Cartea lui Ben Siráh

1 Doamne, părintele și stăpânul vieții mele,
nu mă abandona voinței lor
și nu lăsa să cad din cauza lor!
2 Cine va pune biciul peste gândirea mea
și educația înțelepciunii, în inima mea?
Ca să nu fie cruțate erorile mele
și păcatele lor să nu fie neglijate.
3 Ca să nu se înmulțească erorile mele
și să nu sporească păcatele mele,
iar eu să cad înaintea potrivnicilor mei
și dușmanul meu să se bucure pe seama mea.
De aceștia, departe este speranța îndurării tale!
4 Doamne, părintele și Dumnezeul vieții mele,
nu-mi da semeția ochilor!
5 Îndepărtează de la mine pofta!
6 Pofta pântecelui și desfrâul să nu mă cuprindă
și nu mă da poftei nerușinate!

Jurămintele

7 Fiilor, ascultați educația gurii!
Cine o păzește nu se va pierde.
8 Păcătosul va fi prins de pe buzele sale,
iar cel care insultă și cel arogant
se vor scandaliza de ele.
9 Nu-ți deprinde gura cu jurământul
și nu te obișnui cu numirea Celui Sfânt!
10 Așa cum slujitorului cercetat
fără încetare [de stăpânul său]
nu i se împuținează vânătăile,
tot așa, cel care jură și îl numește
[pe Domnul] încontinuu
nu va fi curățat de păcat.
11 Omul care jură mult se va umple de nelegiuire
și biciul nu se va îndepărta de casa lui.
Dacă greșește, păcatul lui va fi asupra sa.
Dacă trece cu vederea, păcătuiește de două ori.
Dacă jură fals, nu va fi îndreptățit
și casa lui se va umple de pericole.

Cuvintele nepotrivite

12 Există un mod de a vorbi comparabil cu moartea:
să nu se găsească în moștenirea lui Iacób!
Toate acestea stau departe de cei pioși
și ei nu se tăvălesc în păcate.
13 Nu-ți obișnui gura cu grosolănia necuviincioasă,
pentru că în ea este cuvântul păcatului!
14 Amintește-ți de tatăl tău și de mama ta
când stai în mijlocul celor mari,
ca nu cumva să uiți [când ești] înaintea lor
și, după obiceiul tău, să te porți ca un nebun:
vei dori să nu te fi născut
și vei blestema ziua nașterii tale!
15 Un om obișnuit cu vorbe jignitoare
nu va fi educat în toate zilele [vieții] sale.
16 Două feluri [de oameni] multiplică păcatele
și al treilea provoacă mânia.
17 Pofta fierbinte este ca focul aprins:
nu se va stinge până când nu se va îndestula;
omul desfrânat în carnea trupului său
nu va afla odihnă
până când nu-l va arde focul;
pentru omul desfrânat, orice pâine e dulce
și el nu va înceta până când va muri.
18 Omul care încalcă patul său,
zice în inima lui: „Cine mă vede?
Întuneric este în jurul meu
și pereții mă ascund: nimeni nu mă vede.
De ce să mă preocup de păcatele mele?
Cel Preaînalt nu-și va aduce aminte”.
19 Ochii oamenilor sunt spaima lui
și nu știe că ochii Domnului
sunt de o mie de ori mai strălucitori decât soarele:
ei observă toate căile oamenilor
și pătrund toate părțile ascunse.
20 Înainte de a fi fost create, toate îi erau cunoscute,
tot așa după terminarea lor.
21 Acesta va fi pedepsit în piețele cetății
și, unde nu se gândea, va fi prins.

Femeia adulteră

22 Tot așa și femeia care și-a părăsit soțul
și i-a adus un moștenitor de la un străin.
23 Mai întâi, nu a ascultat de legea Celui Preaînalt;
în al doilea rând, a greșit față de soțul ei;
în al treilea rând, a comis adulter prin desfrânare
și a adus copii de la un bărbat străin.
24 Aceasta va fi adusă în adunare
și va fi o cercetare cu privire la copiii ei.
25 Copiii ei nu vor prinde rădăcină
și ramurile ei nu vor aduce roade.
26 Va lăsa amintirea ei spre blestem
și ocara ei nu se va șterge.
27 Cei care rămân vor recunoaște
că nimic nu este mai bun decât teama de Domnul
și nimic mai dulce decât să ții poruncile Domnului.
28 Glorie mare este să-l urmezi pe Domnul
și a fi primit de el înseamnă lungime de zile.

1 Doamne, părintele și stăpânul vieții mele, nu mă abandona voinței lor și nu lăsa să cad din cauza lor!

2 Cine va pune biciul peste gândirea mea și educația înțelepciunii, în inima mea? Ca să nu fie cruțate erorile mele și păcatele lor să nu fie neglijate.

3 Ca să nu se înmulțească erorile mele și să nu sporească păcatele mele, iar eu să cad înaintea potrivnicilor mei și dușmanul meu să se bucure pe seama mea. De aceștia, departe este speranța îndurării tale!

4 Doamne, părintele și Dumnezeul vieții mele, nu-mi da semeția ochilor!

5 Îndepărtează de la mine pofta!

6 Pofta pântecelui și desfrâul să nu mă cuprindă și nu mă da poftei nerușinate!

7 Fiilor, ascultați educația gurii! Cine o păzește nu se va pierde.

8 Păcătosul va fi prins de pe buzele sale, iar cel care insultă și cel arogant se vor scandaliza de ele.

9 Nu-ți deprinde gura cu jurământul și nu te obișnui cu numirea Celui Sfânt!

10 Așa cum slujitorului cercetat fără încetare [de stăpânul său] nu i se împuținează vânătăile, tot așa, cel care jură și îl numește [pe Domnul] încontinuu nu va fi curățat de păcat.

11 Omul care jură mult se va umple de nelegiuire și biciul nu se va îndepărta de casa lui. Dacă greșește, păcatul lui va fi asupra sa. Dacă trece cu vederea, păcătuiește de două ori. Dacă jură fals, nu va fi îndreptățit și casa lui se va umple de pericole.

12 Există un mod de a vorbi comparabil cu moartea: să nu se găsească în moștenirea lui Iacób! Toate acestea stau departe de cei pioși și ei nu se tăvălesc în păcate.

13 Nu-ți obișnui gura cu grosolănia necuviincioasă, pentru că în ea este cuvântul păcatului!

14 Amintește-ți de tatăl tău și de mama ta când stai în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiți [când ești] înaintea lor și, după obiceiul tău, să te porți ca un nebun: vei dori să nu te fi născut și vei blestema ziua nașterii tale!

15 Un om obișnuit cu vorbe jignitoare nu va fi educat în toate zilele [vieții] sale.

16 Două feluri [de oameni] multiplică păcatele și al treilea provoacă mânia.

17 Pofta fierbinte este ca focul aprins: nu se va stinge până când nu se va îndestula; omul desfrânat în carnea trupului său nu va afla odihnă până când nu-l va arde focul; pentru omul desfrânat, orice pâine e dulce și el nu va înceta până când va muri.

18 Omul care încalcă patul său, zice în inima lui: „Cine mă vede? Întuneric este în jurul meu și pereții mă ascund: nimeni nu mă vede. De ce să mă preocup de păcatele mele? Cel Preaînalt nu-și va aduce aminte”.

19 Ochii oamenilor sunt spaima lui și nu știe că ochii Domnului sunt de o mie de ori mai strălucitori decât soarele: ei observă toate căile oamenilor și pătrund toate părțile ascunse.

20 Înainte de a fi fost create, toate îi erau cunoscute, tot așa după terminarea lor.

21 Acesta va fi pedepsit în piețele cetății și, unde nu se gândea, va fi prins.

22 Tot așa și femeia care și-a părăsit soțul și i-a adus un moștenitor de la un străin.

23 Mai întâi, nu a ascultat de legea Celui Preaînalt; în al doilea rând, a greșit față de soțul ei; în al treilea rând, a comis adulter prin desfrânare și a adus copii de la un bărbat străin.

24 Aceasta va fi adusă în adunare și va fi o cercetare cu privire la copiii ei.

25 Copiii ei nu vor prinde rădăcină și ramurile ei nu vor aduce roade.

26 Va lăsa amintirea ei spre blestem și ocara ei nu se va șterge.

27 Cei care rămân vor recunoaște că nimic nu este mai bun decât teama de Domnul și nimic mai dulce decât să ții poruncile Domnului.

28 Glorie mare este să-l urmezi pe Domnul și a fi primit de el înseamnă lungime de zile.