Cartea lui Ben Siráh

traducerea catolică

Capitolul 19

1 Muncitorul bețiv nu se va îmbogăți
și cel care disprețuiește cele mici
va cădea puțin câte puțin.

2 Vinul și femeile îi fac să devieze pe cei iscusiți,
și cel care se alipește de desfrânate
va deveni și mai nestăpânit.

3 Putrefacția și viermii îl vor lua în stăpânire
și sufletul nestăpânit va fi luat.

Împotriva vorbăriei

4 Cel care se încrede repede are o inimă ușuratică
și cel care păcătuiește
greșește împotriva sufletului său.

5 Cel care se bucură [de rău] în inima lui
va fi condamnat,
dar cel care se împotrivește plăcerilor
își încununează viața!

6 Cel care-și stăpânește limba va trăi fără conflicte
și cel care urăște vorbăria va diminua relele.

7 Nu repeta niciodată cuvântul [din auzite]
și nu-ți va dăuna nimic!

8 Nu vorbi nici despre prieten, nici despre dușman
și nu dezvălui decât dacă ar fi pentru tine un păcat!

9 Căci cel care te aude se va feri de tine
și la timpul potrivit te va urî.

10 Ai auzit un cuvânt: să moară împreună cu tine!
Curaj, nu te va zdrobi!

11 În fața unui cuvânt, nebunul se chinuie
precum cea care naște, pentru pruncul ei.

12 O săgeată înfiptă în șoldul corpului,
așa este cuvântul în sânul celui nebun.

Verificarea vorbelor

13 Cere cont prietenului,
poate nu a făcut [nimic];
iar dacă a făcut, să nu mai facă!

14 Cere cont aproapelui,
poate nu a spus [nimic];
iar dacă a spus, să nu mai repete!

15 Cere cont prietenului,
căci de multe ori se face acuză [nedreaptă];
nu te încrede în orice cuvânt!

16 Există [om] care alunecă,
dar nu din inimă.
Și cine nu a păcătuit cu limba lui?

17 Cere-i cont aproapelui înainte de a-l amenința
și dă loc legii Celui Preaînalt!

Înțelepciunea adevărată și cea falsă

18 Teama de Domnul
este începutul acceptării [de către el],
înțelepciunea procură iubirea de la el.

19 Cunoașterea poruncilor lui Dumnezeu
este educația vieții
și cei care fac cele plăcute lui
culeg roadele pomului nemuririi.

20 Toată înțelepciunea este teama de Domnul
și în orice înțelepciune se află împlinirea legii
și cunoașterea atotputerniciei lui.

21 Slujitorul care spune stăpânului său:
„Ceea ce-ți place nu voi face”,
chiar dacă după aceea va face,
îl mânie pe cel care-l hrănește.

22 Nu este înțelepciune cunoașterea răului
și voința păcătoșilor nu este inteligență.

23 Există abilitate care este abominábilă
și există un nepriceput lipsit de înțelepciune.

24 Mai bun este unul lipsit de pricepere,
dar care se teme [de Domnul],
decât cel care prisosește în inteligență,
dar încalcă legea.

25 Există abilitate potrivită,
dar care este nedreaptă,
și există [om] care pervertește bunătatea
pentru a ilumina [pentru el] judecata,
dar există înțelept care judecă în mod drept.

26 Există răufăcător aplecat în tristețe
și interiorul lui este plin de înșelăciune.

27 Își ascunde fața și se preface surd,
dar, când nu este recunoscut,
se aruncă asupra ta.

28 Chiar dacă, din cauza lipsei de putere,
este împiedicat să păcătuiască,
dacă va găsi momentul, va face rău.

29 După înfățișare va fi cunoscut omul
și după fața cu care te întâmpină
va fi recunoscut cel deștept.

30 Îmbrăcămintea omului,
zâmbetul său și umbletul omului
fac cunoscute [lucruri] despre el.

Textul a fost copiat în clipboard