1 Plecând apoi din Elim, a venit toată obștea fiilor lui Israel în pustia Sin, care este între Elim și între Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după ieșirea din Egipt.Nm 33,11 Sol 11,2 Fa 7,36 Fa 13,18
2 În pustia aceasta toată obștea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și Aaron.Ies 15,24 Ps 105,13 1Co 10,10
3 Și au zis către ei fiii lui Israel: „Mai bine muream bătuți de Domnul în pământul Egiptului, când ședeam împrejurul căldărilor cu carne și mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-ați adus în pustia aceasta, ca toată obștea aceasta să moară de foame”.
4 Domnul însă a zis către Moise: „Iată Eu le voi ploua pâine din cer. Să iasă dar poporul și să adune în fiecare zi cât trebuie pentru o zi, ca să-l încerc dacă va umbla sau nu după legea Mea.Ps 77,24-25 Ps 104,40 Sol 16,20
5 Iar în ziua a șasea să adune de două ori mai mult decât adunau în celelalte zile, pentru o zi”.
6 Atunci au zis Moise și Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel: „Diseară veți cunoaște că Domnul v-a scos din pământul Egiptului.Ies 16,12
7 Și dimineață veți vedea slava Domnului, că El a auzit cârtirea voastră împotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cârtiți împotriva noastră?”Nm 16,11 1Co 10,10
8 Și a mai zis Moise: „Când Domnul vă va da diseară carne să mâncați și dimineață pâine să vă săturați, din aceea veți afla că a auzit Domnul cârtirea ce ați ridicat asupra Lui. Căci noi ce suntem? Cârtirea voastră nu este împotriva noastră, ci împotriva lui Dumnezeu”.Nm 11,18
9 Apoi a zis Moise către Aaron: „Spune la toată adunarea fiilor lui Israel: Apropiați-vă înaintea lui Dumnezeu, că a auzit cârtirea voastră!”
10 Iar când vorbea Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel, au căutat ei spre pustie și iată slava Domnului s-a arătat în nor.Nm 12,5 Nm 16,42 Nm 20,6 1Rg 8,11 Sir 45,4.7
11 Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
12 „Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară carne veți mânca, iar dimineață vă veți sătura de pâine și veți cunoaște că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru”.Ies 16,6-8 Nm 11,7 Sol 16,2
13 Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața, după ce s-a luat roua dimprejurul taberei,Nm 11,31 Ne 9,15 Ps 77,26-27 Ps 104,40 Sol 19,11
14 Iată, se afla pe fața pustiei ceva mărunt, ca niște grăunțe, și albicios, ca grindina pe pământ.Nm 11,7.9 Ps 77,24 Sol 16,20
15 Și văzând fiii lui Israel, au zis unii către alții: „Ce e asta?” Că nu știau ce e. Iar Moise le-a zis: „Aceasta e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncați.In 6,31.49 1Co 10,3
16 Iată ce a poruncit Domnul: Adunați fiecare cât să vă ajungă de mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câți are în cort, atâtea omere să adune!”
17 Și au făcut așa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, alții mai puțin;
18 Dar măsurând cu omerul, nici celui ce adunase mult n-a prisosit, nici celui ce adunase puțin n-a lipsit, ci fiecare, cât era deajuns la cei ce erau cu sine, atât a adunat.2Co 8,15
19 Zis-a iarăși Moise către ei: „Nimeni să nu lase din aceasta pe a doua zi”.Mt 6,34
20 Dar ei n-au ascultat pe Moise, ci unii au lăsat din aceasta pe a doua zi; dar a făcut viermi și s-a stricat. Și s-a mâniat pe ei Moise.
21 Fiecare aduna mană dimineața cât îi trebuia pentru mâncat în ziua aceea, căci, dacă se înfierbânta soarele, ceea ce rămânea se topea.
22 Iar în ziua a șasea adunară de două ori mai multă: câte două omere de fiecare. Și au venit toate căpeteniile adunării să-l înștiințeze pe Moise.
23 Iar Moise le-a zis: „Iată ce a zis Domnul: Mâine e odihnă, odihna cea sfântă în cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceți, ce trebuie fiert, fierbeți astăzi, și ce va rămâne, păstrați pe a doua zi!”Fc 2,2 Ies 35,3
24 Și au lăsat din acestea până dimineața, după cum le poruncise Moise, și nu s-au stricat nici n-au făcut viermi.
25 Apoi a zis Moise: „Mâncați aceasta astăzi, că astăzi este odihna în cinstea Domnului și nu veți găsi de aceasta astăzi pe câmp.
26 Șase zile să adunați, iar ziua a șaptea este zi de odihnă și nu veți afla din ea în această zi”.Nm 11,6
27 Dar unii din popor au ieșit să adune și în ziua a șaptea și n-au găsit.
28 Atunci Domnul a zis către Moise: „Până când nu veți voi să ascultați de poruncile Mele și de învățăturile Mele?
29 Vedeți că Domnul v-a dat ziua aceasta de odihnă și de aceea vă dă El în ziua a șasea și pâine pentru două zile; rămâneți fiecare în casele voastre și nimeni să nu iasă de la locul său în ziua a șaptea”.Fc 2,2-3 Mt 24,20
30 Și s-a odihnit poporul în ziua a șaptea.
31 Casa lui Israel i-a pus numele mană și aceasta era albă, ca sămânța de coriandru, iar la gust ca turta cu miere.Nm 11,7 Sol 16,20
32 După aceea Moise a zis: „Iată ce poruncește Domnul: Umpleți cu mană un omer, ca să se păstreze în viitor urmașilor voștri, ca să vadă pâinea cu care v-am hrănit Eu în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului”.
33 Iar către Aaron a zis Moise: „Ia un vas de aur și toarnă în el un omer plin cu mană și pune-l înaintea Domnului, ca să se păstreze în viitor pentru urmașii voștri!”Evr 9,4
34 Și l-a pus Aaron înaintea chivotului mărturiei, ca să se păstreze, cum poruncise Domnul lui Moise.
35 Iar fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până ce au ajuns în țară locuită; până ce au ajuns în hotarele pământului Canaan au mâncat mană.Ios 5,12 Ne 9,15 Fa 13,18
36 Iar omerul este a zecea parte dintr-o efă.Lv 5,11 Nm 5,15 Nm 15,4 Nm 28,5
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Au plecat din Elím și toată adunarea fiilor lui Israél a ajuns în pustiul Sin, care este între Elím și Sinái, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieșirea lor din țara Egiptului.
1 Plecând apoi din Elim, a venit toată obștea fiilor lui Israel în pustia Sin, care este între Elim și între Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după ieșirea din Egipt.
2 Toată adunarea fiilor lui Israél a murmurat împotriva lui Moise și a lui Aarón în pustiu.
2 În pustia aceasta toată obștea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și Aaron.
3 Fiii lui Israél le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-ați scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare”.
3 Și au zis către ei fiii lui Israel: „Mai bine muream bătuți de Domnul în pământul Egiptului, când ședeam împrejurul căldărilor cu carne și mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-ați adus în pustia aceasta, ca toată obștea aceasta să moară de foame”.
4 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri! Poporul să iasă și să adune în fiecare zi porția pentru o zi; ca să-l pun la încercare, dacă umblă sau nu după legea mea!
4 Domnul însă a zis către Moise: „Iată Eu le voi ploua pâine din cer. Să iasă dar poporul și să adune în fiecare zi cât trebuie pentru o zi, ca să-l încerc dacă va umbla sau nu după legea Mea.
5 În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adunat, va fi de două ori mai mult decât ce vor aduna pentru fiecare zi”.
5 Iar în ziua a șasea să adune de două ori mai mult decât adunau în celelalte zile, pentru o zi”.
6 Moise și Aarón au zis către toți fiii lui Israél: „În seara aceasta veți cunoaște că Domnul v-a scos din țara Egiptului.
6 Atunci au zis Moise și Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel: „Diseară veți cunoaște că Domnul v-a scos din pământul Egiptului.
7 Dimineață veți vedea gloria Domnului, pentru că a auzit murmurările voastre împotriva Domnului. Iar noi ce suntem că murmurați împotriva noastră?”.
7 Și dimineață veți vedea slava Domnului, că El a auzit cârtirea voastră împotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cârtiți împotriva noastră?”
8 Moise a mai zis: „Domnul vă va da în seara [aceasta] carne să mâncați și dimineață pâine să vă săturați, pentru că Domnul a auzit murmurările voastre cu care murmurați împotriva lui; căci ce suntem noi? Murmurările voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului”.
8 Și a mai zis Moise: „Când Domnul vă va da diseară carne să mâncați și dimineață pâine să vă săturați, din aceea veți afla că a auzit Domnul cârtirea ce ați ridicat asupra Lui. Căci noi ce suntem? Cârtirea voastră nu este împotriva noastră, ci împotriva lui Dumnezeu”.
9 Moise i-a zis lui Aarón: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israél: «Apropiați-vă înaintea Domnului, căci a auzit murmurările voastre!»”.
9 Apoi a zis Moise către Aaron: „Spune la toată adunarea fiilor lui Israel: Apropiați-vă înaintea lui Dumnezeu, că a auzit cârtirea voastră!”
10 Pe când vorbea Aarón întregii adunări a fiilor lui Israél, și-au întors [privirea] spre pustiu și, iată, gloria Domnului s-a arătat în nor!
10 Iar când vorbea Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel, au căutat ei spre pustie și iată slava Domnului s-a arătat în nor.
11 Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând:
11 Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
12 „Am auzit murmurările fiilor lui Israél. Spune-le: «Veți mânca diseară carne și dimineață vă veți sătura cu pâine; veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.
12 „Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară carne veți mânca, iar dimineață vă veți sătura de pâine și veți cunoaște că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru”.
13 Seara au urcat prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineață era un strat de rouă în jurul taberei.
13 Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața, după ce s-a luat roua dimprejurul taberei,
14 Stratul de rouă s-a ridicat și, iată, pe suprafața pustiului era ceva mărunt, ca o crustă, ceva mărunt ca bruma pe pământ.
14 Iată, se afla pe fața pustiei ceva mărunt, ca niște grăunțe, și albicios, ca grindina pe pământ.
15 Fiii lui Israél au văzut și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu știau ce era. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncați.
15 Și văzând fiii lui Israel, au zis unii către alții: „Ce e asta?” Că nu știau ce e. Iar Moise le-a zis: „Aceasta e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncați.
16 Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie să mănânce, un ómer pentru fiecare, după numărul persoanelor; fiecare să ia pentru cei din cortul lui!»”.
16 Iată ce a poruncit Domnul: Adunați fiecare cât să vă ajungă de mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câți are în cort, atâtea omere să adune!”
17 Fiii lui Israél au făcut așa și au adunat unul mai mult, altul mai puțin.
17 Și au făcut așa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, alții mai puțin;
18 Și măsurau cu ómerul; cel care adunase mai mult nu avea nimic de prisos, iar cel care adunase mai puțin nu ducea lipsă. Fiecare aduna cât îi trebuia să mănânce.
18 Dar măsurând cu omerul, nici celui ce adunase mult n-a prisosit, nici celui ce adunase puțin n-a lipsit, ci fiecare, cât era deajuns la cei ce erau cu sine, atât a adunat.
19 Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineață!”.
19 Zis-a iarăși Moise către ei: „Nimeni să nu lase din aceasta pe a doua zi”.
20 Dar n-au ascultat de Moise și unii au lăsat din ea până dimineață; însă a făcut viermi și s-a stricat. Moise s-a mâniat pe ei.
20 Dar ei n-au ascultat pe Moise, ci unii au lăsat din aceasta pe a doua zi; dar a făcut viermi și s-a stricat. Și s-a mâniat pe ei Moise.
21 Adunau în fiecare dimineață, fiecare după cât îi trebuia pentru hrană; când soarele începea să dogorească, se topea.
21 Fiecare aduna mană dimineața cât îi trebuia pentru mâncat în ziua aceea, căci, dacă se înfierbânta soarele, ceea ce rămânea se topea.
22 În ziua a șasea au adunat de două ori mai multă hrană, câte doi ómeri de fiecare. Toți capii adunării au venit și i-au făcut cunoscut lui Moise.
22 Iar în ziua a șasea adunară de două ori mai multă: câte două omere de fiecare. Și au venit toate căpeteniile adunării să-l înștiințeze pe Moise.
23 El le-a zis: „Iată ce a zis Domnul: «Mâine este zi de odihnă, un sabát sfânt pentru Domnul; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și strângeți tot ceea ce rămâne ca să fie păstrat până dimineață!»”.
23 Iar Moise le-a zis: „Iată ce a zis Domnul: Mâine e odihnă, odihna cea sfântă în cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceți, ce trebuie fiert, fierbeți astăzi, și ce va rămâne, păstrați pe a doua zi!”
24 Au păstrat-o până dimineață, după cum poruncise Moise; nu s-a stricat, nici nu au fost viermi în ea.
24 Și au lăsat din acestea până dimineața, după cum le poruncise Moise, și nu s-au stricat nici n-au făcut viermi.
25 Moise a zis: „Mâncați-o astăzi pentru că astăzi este sabátul Domnului; astăzi nu o veți găsi pe câmp.
25 Apoi a zis Moise: „Mâncați aceasta astăzi, că astăzi este odihna în cinstea Domnului și nu veți găsi de aceasta astăzi pe câmp.
26 Șase zile s-o adunați, dar ziua a șaptea este sabát și nu va fi”.
26 Șase zile să adunați, iar ziua a șaptea este zi de odihnă și nu veți afla din ea în această zi”.
27 În ziua a șaptea, [unii] din popor au ieșit să adune și n-au găsit.
27 Dar unii din popor au ieșit să adune și în ziua a șaptea și n-au găsit.
28 Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile mele?
28 Atunci Domnul a zis către Moise: „Până când nu veți voi să ascultați de poruncile Mele și de învățăturile Mele?
29 Vedeți că Domnul v-a dat sabátul; de aceea el vă dă în ziua a șasea pâine pentru două zile! Fiecare să rămână la locul lui și nimeni să nu iasă de la locul lui în ziua a șaptea!”.
29 Vedeți că Domnul v-a dat ziua aceasta de odihnă și de aceea vă dă El în ziua a șasea și pâine pentru două zile; rămâneți fiecare în casele voastre și nimeni să nu iasă de la locul său în ziua a șaptea”.
30 Poporul s-a odihnit în ziua a șaptea.
30 Și s-a odihnit poporul în ziua a șaptea.
31 Casa lui Israél i-a pus numele „mană”. Era ca sămânța de coriandru, albă, și gustul ei era ca de turtă cu miere.
31 Casa lui Israel i-a pus numele mană și aceasta era albă, ca sămânța de coriandru, iar la gust ca turta cu miere.
32 Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Umpleți un ómer din ea ca să fie păstrat pentru generațiile voastre, ca să vadă pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustiu când v-am scos din țara Egiptului!»”.
32 După aceea Moise a zis: „Iată ce poruncește Domnul: Umpleți cu mană un omer, ca să se păstreze în viitor urmașilor voștri, ca să vadă pâinea cu care v-am hrănit Eu în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului”.
33 Moise i-a zis lui Aarón: „Ia un vas, pune în el un ómer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului ca să se păstreze pentru generațiile voastre!”.
33 Iar către Aaron a zis Moise: „Ia un vas de aur și toarnă în el un omer plin cu mană și pune-l înaintea Domnului, ca să se păstreze în viitor pentru urmașii voștri!”
34 După cum îi poruncise Domnul lui Moise, Aarón a pus-o înaintea [arcei] mărturiei spre păstrare.
34 Și l-a pus Aaron înaintea chivotului mărturiei, ca să se păstreze, cum poruncise Domnul lui Moise.
35 Fiii lui Israél au mâncat mană patruzeci de ani, până au intrat în țara locuită; au mâncat mană până când au ajuns la marginea țării Canaán.
35 Iar fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până ce au ajuns în țară locuită; până ce au ajuns în hotarele pământului Canaan au mâncat mană.
36 Ómerul este a zecea parte dintr-o éfă.
36 Iar omerul este a zecea parte dintr-o efă.
