Cartea lui Ben Siráh

traducerea catolică

Capitolul 34

Visele

1 Speranțele deșarte și minciunile
sunt pentru omul fără minte,
iar visele dau aripi celui nepriceput.

2 Ca unul care se agață de umbră și urmărește vântul,
așa este cel care acordă atenție viselor.

3 Una după alta este viziunea viselor:
înaintea unui chip este asemănarea [altui] chip.

4 Din impuritate, ce va fi purificat,
și din minciună, ce va fi adevărat?

5 Prezicerile, prevestirile și visele sunt zadarnice
și inima delirează
precum cea care este în chinurile nașterii.

6 Dacă nu sunt trimise de la Cel Preaînalt,
nu le pune la inima ta!

7 Pe mulți visele i-au făcut să rătăcească
și pe cei care și-au pus speranța în ele,
și-au făcut să cadă.

8 Fără minciună va fi împlinită legea
și înțelepciunea este desăvârșită
în gura celui credincios.

Călătoriile

9 Omul călător cunoaște multe
și cel mult încercat va povesti cu inteligență.

10 Cel care nu a fost încercat știe puține
11 și cel care a călătorit și-a înmulțit abilitatea.
12 Multe am văzut în călătoria mea,
dar înțelegerea mea
este mai mult decât cuvintele mele.

13 Deseori am riscat până la moarte,
dar am fost salvat datorită acestora.

14 Duhul celor care se tem de Domnul va trăi
15 și speranța lor este în cel care-i mântuiește.
16 Cel care se teme de Domnul
nu se va teme de nimic și nu se va înfricoșa,
pentru că [Domnul] este speranța lui.

17 Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul:
18 pe cine se sprijină și cine este sprijinul lui?
19 Ochii Domnului sunt asupra celor care îl iubesc,
e ocrotire puternică și sprijin tare,
adăpost de vântul fierbinte
și adăpost de [soarele] de la amiază,
apărare de poticnire și ajutor în cădere.

20 El înalță sufletul și luminează ochii,
dă vindecare, viață și binecuvântare.

Sacrificiile

21 Cel care jertfește din nedreptate
[aduce] o ofrandă întinată

22 și darurile celor fărădelege
nu sunt spre bunăvoință.

23 Cel Preaînalt nu-și găsește plăcerea
în ofrandele celor nelegiuiți
și nu iartă păcatele datorită mulțimii jertfelor.

24 Cel care aduce jertfă din averea săracilor
este precum cel care jertfește fiul
înaintea tatălui său.

25 Pâinea celor nevoiași este viața săracilor
și cel care o ia este un om [vărsător] de sânge.

26 Îl ucide pe aproapele
cel care îi ia cele necesare pentru viață

27 și varsă sânge cel care îl privează de plată
pe cel plătit [cu ziua].

28 Unul construiește și altul dărâmă:
ce folos trag mai mult decât trudă?

29 Unul se roagă și altul blestemă:
al cărui glas va fi ascultat de Stăpân?

30 Unul se spală de [atingerea] de un mort
și apoi din nou îl atinge:
la ce i-a folosit purificarea sa?

31 Astfel este omul care postește pentru păcatele sale
și din nou ajunge să le facă.
Cine va asculta rugăciunea lui
și la ce i-a folosit când s-a umilit?

Textul a fost copiat în clipboard