Cartea lui Ben Siráh

Soarele

1 Mândria înălțimilor
este firmamentul curat,
înfățișarea cerului în viziunea gloriei.
2 Soarele, când apare, vestește la ieșirea lui
ca un semn minunat
lucrarea Celui Preaînalt.
3 La amiază, usucă pământul
și în fața arșiței sale, cine va sta?
4 Se suflă în cuptor asupra lucrărilor de ardere,
soarele arde munții de trei ori mai mult,
răsuflă aburi de foc
făcând să strălucească raze și orbește ochii.
5 Mare este Domnul care l-a făcut
și care, prin cuvintele lui,
grăbește cursul [lui]!

Luna

6 Și luna, mereu la timpul ei,
arată timpurile și semnele veacului.
7 De la lună este semn pentru sărbătoare,
splendoare care descrește până la sfârșit.
8 După numele ei este și [numele] lunilor,
în mod minunat crescând
în [timpul] schimbării,
semn al taberelor din înălțime,
strălucind pe firmamentul cerului.

Stelele

9 Frumusețea cerului este gloria stelelor,
podoabă care luminează în înălțimile Domnului.
10 La cuvintele Celui Sfânt stau după rânduială
și nu slăbesc în străjile lor.

Curcubeul

11 Privește curcubeul
și binecuvântează-l pe cel care l-a făcut;
Este foarte frumos în strălucirea lui!
12 Încercuiește cerul cu un arc de glorie:
mâinile Celui Preaînalt l-au întins.

Fenomene naturale

13 Grăbește zăpada la hotărârea lui
și zorește fulgerele judecății sale.
14 Pentru aceasta s-au deschis vistieriile
și au zburat norii ca păsările.
15 Prin măreția lui a întărit norii
și a fărâmat pietrele grindinei.
16 La arătarea lui se vor cutremura munții
și prin voința lui va sufla vântul de la miazăzi.
17 Glasul tunetului său a mustrat pământul. [Tot așa] și furtuna din nord,
și vârtejul de vânt.
El presară zăpada ca niște păsări care zboară,
ca lăcusta care se lasă este căderea ei.
18 Ochiul admiră frumusețea albului ei
și inima se minunează pentru fulguirea ei.
19 Revarsă chiciura ca sarea
și, întărindu-se, devine ca vârfurile de spini.
20 Va sufla vântul rece de la nord,
va întări pojghiță peste apă,
se va lăsa peste toată adunarea de apă
și apa se va înveșmânta ca într-o platoșă.
21 Va distruge munții și va arde pustiul,
va face, ca focul, să dispară verdeața.
22 Vindecare pentru toate
este înnorarea rapidă
și roua, ivindu-se după arșiță, înveselește.
23 Prin gândul lui a domolit abisul
și a plantat în el insule.
24 Cei care navighează pe mare
povestesc despre pericolele ei,
iar noi ne mirăm când auzim
cu urechile noastre.
25 Acolo sunt lucruri ciudate și minunate,
diversități din toate ființele și monștrii.
26 Prin el, mesagerul său călătorește bine
și, prin cuvântul lui, toate stau împreună.
27 Multe am putea spune,
dar nu vom ajunge la capăt;
Dar ca final al cuvintelor:
El este totul.
28 Cum am putea să-l glorificăm?
Căci el este cel mare,
mai presus de toate lucrările sale.
29 Domnul este înfricoșător și foarte mare
și puterea lui este minunată.
30 Glorificându-l pe Domnul,
preaînălțați-l cât puteți,
dar tot va fi mai presus!
Și încă preaînălțându-l,
măriți puterea și nu obosiți,
dar tot nu veți ajunge la capăt!
31 Cine l-a văzut
și cine va povesti despre el?
Cine-l va preamări după cum este?
32 Sunt multe [lucruri] ascunse
mai mari decât acestea,
căci noi am văzut puține
dintre lucrările sale.
33 Pe toate le-a făcut Domnul
și celor pioși le-a dat înțelepciune.

1 Mândria înălțimilor este firmamentul curat, înfățișarea cerului în viziunea gloriei.

2 Soarele, când apare, vestește la ieșirea lui ca un semn minunat lucrarea Celui Preaînalt.

3 La amiază, usucă pământul și în fața arșiței sale, cine va sta?

4 Se suflă în cuptor asupra lucrărilor de ardere, soarele arde munții de trei ori mai mult, răsuflă aburi de foc făcând să strălucească raze și orbește ochii.

5 Mare este Domnul care l-a făcut și care, prin cuvintele lui, grăbește cursul [lui]!

6 Și luna, mereu la timpul ei, arată timpurile și semnele veacului.

7 De la lună este semn pentru sărbătoare, splendoare care descrește până la sfârșit.

8 După numele ei este și [numele] lunilor, în mod minunat crescând în [timpul] schimbării, semn al taberelor din înălțime, strălucind pe firmamentul cerului.

9 Frumusețea cerului este gloria stelelor, podoabă care luminează în înălțimile Domnului.

10 La cuvintele Celui Sfânt stau după rânduială și nu slăbesc în străjile lor.

11 Privește curcubeul și binecuvântează-l pe cel care l-a făcut; Este foarte frumos în strălucirea lui!

12 Încercuiește cerul cu un arc de glorie: mâinile Celui Preaînalt l-au întins.

13 Grăbește zăpada la hotărârea lui și zorește fulgerele judecății sale.

14 Pentru aceasta s-au deschis vistieriile și au zburat norii ca păsările.

15 Prin măreția lui a întărit norii și a fărâmat pietrele grindinei.

16 La arătarea lui se vor cutremura munții și prin voința lui va sufla vântul de la miazăzi.

17 Glasul tunetului său a mustrat pământul. [Tot așa] și furtuna din nord, și vârtejul de vânt. El presară zăpada ca niște păsări care zboară, ca lăcusta care se lasă este căderea ei.

18 Ochiul admiră frumusețea albului ei și inima se minunează pentru fulguirea ei.

19 Revarsă chiciura ca sarea și, întărindu-se, devine ca vârfurile de spini.

20 Va sufla vântul rece de la nord, va întări pojghiță peste apă, se va lăsa peste toată adunarea de apă și apa se va înveșmânta ca într-o platoșă.

21 Va distruge munții și va arde pustiul, va face, ca focul, să dispară verdeața.

22 Vindecare pentru toate este înnorarea rapidă și roua, ivindu-se după arșiță, înveselește.

23 Prin gândul lui a domolit abisul și a plantat în el insule.

24 Cei care navighează pe mare povestesc despre pericolele ei, iar noi ne mirăm când auzim cu urechile noastre.

25 Acolo sunt lucruri ciudate și minunate, diversități din toate ființele și monștrii.

26 Prin el, mesagerul său călătorește bine și, prin cuvântul lui, toate stau împreună.

27 Multe am putea spune, dar nu vom ajunge la capăt; Dar ca final al cuvintelor: El este totul.

28 Cum am putea să-l glorificăm? Căci el este cel mare, mai presus de toate lucrările sale.

29 Domnul este înfricoșător și foarte mare și puterea lui este minunată.

30 Glorificându-l pe Domnul, preaînălțați-l cât puteți, dar tot va fi mai presus! Și încă preaînălțându-l, măriți puterea și nu obosiți, dar tot nu veți ajunge la capăt!

31 Cine l-a văzut și cine va povesti despre el? Cine-l va preamări după cum este?

32 Sunt multe [lucruri] ascunse mai mari decât acestea, căci noi am văzut puține dintre lucrările sale.

33 Pe toate le-a făcut Domnul și celor pioși le-a dat înțelepciune.