1 Apoi a grăit Domnul cu Moise și Aaron în pământul Egiptului și le-a zis:Ies 7,8
2 „Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului.Ies 13,4 Ies 34,18 Nm 9,1-2 Ios 4,19
3 Vorbește deci la toată obștea fiilor lui Israel și le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia să-și ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luați fiecare.Dt 16,2 2Par 30,18 2Par 35,6 In 1,29.36 1Co 5,7 Evr 11,28
4 Iar dacă vor fi puțini în familie, încât să nu fie deajuns ca să poată mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dânsul un număr de suflete: numărați-vă la un miel atâția cât pot să-l mănânce.
5 Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească și fără meteahnă, și să luați sau un miel, sau un ied,
6 Să-l țineți până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia și atunci toată adunarea obștii fiilor lui Israel să-l junghie către seară.Ies 16,12 Lv 23,5 Nm 9,5 Dt 16,6
7 Să ia din sângele lui și să ungă amândoi ușorii și pragul cel de sus al ușii casei unde au să-l mănânce.Evr 11,28
8 Și să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă și cu ierburi amare.Nm 9,11
9 Dar să nu-l mâncați nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncați totul fript bine pe foc, și capul cu picioarele și măruntaiele.Dt 16,7
10 Să nu lăsați din el pe a doua zi și oasele lui să nu le zdrobiți. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeți în foc.Ies 23,18 Ies 34,25 Dt 16,4
11 Să-l mâncați însă așa: să aveți coapsele încinse, încălțămintea în picioare și toiegele în mâinile voastre; și să-l mâncați cu grabă, căci este Paștile Domnului.Lc 12,35 1Ptr 1,13 Ef 6,14
12 În noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului și voi lovi pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor și al dobitoacelor, și voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul.Nm 33,4 Ps 135,10 Evr 11,28
13 Iar la voi sângele va fi semn pe casele în care vă veți afla: voi vedea sângele și vă voi ocoli și nu va fi între voi rană omorâtoare, când voi lovi pământul Egiptului.
14 Ziua aceea să fie spre pomenire și să prăznuiți într-însa sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca așezare veșnică s-o prăznuiți.Ies 13,10 Dt 16,3 Lc 14,12 In 2,13 Rm 10,4
15 Șapte zile să mâncați azime; din ziua întâi să depărtați din casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua întâi până în ziua a șaptea, sufletul aceluia se va stârpi din Israel.Ies 23,15 Ies 34,18 Nm 28,17 Iz 45,21 Mt 26,2.17 Lc 22,1
16 În ziua întâi să aveți adunare sfântă, în ziua a șaptea iar adunare sfântă; și în acele zile să nu faceți nici un fel de lucru decât numai cele ce trebuie fiecăruia de mâncat, numai acelea să vi le faceți.Lv 23,6-7
17 Păziți sărbătoarea azimilor, că în ziua aceea am scos taberele voastre din pământul Egiptului; păziți ziua aceasta în neamul vostru ca așezământ veșnic.
18 Începând din seara zilei a paisprezecea a lunii întâi și până în seara zilei a douăzeci și una a aceleiași luni, să mâncați pâine nedospită.Lv 23,5 Nm 28,16 Dt 16,1 In 6,4
19 Șapte zile să nu se afle dospitură în casele voastre; tot cel care va mânca dospit, sufletul acela se va stârpi din obștea lui Israel, fie străin sau băștinaș al pământului aceluia.
20 Tot ce e dospit să nu mâncați, ci în toate așezările voastre să mâncați azimă”.Dt 16,4 1Co 5,8
21 Apoi a chemat Moise pe toți bătrânii fiilor lui Israel și le-a zis: „Mergeți și vă luați miei după familiile voastre și junghiați Paștile.
22 După aceea să luați un mănunchi de isop și, muindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, să ungeți pragul de sus și amândoi ușorii ușii cu sângele cel din vas, iar voi să nu ieșiți nici unul din casă până dimineața;Lv 14,2-4 Evr 9,19 Evr 11,28
23 Căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; și văzând sângele de pe pragul de sus și de pe cei doi ușori, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca să vă lovească.Ap 9,4
24 Păziți acestea ca un așezământ veșnic pentru voi și pentru copiii voștri.
25 Iar după ce veți intra în pământul pe care Domnul îl va da vouă, cum a zis, să păziți rânduiala aceasta.
26 Și când vă vor zice copiii voștri: Ce înseamnă rânduiala aceasta?Ies 10,2 Ies 13,8.14 Dt 6,20
27 Să le spuneți: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paști Domnului, Care în Egipt a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbăvit”. Și s-a plecat poporul și s-a închinat.1Co 11,26
28 Au mers deci fiii lui Israel și au făcut toate cum poruncise Domnul lui Moise și Aaron; așa au făcut.Nm 1,54 Nm 2,34
29 Iar la miezul nopții a lovit Domnul pe toți întâi-născuții în pământul Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care ședea pe tron, până la întâi-născutul robului, care sta în închisoare, și pe toți întâi-născuții dobitoacelor.Ies 4,23 Ies 13,15 Ps 77,51 Ps 104,36 Ps 134,8 Ps 135,10 Sol 18,5.11:15-16
30 Și s-a sculat noaptea Faraon însuși, toate slugile lui și toți Egiptenii, și s-a făcut bocet mare în toată țara Egiptului, căci nu era casă unde să nu fie mort.Sol 18,10 Sol 19,3
31 În aceeași noapte a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Sculați-vă și ieșiți din pământul poporului meu! Și voi și fiii lui Israel! Și duceți-vă de faceți slujbă Domnului Dumnezeului vostru, precum ați zis.
32 Luați cu voi și oile și boii voștri, cum ați cerut, și vă duceți și mă binecuvântați și pe mine!”
33 Și sileau Egiptenii pe poporul evreu să iasă degrabă din țara aceea, căci ziceau: „Pierim cu toții!”Ies 6,1 Ies 11,1 Ps 104,38 Is 52,12
34 Atunci poporul a luat pe umeri aluatul său până a nu se dospi, cu covețile învelite în hainele lor.
35 Și făcând fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint și de aur și haine;Ies 3,22
36 Iar Domnul a dat poporului Său trecere înaintea Egiptenilor, ca să-i dea tot ce a cerut. Și astfel au fost prădați Egiptenii.Ies 3,21 Ies 11,3 Ps 104,37
37 Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca la șase sute de mii de bărbați pedeștri, afară de copii.Nm 33,3 Dt 16,3 Dt 26,5 Ios 24,6 Ps 77,52 Ps 135,11-12 Sir 16,11 Iuda 1,5
38 Și a mai ieșit împreună cu ei mulțime de oameni de felurite neamuri, și oi, și boi, și turme foarte mari.Nm 11,4
39 Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, că nu se dospise încă, pentru că i-au scos Egiptenii și nu putuseră zăbovi nici măcar să-și facă de mâncare pentru drum.
40 Timpul însă, cât fiii lui Israel și părinții lor au trăit în Egipt și în țara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.Fc 15,13 Fa 7,6 Ga 3,17
41 Iar după trecerea celor patru sute treizeci de ani a ieșit toată oștirea Domnului din pământul Egiptului, noaptea.Fc 15,16 Ps 135,11-12
42 Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din țara Egiptului și pe această noapte de priveghere pentru Domnul o vor păzi toți fiii lui Israel din neam în neam.
43 După aceea a zis Domnul către Moise și Aaron: „Rânduiala Paștelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam să nu mănânce din el.Ies 7,8 2Par 30,25 2Co 6,16 Ef 2,12
44 Dar tot robul cumpărat cu bani și tăiat împrejur să mănânce din el.Lv 22,10
45 Străinul și simbriașul așijderea să nu mănânce din el.Ga 4,7
46 Să se mănânce în aceeași casă; să nu lăsați pe a doua zi; carnea să nu o scoateți afară din casă și oasele să nu le zdrobiți.Nm 9,12 In 19,36
47 Să-l prăznuiască toată obștea fiilor lui Israel.
48 Iar de va veni la voi vreun străin să facă Paștile Domnului, să tai împrejur pe toți cei de parte bărbătească ai lui și numai atunci să-l săvârșească și va fi ca și locuitorul de baștină al țării; dar tot cel netăiat împrejur să nu mănânce din el.2Par 30,25 1Co 11,28
49 O lege să fie și pentru băștinaș și pentru străinul ce se va așeza la voi!”Lv 24,22 Nm 9,14 Nm 15,15.20 Ga 3,28
50 Și au făcut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise și Aaron; așa au făcut.
51 Deci, în ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din țara Egiptului, cu oștirea lor.Dt 26,8
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Domnul le-a zis lui Moise și lui Aarón în țara Egiptului:
1 Apoi a grăit Domnul cu Moise și Aaron în pământul Egiptului și le-a zis:
2 „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor; ea să fie pentru voi întâia între lunile anului!
2 „Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului.
3 Vorbiți întregii adunări a lui Israél: în ziua a zecea a acestei luni, fiecare să ia un animal din turmă pentru fiecare casă părintească, un animal din turmă pentru fiecare casă!
3 Vorbește deci la toată obștea fiilor lui Israel și le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia să-și ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luați fiecare.
4 Iar dacă o familie este prea mică pentru un miel, să-l ia împreună cu vecinul cel mai de aproape de casă, după numărul sufletelor; fiecare să socotiți câți sunt de trebuință ca să mănânce un miel!
4 Iar dacă vor fi puțini în familie, încât să nu fie deajuns ca să poată mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dânsul un număr de suflete: numărați-vă la un miel atâția cât pot să-l mănânce.
5 Animalul din turmă să vă fie integru, de parte bărbătească, de un an; să-l luați fie dintre miei, fie dintre capre!
5 Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească și fără meteahnă, și să luați sau un miel, sau un ied,
6 Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia și toată adunarea comunității lui Israél să-l înjunghie spre seară!
6 Să-l țineți până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia și atunci toată adunarea obștii fiilor lui Israel să-l junghie către seară.
7 Să ia din sânge și să pună pe amândoi ușorii ușii și pe pragul de sus al caselor în care îl vor mânca!
7 Să ia din sângele lui și să ungă amândoi ușorii și pragul cel de sus al ușii casei unde au să-l mănânce.
8 Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc, cu ázime și cu ierburi amare!
8 Și să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă și cu ierburi amare.
9 Să nu mâncați din el nimic crud sau fiert în apă, ci fript la foc: atât capul, cât și picioarele și măruntaiele lui!
9 Dar să nu-l mâncați nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncați totul fript bine pe foc, și capul cu picioarele și măruntaiele.
10 Să nu lăsați nimic din el până dimineața; dacă va rămâne ceva din el până dimineața, să-l ardeți în foc!
10 Să nu lăsați din el pe a doua zi și oasele lui să nu le zdrobiți. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeți în foc.
11 Să-l mâncați așa: să aveți mijlocul încins, sandalele în picioare și toiagul în mână; să-l mâncați în grabă: este Paștele Domnului!
11 Să-l mâncați însă așa: să aveți coapsele încinse, încălțămintea în picioare și toiegele în mâinile voastre; și să-l mâncați cu grabă, căci este Paștile Domnului.
12 Eu voi trece prin țara Egiptului în noaptea aceea și voi lovi pe tot întâiul-născut din țara Egiptului, de la om până la animale; voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului; eu sunt Domnul!
12 În noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului și voi lovi pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor și al dobitoacelor, și voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul.
13 Sângele vă va fi semn pe casele în care veți fi voi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi. Nu va fi între voi nicio rană nimicitoare atunci când voi lovi țara Egiptului.
13 Iar la voi sângele va fi semn pe casele în care vă veți afla: voi vedea sângele și vă voi ocoli și nu va fi între voi rană omorâtoare, când voi lovi pământul Egiptului.
14 Această zi să vă fie memorial și să o celebrați ca o sărbătoare a Domnului pentru generațiile voastre: ca hotărâre veșnică să o celebrați!
14 Ziua aceea să fie spre pomenire și să prăznuiți într-însa sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca așezare veșnică s-o prăznuiți.
15 Șapte zile să mâncați ázime. Încă din prima zi să îndepărtați aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a șaptea sufletul acela va fi nimicit din Israél.
15 Șapte zile să mâncați azime; din ziua întâi să depărtați din casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua întâi până în ziua a șaptea, sufletul aceluia se va stârpi din Israel.
16 În ziua întâi să aveți o adunare sfântă! Și în ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu se facă nicio muncă în zilele acelea; în afară de ce mănâncă fiecare persoană, numai aceea să se facă!
16 În ziua întâi să aveți adunare sfântă, în ziua a șaptea iar adunare sfântă; și în acele zile să nu faceți nici un fel de lucru decât numai cele ce trebuie fiecăruia de mâncat, numai acelea să vi le faceți.
17 Să țineți Sărbătoarea Ázimelor, căci chiar în această zi am făcut să iasă taberele voastre din țara Egiptului; să țineți ziua aceasta pentru generațiile voastre ca pe hotărâre veșnică!
17 Păziți sărbătoarea azimilor, că în ziua aceea am scos taberele voastre din pământul Egiptului; păziți ziua aceasta în neamul vostru ca așezământ veșnic.
18 În luna întâi, din ziua a paisprezecea a lunii, seara, să mâncați ázime până în ziua a douăzeci și una a lunii, seara!
18 Începând din seara zilei a paisprezecea a lunii întâi și până în seara zilei a douăzeci și una a aceleiași luni, să mâncați pâine nedospită.
19 Șapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca ceva dospit, sufletul acela va fi nimicit din comunitatea lui Israél, fie străin, fie născut în țară!
19 Șapte zile să nu se afle dospitură în casele voastre; tot cel care va mânca dospit, sufletul acela se va stârpi din obștea lui Israel, fie străin sau băștinaș al pământului aceluia.
20 Să nu mâncați nimic dospit; ci, în toate locuințele voastre, să mâncați ázime!”.
20 Tot ce e dospit să nu mâncați, ci în toate așezările voastre să mâncați azimă”.
21 Moise i-a chemat pe toți bătrânii lui Israél și le-a zis: „Mergeți și luați miei pentru familiile voastre și înjunghiați [mielul] de Paște!
21 Apoi a chemat Moise pe toți bătrânii fiilor lui Israel și le-a zis: „Mergeți și vă luați miei după familiile voastre și junghiați Paștile.
22 Să luați un mănunchi de isop, înmuiați-l în sângele din vas și să [ungeți] pragul de sus și cei doi ușori ai ușii cu sângele din vas! Nimeni dintre voi să nu iasă din ușa casei sale până dimineața!
22 După aceea să luați un mănunchi de isop și, muindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, să ungeți pragul de sus și amândoi ușorii ușii cu sângele cel din vas, iar voi să nu ieșiți nici unul din casă până dimineața;
23 Domnul va trece ca să lovească Egiptul și va vedea sângele de pe pragul de sus și de pe cei doi ușori ai ușii. Domnul va trece pe lângă intrare și nu-l va lăsa pe Nimicitor să intre în casele voastre ca să lovească.
23 Căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; și văzând sângele de pe pragul de sus și de pe cei doi ușori, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca să vă lovească.
24 Să țineți lucrul acesta ca pe o hotărâre pentru tine și pentru fiii tăi pentru totdeauna!
24 Păziți acestea ca un așezământ veșnic pentru voi și pentru copiii voștri.
25 Când veți intra în țara pe care v-o va da Domnul, după cum a spus, să țineți această slujire!
25 Iar după ce veți intra în pământul pe care Domnul îl va da vouă, cum a zis, să păziți rânduiala aceasta.
26 Și când vă vor întreba fiii voștri: «Ce înseamnă slujirea aceasta?»,
26 Și când vă vor zice copiii voștri: Ce înseamnă rânduiala aceasta?
27 să le ziceți: «Este jertfa de Paște pentru Domnul, care a trecut pe lângă casele fiilor lui Israél în Egipt atunci când a lovit Egiptul și a salvat casele noastre»”. Și poporul s-a plecat și s-a prosternat.
27 Să le spuneți: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paști Domnului, Care în Egipt a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbăvit”. Și s-a plecat poporul și s-a închinat.
28 Fiii lui Israél au plecat și au făcut cum le poruncise Domnul lui Moise și lui Aarón; așa au făcut.
28 Au mers deci fiii lui Israel și au făcut toate cum poruncise Domnul lui Moise și Aaron; așa au făcut.
29 La miezul nopții, Domnul i-a lovit pe toți întâii-născuți din țara Egiptului, de la întâiul-născut al lui Faraón, care ședea pe tronul său, până la întâiul născut al celui închis în temniță și până la toți întâii-născuți ai animalelor.
29 Iar la miezul nopții a lovit Domnul pe toți întâi-născuții în pământul Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care ședea pe tron, până la întâi-născutul robului, care sta în închisoare, și pe toți întâi-născuții dobitoacelor.
30 Faraón s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui și toți egipténii, și a fost strigăt mare în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort.
30 Și s-a sculat noaptea Faraon însuși, toate slugile lui și toți Egiptenii, și s-a făcut bocet mare în toată țara Egiptului, căci nu era casă unde să nu fie mort.
31 I-a chemat [Faraón] pe Moise și pe Aarón noaptea și le-a zis: „Ridicați-vă și ieșiți din mijlocul poporului meu voi și fiii lui Israél! Mergeți să-i slujiți Domnului, după cum ați zis!
31 În aceeași noapte a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Sculați-vă și ieșiți din pământul poporului meu! Și voi și fiii lui Israel! Și duceți-vă de faceți slujbă Domnului Dumnezeului vostru, precum ați zis.
32 Luați și turmele voastre și cirezile voastre, după cum ați zis, și mergeți! Și binecuvântați-mă și pe mine!”.
32 Luați cu voi și oile și boii voștri, cum ați cerut, și vă duceți și mă binecuvântați și pe mine!”
33 Egipténii zoreau poporul să iasă în grabă din țară, căci ziceau: „[Altfel], vom muri cu toții”.
33 Și sileau Egiptenii pe poporul evreu să iasă degrabă din țara aceea, căci ziceau: „Pierim cu toții!”
34 Poporul a luat aluatul înainte de a se dospi, [purtând] pe umeri covețile învelite în hainele lor.
34 Atunci poporul a luat pe umeri aluatul său până a nu se dospi, cu covețile învelite în hainele lor.
35 Fiii lui Israél au făcut după cuvântul lui Moise și le-au cerut egipténilor obiecte de argint, obiecte de aur și haine.
35 Și făcând fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint și de aur și haine;
36 Domnul a dat poporului [să afle] har în ochii egipténilor și aceștia le-au dat cele cerute. Astfel i-au despuiat pe egipténi.
36 Iar Domnul a dat poporului Său trecere înaintea Egiptenilor, ca să-i dea tot ce a cerut. Și astfel au fost prădați Egiptenii.
37 Au plecat fiii lui Israél din Rámses spre Sucót, cam șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos, afară de copii.
37 Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca la șase sute de mii de bărbați pedeștri, afară de copii.
38 O mare mulțime [de oameni] a plecat cu ei; turme și cirezi și vite foarte multe.
38 Și a mai ieșit împreună cu ei mulțime de oameni de felurite neamuri, și oi, și boi, și turme foarte mari.
39 Au copt din aluatul pe care îl scoseseră din Egipt turte ázime, căci nu dospise, fiindcă fuseseră alungați din Egipt și nu au putut să aștepte, nici să-și facă provizii.
39 Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, că nu se dospise încă, pentru că i-au scos Egiptenii și nu putuseră zăbovi nici măcar să-și facă de mâncare pentru drum.
40 Iar șederea fiilor lui Israél, cât au locuit în Egipt, a fost de patru sute treizeci de ani.
40 Timpul însă, cât fiii lui Israel și părinții lor au trăit în Egipt și în țara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.
41 Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului.
41 Iar după trecerea celor patru sute treizeci de ani a ieșit toată oștirea Domnului din pământul Egiptului, noaptea.
42 Noáptea [aceea] a fost o noapte de veghe pentru Domnul, când i-a scos din țara Egiptului; aceasta este noaptea de veghe în cinstea Domnului pentru toți fiii lui Israél pentru generațiile lor.
42 Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din țara Egiptului și pe această noapte de priveghere pentru Domnul o vor păzi toți fiii lui Israel din neam în neam.
43 Domnul le-a zis lui Moise și lui Aarón: „Aceasta este hotărârea în privința Paștelui: niciun străin să nu mănânce din el!
43 După aceea a zis Domnul către Moise și Aaron: „Rânduiala Paștelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam să nu mănânce din el.
44 Orice sclav cumpărat cu bani îl vei tăia împrejur și apoi va putea să mănânce din el.
44 Dar tot robul cumpărat cu bani și tăiat împrejur să mănânce din el.
45 Veneticul și cel tocmit să nu mănânce din el!
45 Străinul și simbriașul așijderea să nu mănânce din el.
46 Să se mănânce într-o singură casă; carnea să n-o scoateți afară din casă și să nu zdrobiți niciun os din el!
46 Să se mănânce în aceeași casă; să nu lăsați pe a doua zi; carnea să nu o scoateți afară din casă și oasele să nu le zdrobiți.
47 Toată adunarea lui Israél să facă astfel!
47 Să-l prăznuiască toată obștea fiilor lui Israel.
48 Dacă va locui la tine un străin care vrea să facă Paștele [în cinstea] Domnului, oricine de parte bărbătească să fie tăiat împrejur; numai atunci se va putea apropia să-l facă; și va fi ca unul născut în țară; dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din el!
48 Iar de va veni la voi vreun străin să facă Paștile Domnului, să tai împrejur pe toți cei de parte bărbătească ai lui și numai atunci să-l săvârșească și va fi ca și locuitorul de baștină al țării; dar tot cel netăiat împrejur să nu mănânce din el.
49 Va fi o singură lege pentru cel născut în țară și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru”.
49 O lege să fie și pentru băștinaș și pentru străinul ce se va așeza la voi!”
50 Toți fiii lui Israél au făcut cum le poruncise Domnul lui Moise și lui Aarón; așa au făcut.
50 Și au făcut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise și Aaron; așa au făcut.
51 Chiar în ziua aceea Domnul i-a scos din țara Egiptului pe fiii lui Israél, după grupurile lor.
51 Deci, în ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din țara Egiptului, cu oștirea lor.
