1 După aceea Moise și Aaron au intrat la Faraon și au zis către dânsul: „Așa grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi facă sărbătoare în pustie!”Ies 3,18 Ies 7,16 Ies 8,1.20 Ies 9,1
2 Faraon însă a zis: „Cine este acela Domnul, ca să-I ascult glasul și să dau drumul fiilor lui Israel? Nu-L cunosc pe Domnul și nu voi da drumul lui Israel!”Iov 21,15 Ps 11,4 Dn 3,15
3 Zis-au ei către dânsul: „Dumnezeul Evreilor ne-a chemat; lasă-ne să mergem în pustie cale de trei zile, ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu pierim de ciumă sau de sabie!”Ies 3,18
4 Iar regele Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentru ce-mi stingheriți poporul de la lucru? Duceți-vă fiecare din voi la treburile voastre!”
5 Apoi Faraon a zis iar: „Iată acum s-a înmulțit poporul acesta în țară și voi îl întrerupeți de la lucru”.Fc 47,27 Ies 1,7
6 Și chiar în ziua aceea a poruncit Faraon căpeteniilor și slujbașilor poporului și le-a zis:
7 „De acum înainte să nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizii, ca ieri și ca alaltăieri, ci să se ducă ei să-și adune paie.
8 Dar cărămizi să facă tot atâtea câte făceau în fiecare zi; să-i siliți și să nu le împuținați munca; fiindcă sunt fără treabă și de aceea strigă și zic: Haidem să aducem jertfă Dumnezeului nostru!
9 Să fie dar împovărați de lucru oamenii aceștia și să se îndeletnicească cu acestea, iar nu să se îndeletnicească cu vorbe mincinoase!”
10 Și au ieșit căpeteniile lor și slujbașii poporului și au zis către popor: „Așa zice Faraon: Nu vă mai dau paie.
11 Mergeți voi înșivă și vă adunați paie de unde veți găsi, dar din lucrul vostru nu vi se va scădea nimic!”
12 Atunci s-a risipit poporul în tot Egiptul, ca să strângă trestie în loc de paie.
13 Iar slujbașii îi sileau, zicând: „Împliniți-vă lucrul dat pentru fiecare zi, ca atunci când vi se dădea paie”.
14 Iar pe slujbașii puși peste ei de căpeteniile lui Faraon îi băteau, zicând: „Pentru ce n-ați făcut și astăzi numărul vostru de cărămizi, ca ieri și ca alaltăieri?”
15 Atunci s-au dus slujbașii fiilor lui Israel și au strigat către Faraon, zicând: „Pentru ce faci așa cu robii tăi?
16 Paie nu se dau robilor tăi, dar ne zic: Faceți cărămidă. Și robii tăi sunt bătuți și poporul tău e mereu vinovat”.
17 Iar el le-a zis: „Sunteți leneși și de aceea ziceți: Haidem să aducem jertfă Dumnezeului nostru.
18 Acum duceți-vă dar și munciți! Paie nu vi se vor da, dar numărul de cărămizi rânduit să-l faceți!”
19 Deci au văzut slujbașii fiilor lui Israel pacostea căzută peste ei, când le spunea: „Numărul de cărămizi lucrate pentru fiecare zi nu vi se va împuțina”.
20 Și, ieșind de la Faraon, s-au întâlnit ei cu Moise și cu Aaron, care veneau înaintea lor
21 Și au zis către ei: „Să vă vadă și să vă judece Dumnezeu, că ne-ați făcut urâți înaintea lui Faraon și a slujitorilor lui și le-ați dat sabie la mână, ca să ne omoare”.Fc 34,30 1Rg 13,4 Idt 7,13
22 Atunci Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Doamne, pentru ce ai adus necazul acesta asupra acestui popor și la ce m-ai trimis pe mine?
23 Căci de când am mers eu la Faraon și i-am grăit în numele Tău, el a început să necăjească și mai rău pe poporul acesta, iar de izbăvit Tu nu l-ai izbăvit pe poporul Tău”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Moise și Aarón s-au dus apoi și i-au zis lui Faraón: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Lasă poporul meu [să plece] ca să celebreze o sărbătoare în cinstea mea în pustiu!»”.
1 După aceea Moise și Aaron au intrat la Faraon și au zis către dânsul: „Așa grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi facă sărbătoare în pustie!”
2 Faraón a zis: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul lui și să-l las pe Israél [să plece]? Nu-l cunosc pe Domnul și nici nu-l voi lăsa pe Israél [să plece]”.
2 Faraon însă a zis: „Cine este acela Domnul, ca să-I ascult glasul și să dau drumul fiilor lui Israel? Nu-L cunosc pe Domnul și nu voi da drumul lui Israel!”
3 Ei au zis: „Dumnezeul evreilor ne-a ieșit în întâmpinare. Lasă-ne deci să mergem cale de trei zile în pustiu ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie!”.
3 Zis-au ei către dânsul: „Dumnezeul Evreilor ne-a chemat; lasă-ne să mergem în pustie cale de trei zile, ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu pierim de ciumă sau de sabie!”
4 Și regele Egiptului le-a zis: „Moise și Aarón, de ce distrageți poporul de la munca lui? Plecați la muncile voastre forțate!”.
4 Iar regele Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentru ce-mi stingheriți poporul de la lucru? Duceți-vă fiecare din voi la treburile voastre!”
5 Faraón a zis: „Iată că poporul este acum numeros în țară și voi îl întrerupeți de la munca lui?”.
5 Apoi Faraon a zis iar: „Iată acum s-a înmulțit poporul acesta în țară și voi îl întrerupeți de la lucru”.
6 În acea zi, Faraón le-a poruncit supraveghetorilor poporului și scribilor lor:
6 Și chiar în ziua aceea a poruncit Faraon căpeteniilor și slujbașilor poporului și le-a zis:
7 „Să nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizilor ca ieri și alaltăieri, ci să se ducă ei și să-și adune paie.
7 „De acum înainte să nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizii, ca ieri și ca alaltăieri, ci să se ducă ei să-și adune paie.
8 Iar măsura de cărămizi pe care o făceau mai înainte, să-i puneți s-o facă fără a scădea ceva din ele! Căci sunt leneși, de aceea strigă: «Să mergem și să aducem jertfă Dumnezeului nostru!»!
8 Dar cărămizi să facă tot atâtea câte făceau în fiecare zi; să-i siliți și să nu le împuținați munca; fiindcă sunt fără treabă și de aceea strigă și zic: Haidem să aducem jertfă Dumnezeului nostru!
9 Să se îngreuneze munca acestor oameni ca să aibă ce să facă și să nu mai dea atenție la vorbe mincinoase!”.
9 Să fie dar împovărați de lucru oamenii aceștia și să se îndeletnicească cu acestea, iar nu să se îndeletnicească cu vorbe mincinoase!”
10 Supraveghetorii poporului și scribii au ieșit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraón: «Nu am să vă mai dau paie;
10 Și au ieșit căpeteniile lor și slujbașii poporului și au zis către popor: „Așa zice Faraon: Nu vă mai dau paie.
11 duceți-vă voi înșivă și luați paie de unde veți găsi; căci nu vi se va scădea nimic din lucrul vostru!»”.
11 Mergeți voi înșivă și vă adunați paie de unde veți găsi, dar din lucrul vostru nu vi se va scădea nimic!”
12 Poporul s-a împrăștiat în toată țara Egiptului ca să strângă miriște în loc de paie.
12 Atunci s-a risipit poporul în tot Egiptul, ca să strângă trestie în loc de paie.
13 Supraveghetorii îi zoreau, zicând: „Terminați lucrul vostru zi de zi ca atunci când erau paie!”.
13 Iar slujbașii îi sileau, zicând: „Împliniți-vă lucrul dat pentru fiecare zi, ca atunci când vi se dădea paie”.
14 Iar scribii fiilor lui Israél pe care îi puseseră peste ei supraveghetorii lui Faraón au fost loviți, zicându-li-se: „De ce nu ați făcut nici ieri, nici astăzi numărul stabilit de cărămizi ca mai înainte?”.
14 Iar pe slujbașii puși peste ei de căpeteniile lui Faraon îi băteau, zicând: „Pentru ce n-ați făcut și astăzi numărul vostru de cărămizi, ca ieri și ca alaltăieri?”
15 Scribii fiilor lui Israél au venit și au strigat către Faraón, zicând: „De ce faci așa cu slujitorii tăi?
15 Atunci s-au dus slujbașii fiilor lui Israel și au strigat către Faraon, zicând: „Pentru ce faci așa cu robii tăi?
16 Nu li se mai dau paie slujitorilor tăi și ni se spune: «Faceți [cărămizi]!». Iată, slujitorii tăi au fost și loviți – și păcatul este tot al poporului tău!”.
16 Paie nu se dau robilor tăi, dar ne zic: Faceți cărămidă. Și robii tăi sunt bătuți și poporul tău e mereu vinovat”.
17 El a zis: „Leneși sunteți voi, leneși! De aceea ziceți: «Să mergem și să aducem jertfă Domnului!».
17 Iar el le-a zis: „Sunteți leneși și de aceea ziceți: Haidem să aducem jertfă Dumnezeului nostru.
18 Acum, mergeți și lucrați; paie nu vi se vor da, dar măsura poruncită de cărămizi s-o faceți!”.
18 Acum duceți-vă dar și munciți! Paie nu vi se vor da, dar numărul de cărămizi rânduit să-l faceți!”
19 Scribii fiilor lui Israél s-au văzut într-o [situație] grea când li s-a spus: „Nu veți scădea [numărul] de cărămizi [stabilit] pentru fiecare zi”.
19 Deci au văzut slujbașii fiilor lui Israel pacostea căzută peste ei, când le spunea: „Numărul de cărămizi lucrate pentru fiecare zi nu vi se va împuțina”.
20 Când au ieșit de la Faraón, i-au întâlnit pe Moise și pe Aarón, care stăteau în întâmpinarea lor.
20 Și, ieșind de la Faraon, s-au întâlnit ei cu Moise și cu Aaron, care veneau înaintea lor
21 Și le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece, pentru că ne-ați stricat reputația în ochii lui Faraón și în ochii slujitorilor lui, dându-le sabia în mână ca să ne ucidă!”.
21 Și au zis către ei: „Să vă vadă și să vă judece Dumnezeu, că ne-ați făcut urâți înaintea lui Faraon și a slujitorilor lui și le-ați dat sabie la mână, ca să ne omoare”.
22 Moise s-a întors spre Domnul și a zis: „Doamne, de ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? De ce m-ai mai trimis?
22 Atunci Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Doamne, pentru ce ai adus necazul acesta asupra acestui popor și la ce m-ai trimis pe mine?
23 De când m-am dus la Faraón ca să-i vorbesc în numele tău, el face și mai rău poporului acestuia, iar tu n-ai eliberat nicidecum poporul tău”.
23 Căci de când am mers eu la Faraon și i-am grăit în numele Tău, el a început să necăjească și mai rău pe poporul acesta, iar de izbăvit Tu nu l-ai izbăvit pe poporul Tău”.
