca să vezi puterea mea și ca numele meu să fie vestit pe tot pământul.
16 Dar te-am cruțat, ca să-Mi arăt puterea Mea și ca să se vestească numele Meu în tot pământul,
17 Dacă te mai ridici împotriva poporului meu nelăsându-l [să plece],
17 Și tu tot te mai împotrivești poporului Meu și nu-l lași.
18 iată, eu voi face să plouă mâine pe timpul acesta grindină foarte grea, cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui și până astăzi!
18 Iată, Eu voi ploua mâine, pe vremea asta, grindină foarte multă, cum n-a mai fost în Egipt de la întemeierea lui și până în ziua aceasta.
19 Acum, trimite și pune-ți la adăpost turmele și tot ce ai pe câmp! Peste toți oamenii și peste toate animalele care se găsesc pe câmp și nu vor intra în casă va cădea grindină peste ei și vor muri› »”.
19 Trimite dar acum să adune turmele tale și toate câte ai la câmp, că asupra tuturor oamenilor și vitelor, care vor fi în țarină și nu vor intra în casă, va cădea grindină și vor muri”.
20 Aceia dintre slujitorii lui Faraón care s-au temut de cuvântul Domnului și-au adunat în grabă în case slujitorii și turmele.
20 Acei dintre robii lui Faraon, care s-au temut de Domnul, au adunat în grabă pe oamenii și turmele lor acasă,
21 Dar cei care nu și-au pus la inimă cuvântul Domnului și-au lăsat slujitorii și turmele pe câmp.
21 Iar cei ce n-au luat aminte la cuvântul Domnului, aceia și-au lăsat slugile și vitele lor în câmp.
22 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer și va fi grindină peste toată țara Egiptului, peste oameni, peste animale și peste toată iarba de pe câmp, în țara Egiptului!”.
22 Și a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna ta spre cer și va cădea grindină peste tot pământul Egiptului: peste oameni, peste turme și peste toată iarba câmpului din pământul Egiptului!”
23 Moise și-a întins toiagul spre cer și Domnul a dat tunete și grindină și foc cădeau pe pământ. Domnul a făcut să plouă grindină peste țara Egiptului.
23 Atunci și-a întins Moise mâna spre cer și a slobozit Domnul tunete, grindină și foc pe pământ; și a plouat Domnul grindină în pământul Egiptului.
24 Era grindină și foc amestecat cu grindină, atât de grea cum n-a mai fost în toată țara Egiptului de când a devenit acesta popor.
24 Aceasta a fost o grindină foarte mare și printre grindină ardea foc, cum nu mai fusese în tot pământul Egiptului, de când se așezaseră oamenii pe el.
25 Grindina a lovit, în toată țara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la animale; grindina a bătut toată iarba de pe câmp și a rupt toți copacii de pe câmp.
25 Grindina aceasta a bătut în tot pământul Egiptului, tot ce era pe câmp, oameni și dobitoace; toată iarba câmpului a bătut-o grindina și toți pomii de pe câmp i-a rupt grindina.
26 Numai în ținutul Goșén, unde erau fiii lui Israél, n-a fost grindină.
26 Numai în ținutul Goșen, unde trăiau fiii lui Israel, n-a fost grindină.
27 Faraón a trimis și i-a chemat pe Moise și pe Aarón și le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit. Domnul este drept, iar eu și poporul meu suntem nelegiuiți.
27 Atunci trimițând, Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis către ei: „Acum văd că am păcătuit! Domnul este drept, iar eu și poporul meu suntem vinovați.
28 Rugați-vă Domnului; e de ajuns, să nu mai fie tunetele lui Dumnezeu și grindina; vă voi lăsa [să plecați] și nu veți mai fi opriți!”.
28 Rugați-vă Domnului pentru mine, să înceteze tunetele, grindina și focul pe pământ și vă voi lăsa și, mai mult, nu vă voi împiedica!”
29 Moise i-a zis: „Când voi ieși din cetate, îmi voi întinde mâinile spre Domnul; tunetele vor înceta și grindina nu va mai fi, ca să știi că al Domnului este pământul.
29 Iar Moise i-a zis: „Îndată ce voi ieși din oraș, voi întinde mâna mea spre cer, către Domnul, și vor înceta tunetele; nu va mai fi nici grindină, nici ploaie, ca să cunoști că al Domnului este pământul.
30 Dar știu că nici tu și nici slujitorii tăi încă nu vă temeți de Domnul Dumnezeu”.
30 Dar știu că tu și slujitorii tăi nu vă temeți încă de Domnul Dumnezeu”.
31 Inul și orzul au fost lovite, pentru că orzul dăduse în spic, iar inul era în floare;
31 Atunci inul și orzul s-au stricat, pentru că orzul era înspicat și inul în floare.
32 grâul și alacul nu au fost lovite, pentru că erau mai târzii.
32 Iar grâul și ovăzul nu s-au stricat, pentru că acestea erau mai târzii.
33 Moise a ieșit de la Faraón, din cetate; și-a întins mâinile spre Domnul și au încetat tunetele și grindina și ploaia n-a mai căzut pe pământ.
33 Ieșind deci Moise de la Faraon și din cetate și întinzându-și mâinile către Domnul, au încetat tunetele și grindina și s-a oprit ploaia.
34 Faraón, văzând că ploaia, grindina și tunetele au încetat, a continuat să păcătuiască și și-a împietrit inima, el și slujitorii lui.
34 Văzând însă că au încetat ploaia, grindina și tunetele, păcătuit-a Faraon înainte și și-a învârtoșat inima și el și slugile sale.
35 Inima lui Faraón s-a împietrit și nu i-a lăsat pe fiii lui Israél [să plece], după cum spusese Domnul prin Moise.
35 Și învârtoșată fiind inima lui Faraon și a slugilor lui, el n-a lăsat pe fiii lui Israel să plece cum poruncise Dumnezeu prin mâna lui Moise.
