1 Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta și au zis: „Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal și pe călăreț în mare i-a aruncat!Dt 11,4 Ps 105,12 Ap 15,3
2 Tăria mea și mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi preaslăvi, Dumnezeul părintelui meu și-L voi preaînălța!Ps 82,18 Ps 117,6-7.14 Is 12,2 Is 25,1 Lc 1,46
3 Domnul este viteaz în luptă; Domnul este numele Lui.Ies 3,14 Ies 6,1 Jd 20,35 Ir 33,2 Os 12,6 Avc 3,8
4 Carele lui Faraon și oștirea lui în mare le-a aruncat; Pe căpeteniile cele de seamă ale lui, Marea Roșie le-a înghițit,
5 Adâncul le-a acoperit, În fundul mării ca o piatră s-au pogorât.Ne 9,11 Ap 18,21
6 Dreapta Ta, Doamne, și-a arătat tăria. Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmași i-a sfărâmat.Ps 117,15 Ap 15,3
7 Cu mulțimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mânia Ta Și i-a mistuit ca pe niște paie.Ies 14,27 Is 5,24 Is 47,14
8 La suflarea nărilor Tale s-a despărțit apa, Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete Și s-au închegat valurile în inima mării.Is 63,12-13
9 Vrăjmașul zicea: „Alerga-voi după ei și-i voi ajunge; Pradă voi împărți și-mi voi sătura sufletul de răzbunare; Voi scoate sabia și mâna mea îi va stârpi”.Ies 14,3.9
10 Dar ai trimis Tu duhul Tău Și marea i-a înghițit; Afundatu-s-au ca plumbul În apele cele mari.Ps 73,13
11 Doamne, cine este asemenea ție între dumnezei? Cine este asemenea ție preaslăvit în sfințenie, Minunat întru slavă Și făcător de minuni?Ies 8,10 Ies 18,11 1Rg 2,2 2Rg 22,32 1Par 16,25 2Par 20,6 Ps 39,6 Ps 70,20
12 Întins-ai dreapta Ta Și i-a înghițit pământul!
13 Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor și l-ai izbăvit; Tu îl povățuiești cu puterea Ta, Spre locașul sfințeniei Tale.Ps 76,19 Ap 15,3
14 Auzit-au neamurile și s-au cutremurat, Frică a cuprins pe cei din Filisteia.Ios 2,9.11
15 Atunci s-au spăimântat căpeteniile Edomului, Pe conducătorii Moabului cutremur i-a cuprins; Și toți câți trăiesc în Canaan și-au pierdut cumpătul.
16 Frică și groază va cădea peste ei. Și de măreția brațului Tău, Ca pietrele vor încremeni, Până va trece poporul Tău, Doamne, Până va trece poporul Tău acesta, pe care l-ai câștigat Tu.Dt 4,37
17 Tu îl vei duce și-l vei sădi în muntele moștenirii Tale, În locul ce ți l-ai făcut sălășluire, Doamne, În locașul sfânt cel zidit de mâinile Tale, Doamne!Ps 43,3-4 Ps 79,9
18 Împărăți-va Domnul în veac și în veacul veacului.Ps 88,29 Ps 145,10
19 Căci caii lui Faraon cu carele și călăreții lui au intrat în mare. Întors-a Domnul asupra lor apele mării, Iar fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe uscat!”Ies 14,22
20 Atunci a luat Mariam proorocița, sora lui Aaron, timpanul în mâna sa, și au ieșit după dânsa toate femeile cu timpane și dănțuind.Ps 67,26
21 Și răspundea Mariam înaintea lor: „Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal și pe călăreț în mare i-a aruncat!”
22 Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Roșie și i-a dus în pustia Șur și au mers trei zile prin pustie și n-au găsit apă.Fc 16,7 Nm 33,8
23 Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara, că era amară, pentru care s-a și numit locul acela Mara.Sol 11,1.4
24 De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise și zicea: „Ce să bem?”Ies 16,2
25 Atunci Moise a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat un lemn; și l-a aruncat în apă și s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul poporului Său rânduieli și porunci și acolo l-a încercat și i-a zis:Sir 38,5
26 „De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău și vei face lucruri drepte înaintea Lui și de vei lua aminte la poruncile Lui și vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă”.Ies 10,2 Ies 23,25 Dt 7,15 Is 3,7
27 Apoi au venit în Elim. Și erau acolo douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de pomi de finic. Și au tăbărât acolo lângă apă.Nm 33,9
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Atunci Moise și fiii lui Israél au cântat Domnului
cântarea aceasta. Ei au zis:
„Voi cânta Domnului,
căci cu mărire s-a preamărit.
Cal și călăreț în mare i-a aruncat.
1 Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta și au zis: „Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal și pe călăreț în mare i-a aruncat!
2 Puterea mea și cântarea mea este Domnul
și el a fost mântuirea mea:
acesta este Dumnezeul meu:
pe el îl voi lăuda;
[El este] Dumnezeul tatălui meu:
pe el îl voi preaînălța.
2 Tăria mea și mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi preaslăvi, Dumnezeul părintelui meu și-L voi preaînălța!
3 Domnul este un războinic:
Domnul este numele lui.
3 Domnul este viteaz în luptă; Domnul este numele Lui.
4 Carele lui Faraón și cei puternici ai lui
le-a aruncat în mare;
cei aleși lui s-au afundat în Marea Roșie.
4 Carele lui Faraon și oștirea lui în mare le-a aruncat; Pe căpeteniile cele de seamă ale lui, Marea Roșie le-a înghițit,
5 Adâncurile i-au acoperit,
s-au cufundat în adânc ca o piatră.
5 Adâncul le-a acoperit, În fundul mării ca o piatră s-au pogorât.
6 Dreapta ta, Doamne, s-a glorificat prin putere;
dreapta ta, Doamne, l-a doborât pe dușman.
6 Dreapta Ta, Doamne, și-a arătat tăria. Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmași i-a sfărâmat.
7 Prin mărimea maiestății tale l-ai distrus
pe cel care s-a ridicat împotriva ta,
ți-ai dezlănțuit mânia
și l-ai mistuit ca pe paie.
7 Cu mulțimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mânia Ta Și i-a mistuit ca pe niște paie.
8 La suflarea nărilor tale, s-au ridicat apele,
au stat talazurile ca un zid
și s-au închegat adâncurile în inima mării.
8 La suflarea nărilor Tale s-a despărțit apa, Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete Și s-au închegat valurile în inima mării.
9 Dușmanul zicea:
«Voi urmări, voi ajunge, voi împărți prada
și-mi voi îndestula sufletul de el.
Îmi voi scoate sabia
și-i va moșteni mâna mea!».
9 Vrăjmașul zicea: „Alerga-voi după ei și-i voi ajunge; Pradă voi împărți și-mi voi sătura sufletul de răzbunare; Voi scoate sabia și mâna mea îi va stârpi”.
10 Tu ai suflat cu suflarea ta: i-a acoperit marea;
s-au scufundat ca plumbul în apele profunde.
10 Dar ai trimis Tu duhul Tău Și marea i-a înghițit; Afundatu-s-au ca plumbul În apele cele mari.
11 Cine este ca tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca tine,
minunat în sfințenie, înfricoșător,
care săvârșești fapte minunate?
11 Doamne, cine este asemenea ție între dumnezei? Cine este asemenea ție preaslăvit în sfințenie, Minunat întru slavă Și făcător de minuni?
12 Ți-ai întins dreapta și i-a înghițit pământul.
12 Întins-ai dreapta Ta Și i-a înghițit pământul!
13 Prin îndurarea ta ai călăuzit poporul acesta
pe care l-ai răscumpărat;
l-ai condus cu puterea ta
spre lăcașul sfințeniei tale.
13 Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor și l-ai izbăvit; Tu îl povățuiești cu puterea Ta, Spre locașul sfințeniei Tale.
14 Au auzit popoarele și s-au cutremurat;
groaza i-a cuprins pe locuitorii din Filistéea.
14 Auzit-au neamurile și s-au cutremurat, Frică a cuprins pe cei din Filisteia.
15 Atunci s-au îngrozit căpeteniile din Edóm,
pe puternicii din Moáb i-a cuprins tremurul;
s-au înmuiat toți locuitorii din Canaán.
15 Atunci s-au spăimântat căpeteniile Edomului, Pe conducătorii Moabului cutremur i-a cuprins; Și toți câți trăiesc în Canaan și-au pierdut cumpătul.
16 Au căzut peste ei frica și groaza;
de măreția brațului tău, au încremenit ca piatra
până când a trecut poporul tău, Doamne!
Până când a trecut poporul acesta
pe care l-ai dobândit.
16 Frică și groază va cădea peste ei. Și de măreția brațului Tău, Ca pietrele vor încremeni, Până va trece poporul Tău, Doamne, Până va trece poporul Tău acesta, pe care l-ai câștigat Tu.
17 Tu îi vei duce și-i vei sădi
pe muntele moștenirii tale,
locul în care locuiești,
pe care l-ai făcut tu, Doamne,
un sanctuar, Doamne,
pe care l-au întemeiat mâinile tale!
17 Tu îl vei duce și-l vei sădi în muntele moștenirii Tale, În locul ce ți l-ai făcut sălășluire, Doamne, În locașul sfânt cel zidit de mâinile Tale, Doamne!
18 Domnul va domni în veci și pentru totdeauna”.
18 Împărăți-va Domnul în veac și în veacul veacului.
19 Căci caii lui Faraón, carele și călăreții lui au intrat în mare și Domnul a făcut să se întoarcă peste ei apele mării; fiii lui Israél au mers pe uscat prin mijlocul mării.
19 Căci caii lui Faraon cu carele și călăreții lui au intrat în mare. Întors-a Domnul asupra lor apele mării, Iar fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe uscat!”
20 Míriam, profetesa, sora lui Aarón, a luat în mână tamburina și toate femeile au ieșit după ea cu tamburine și dansuri.
20 Atunci a luat Mariam proorocița, sora lui Aaron, timpanul în mâna sa, și au ieșit după dânsa toate femeile cu timpane și dănțuind.
21 Míriam intona în fața lor:
„Cântați Domnului,
căci cu mărire s-a preamărit;
cal și călăreț în mare i-a aruncat”.
21 Și răspundea Mariam înaintea lor: „Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal și pe călăreț în mare i-a aruncat!”
22 Moise l-a luat pe Israél de la Marea Roșie și au ieșit în pustiul Șur. Au mers trei zile prin pustiu și n-au găsit apă.
22 Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Roșie și i-a dus în pustia Șur și au mers trei zile prin pustie și n-au găsit apă.
23 Au ajuns la Mára și n-au putut să bea apă din Mára, pentru că era amară. De aceea i s-a pus numele Mára.
23 Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara, că era amară, pentru care s-a și numit locul acela Mara.
24 Poporul a murmurat împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?”.
24 De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise și zicea: „Ce să bem?”
25 [Moise] a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat un lemn. El l-a aruncat în apă și apa s-a îndulcit.
Acolo i-a dat o hotărâre și o judecată
și acolo l-a pus la încercare.
25 Atunci Moise a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat un lemn; și l-a aruncat în apă și s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul poporului Său rânduieli și porunci și acolo l-a încercat și i-a zis:
26 El a zis: „Dacă într-adevăr vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău și vei face ceea ce este drept înaintea lui, dacă îți vei pleca urechea la poruncile lui și vei ține toate hotărârile lui, nu voi pune asupra ta niciuna din bolile pe care le-am pus asupra Egiptului; căci eu sunt Domnul care te vindecă”.
26 „De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău și vei face lucruri drepte înaintea Lui și de vei lua aminte la poruncile Lui și vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă”.
27 Au ajuns la Elím și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Și-au așezat tabăra acolo, lângă ape.
27 Apoi au venit în Elim. Și erau acolo douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de pomi de finic. Și au tăbărât acolo lângă apă.
