1 „De va fura cineva un bou sau o oaie și le va junghia, sau le va vinde, să plătească cinci boi pentru un bou și patru oi pentru oaie!2Rg 12,6 Pr 6,31 Lc 19,8
2 Dacă furul va fi prins spărgând și va fi lovit încât să moară, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui.
3 Iar de se va face aceasta după ce a răsărit soarele, va fi vinovat și pentru ucidere va fi ucis. Cel ce a furat va trebui să plătească tot și de nu are cu ce, să fie vândut el pentru plata celor furate.
4 Iar de se va prinde furul și cele furate se vor găsi la el vii, fie bou, oaie sau asin, să plătească îndoit.
5 De va pricinui cineva pagubă într-o țarină sau vie, lăsând vitele să pască, stricând țarina altuia, să plătească din țarina sa potrivit cu stricăciunea; iar de a păscut toată țarina, să plătească despăgubire cu ce are mai bun în țarina sa și cu ce are mai bun în via sa.
6 De va izbucni foc și va cuprinde spini și, întinzându-se, va arde clăi, sau snopi, sau holdă, să plătească despăgubire îndoit cel ce a aprins focul.
7 De va da cineva vecinului său argint sau lucruri să le păstreze și acelea vor fi furate din casa acestui om, de se va găsi furul, să le plătească îndoit;
8 Iar de nu se va găsi furul, să vină stăpânul casei înaintea judecătorilor și să jure că nu și-a întins mâna asupra lucrului aproapelui său.Ies 21,6 Ps 81,1
9 Pentru tot lucrul care s-ar putea fura: bou sau asin, oaie sau haină, sau orice lucru pierdut, despre care va zice cineva: „Acesta este al meu!” pricina amândurora trebuie să fie adusă înaintea judecătorilor, și cel ce va fi osândit de judecători să plătească aproapelui său îndoit.
10 De va da cineva spre pază aproapelui său asin sau bou, sau oaie, sau alt dobitoc și va muri, sau va fi vătămat, sau luat fără să știe cineva,
11 Să facă amândoi jurământ înaintea Domnului, că cel ce a luat pe seama sa nu și-a întins mâna asupra lucrului aproapelui său, și așa stăpânul trebuie să primească jurământul, iar celălalt nu va avea să-l despăgubească;2Par 6,22 Evr 6,16
12 Iar de se va fura de la el, să plătească stăpânului despăgubire.Fc 31,39
13 Dacă însă va fi sfâșiat de fiară, să-i aducă ceea ce a rămas ca mărturie și nu va plăti despăgubire pentru vita sfâșiată.
14 De va împrumuta cineva de la aproapele său vită și aceea se va vătăma sau va pieri, și stăpânul ei nu va fi cu ea, să o plătească;
15 Iar dacă stăpânul ei a fost cu ea, să nu o plătească. Iar dacă a fost închiriată cu bani, se va socoti pentru chiria aceea.
16 De va amăgi cineva o fată nelogodită și se va culca cu ea, să o înzestreze și să o ia de soție;Fc 34,12 Ies 21,9 Lv 6,5 Dt 22,28
17 Iar dacă tatăl ei se va feri și nu va voi să o dea lui de femeie, atunci el să plătească tatălui fetei bani câți se cer pentru înzestrarea fetelor.
18 Pe vrăjitori să nu-i lăsați să trăiască!Lv 19,31 Lv 20,27 Dt 18,11
19 Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie omorât.Dt 27,21
20 Cel ce jertfește la alți dumnezei, afară de Domnul, să se piardă.Dt 13,13.15
21 Pe străin să nu-l strâmtorezi, nici să-l apeși, căci și voi ați fost străini în pământul Egiptului.Ies 23,9 Lv 19,33-34 Dt 23,16 Dt 24,17 Dt 27,19 Ir 22,3 Iz 22,29
22 La nici o văduvă și la nici un orfan să nu le faceți rău!Lv 18,23 Is 1,23 Is 10,2 Za 7,10
23 Iar de le veți face rău și vor striga către Mine, voi auzi plângerea lor,
24 Și se va aprinde mânia Mea și vă voi ucide cu sabia și vor fi femeile voastre văduve și copiii voștri orfani.
25 De vei împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi și să nu-i pui camătă.Lv 25,36 Dt 15,7 Ne 5,7 Ps 14,5 Iz 18,8
26 De vei lua zălog haina aproapelui tău, să i-l întorci până la asfințitul soarelui,Dt 24,12-13 Iz 18,7
27 Căci aceasta este învelitoarea lui, aceasta este singura îmbrăcăminte pentru goliciunea sa. În ce va dormi el? Deci de va striga către Mine, îl voi auzi, pentru că sunt milostiv.
28 Pe judecători să nu-i grăiești de rău și pe căpetenia poporului tău să nu o hulești!2Rg 16,11 2Rg 19,21 Mc 12,17 Fa 23,5
29 Nu întârzia a-Mi aduce pârga ariei tale și a teascului tău; pe cel întâi-născut din fiii tăi să Mi-l dai Mic!Ies 13,2 Ies 34,19-20 Nm 3,13 Iz 44,30 Lc 2,23
30 Asemenea să faci cu boul tău, cu oaia ta și cu asinul tău: șapte zile să fie ei la mama lor, iar în ziua a opta să Mi le dai Mie!Lv 22,27 Dt 15,19
31 Să-Mi fiți popor sfânt; să nu mâncați carnea dobitocului sfâșiat de fiară în câmp, ci s-o aruncați la câini!”Lv 22,8 Iz 44,31
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Dacă hoțul este prins în timp ce sparge, e lovit și moare, [cel ce l-a lovit] nu va fi vinovat de omor.
1 „De va fura cineva un bou sau o oaie și le va junghia, sau le va vinde, să plătească cinci boi pentru un bou și patru oi pentru oaie!
2 Dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor. Hoțul să plătească totul! Dacă nu are nimic, să fie vândut pentru furtul lui!
2 Dacă furul va fi prins spărgând și va fi lovit încât să moară, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui.
3 Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar, fie oaie, se găsește încă viu în mâinile lui, să dea înapoi de două ori!
Delicte care cer răscumpărare
3 Iar de se va face aceasta după ce a răsărit soarele, va fi vinovat și pentru ucidere va fi ucis. Cel ce a furat va trebui să plătească tot și de nu are cu ce, să fie vândut el pentru plata celor furate.
4 Dacă cineva lasă să fie păscut un ogor sau o vie sau își dă la păscut animalul pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul său și cel mai bun rod din via lui!
4 Iar de se va prinde furul și cele furate se vor găsi la el vii, fie bou, oaie sau asin, să plătească îndoit.
5 Dacă iese un foc și cuprinde spinii și arde grâul – în snopi sau în picioare – sau câmpul, cel care a pus foc să plătească ceea ce a ars!
5 De va pricinui cineva pagubă într-o țarină sau vie, lăsând vitele să pască, stricând țarina altuia, să plătească din țarina sa potrivit cu stricăciunea; iar de a păscut toată țarina, să plătească despăgubire cu ce are mai bun în țarina sa și cu ce are mai bun în via sa.
6 Dacă un om dă altuia bani sau lucruri spre păstrare și le fură cineva din casa omului aceluia, dacă va fi găsit, hoțul să plătească dublu.
6 De va izbucni foc și va cuprinde spini și, întinzându-se, va arde clăi, sau snopi, sau holdă, să plătească despăgubire îndoit cel ce a aprins focul.
7 Dacă hoțul nu este găsit, stăpânul casei să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său!
7 De va da cineva vecinului său argint sau lucruri să le păstreze și acelea vor fi furate din casa acestui om, de se va găsi furul, să le plătească îndoit;
8 Oricare ar fi obiectul înșelăciunii cu privire la bou, la măgar, la oaie, la haină sau la un lucru pierdut despre care se va zice: «Iată-l!», obiectul [neînțelegerii] părților să fie dus până la Dumnezeu; acela pe care-l va condamna Dumnezeu, să plătească dublu aproapelui său!
8 Iar de nu se va găsi furul, să vină stăpânul casei înaintea judecătorilor și să jure că nu și-a întins mâna asupra lucrului aproapelui său.
9 Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal ca să-l păzească și acesta moare, este vătămat sau este pierdut fără ca cineva să vadă,
9 Pentru tot lucrul care s-ar putea fura: bou sau asin, oaie sau haină, sau orice lucru pierdut, despre care va zice cineva: „Acesta este al meu!” pricina amândurora trebuie să fie adusă înaintea judecătorilor, și cel ce va fi osândit de judecători să plătească aproapelui său îndoit.
10 să se facă un jurământ înaintea Domnului între cei doi că [cel care a păzit animalul] nu a pus mâna pe avutul aproapelui său și, dacă stăpânul acceptă, nu va plăti.
10 De va da cineva spre pază aproapelui său asin sau bou, sau oaie, sau alt dobitoc și va muri, sau va fi vătămat, sau luat fără să știe cineva,
11 Dar dacă [animalul] a fost furat de la el, va plăti stăpânului său.
11 Să facă amândoi jurământ înaintea Domnului, că cel ce a luat pe seama sa nu și-a întins mâna asupra lucrului aproapelui său, și așa stăpânul trebuie să primească jurământul, iar celălalt nu va avea să-l despăgubească;
12 Dacă [animalul] a fost sfâșiat, să aducă dovada sfâșierii și nu va plăti!
12 Iar de se va fura de la el, să plătească stăpânului despăgubire.
13 Dacă cineva cere altuia [un animal] și acesta este vătămat sau moare în lipsa stăpânului lui, trebuie să plătească.
13 Dacă însă va fi sfâșiat de fiară, să-i aducă ceea ce a rămas ca mărturie și nu va plăti despăgubire pentru vita sfâșiată.
14 Dar dacă stăpânul e de față, nu va plăti. Dacă [animalul] este luat cu chirie, [dauna] va intra în chirie.
14 De va împrumuta cineva de la aproapele său vită și aceea se va vătăma sau va pieri, și stăpânul ei nu va fi cu ea, să o plătească;
15 Dacă un om seduce o fecioară nelogodită și se culcă cu ea, să plătească zestrea și să o ia de soție!
15 Iar dacă stăpânul ei a fost cu ea, să nu o plătească. Iar dacă a fost închiriată cu bani, se va socoti pentru chiria aceea.
16 Dacă tatăl refuză să i-o dea, el va plăti în bani zestrea cuvenită fecioarelor.
Legi morale și religioase
16 De va amăgi cineva o fată nelogodită și se va culca cu ea, să o înzestreze și să o ia de soție;
17 Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască!
17 Iar dacă tatăl ei se va feri și nu va voi să o dea lui de femeie, atunci el să plătească tatălui fetei bani câți se cer pentru înzestrarea fetelor.
18 Oricine se culcă cu un animal să fie dat la moarte!
18 Pe vrăjitori să nu-i lăsați să trăiască!
19 Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit!
19 Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie omorât.
20 Să nu faci rău celui străin și să nu-l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului!
20 Cel ce jertfește la alți dumnezei, afară de Domnul, să se piardă.
21 Să nu faci rău niciunei văduve, nici orfanului!
21 Pe străin să nu-l strâmtorezi, nici să-l apeși, căci și voi ați fost străini în pământul Egiptului.
22 Dacă le faci rău și ei strigă la mine, eu le voi asculta strigătul.
22 La nici o văduvă și la nici un orfan să nu le faceți rău!
23 Mânia mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; soțiile voastre vor rămâne văduve și fiii voștri, orfani.
23 Iar de le veți face rău și vor striga către Mine, voi auzi plângerea lor,
24 Dacă împrumuți bani celui sărman din poporul meu, să nu te comporți cu el ca un cămătar și să nu ceri dobândă de la el!
24 Și se va aprinde mânia Mea și vă voi ucide cu sabia și vor fi femeile voastre văduve și copiii voștri orfani.
25 Dacă iei garanție haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi până la apusul soarelui,
25 De vei împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi și să nu-i pui camătă.
26 căci este singura lui învelitoare, este haina pentru trupul său. Cu ce să se culce? Dacă strigă spre mine, eu îl voi asculta, căci eu sunt milostiv.
26 De vei lua zălog haina aproapelui tău, să i-l întorci până la asfințitul soarelui,
27 Să nu rostești blasfémii împotriva lui Dumnezeu și pe mai marele poporului tău să nu-l blestemi!
Primițiile și întâii-născuți
27 Căci aceasta este învelitoarea lui, aceasta este singura îmbrăcăminte pentru goliciunea sa. În ce va dormi el? Deci de va striga către Mine, îl voi auzi, pentru că sunt milostiv.
28 Să nu întârzii să-mi aduci din pârga secerișului tău și a mustului tău! Întâiul-născut dintre fiii tăi este al meu.
28 Pe judecători să nu-i grăiești de rău și pe căpetenia poporului tău să nu o hulești!
29 Să faci așa cu vițelul tău și cu mielul tău! Să rămână șapte zile cu mama sa, iar în ziua a opta mi-l vei da mie!
29 Nu întârzia a-Mi aduce pârga ariei tale și a teascului tău; pe cel întâi-născut din fiii tăi să Mi-l dai Mic!
30 Să fiți oameni sfinți pentru mine! Să nu mâncați carne [de animal] sfâșiat pe câmp: s-o aruncați la câini!
Dreptatea. Datoriile față de dușmani
30 Asemenea să faci cu boul tău, cu oaia ta și cu asinul tău: șapte zile să fie ei la mama lor, iar în ziua a opta să Mi le dai Mie!
31 Să-Mi fiți popor sfânt; să nu mâncați carnea dobitocului sfâșiat de fiară în câmp, ci s-o aruncați la câini!”
