Cartea lui Ben Siráh

Marele preot Simon

1 Simon, fiul lui Onías, marele preot,
în [timpul] vieții sale a reparat casa
și în zilele lui a întărit templul.
2 De către el au fost puse temeliile înălțimii duble
și ale fortăreței înalte din jurul sanctuarului.
3 În zilele lui a fost săpat rezervorul de apă,
un lac asemănător ca întindere cu marea.
4 Având grijă ca poporul său să nu cadă,
a fortificat cetatea cu întărituri.
5 Cât de glorios era la întoarcerea la popor,
la ieșirea din templu, de după catapeteasmă!
6 Ca o stea de dimineață în mijlocul norilor,
ca luna în zilele când e plină.
7 Ca soarele care strălucește
deasupra templului Celui Preaînalt,
precum curcubeul
care luminează printre norii gloriei.
8 Ca o floare de trandafir în zilele de primăvară,
ca un crin lângă un izvor de apă,
ca un vlăstar din Libán în zilele de vară.
9 Ca focul și tămâia în c[delniță,
ca un vas făcut în întregime din aur,
împodobit cu tot [felul] de pietre prețioase.
10 Ca un măslin care odrăslește fructe
și ca un chiparos care se înalță până la nori.
11 Când lua pe el haina de glorie
și se înveșmânta
cu [ceea ce aduce] o laudă desăvârșită,
când urca la altarul cel sfânt,
aducea glorie incintei sanctuarului.
12 Când primea părțile [de jertfă]
din mâinile preoților,
stătea lângă vatra altarului.
În jurul lui era coroana fraților
ca vlăstarele cedrilor care sunt în Libán
și-l înconjurau ca tulpinile palmierilor.
13 Toți fiii lui Aarón, în gloria lor,
cu ofrandele Domnului în mâinile lor,
erau înaintea întregii adunări a lui Israél.
14 Iar plinătatea slujirilor sale era la altar
când orânduia ofrandele
Celui Preaînalt și Atotputernic.
15 Își întindea mâna asupra cupei
și vărsa din sângele de struguri,
revărsa la baza altarului mireasmă plăcută
pentru Cel Preaînalt, regele tuturor.
16 Atunci strigau fiii lui Aarón
și făceau să răsune trâmbițele din metal bătut;
făceau auzit un sunet puternic spre amintire
înaintea Celui Preaînalt.
17 Atunci, tot poporul,
în mod obișnuit, se grăbea
și cădea cu fața la pământ pentru a-l adora
pe Domnul lor Atotputernic,
Dumnezeul cel Preaînalt.
18 Psalmiștii lăudau cu glasurile lor,
dintr-un ecou foarte mare
se îndulcea melodia.
19 Poporul îl implora pe Domnul cel Preaînalt
în rugăciune înaintea Celui Milostiv
până când era împlinită rânduiala Domnului
și se termina slujirea lui.
20 Atunci, coborând, își ridica mâinile
asupra întregii adunări a fiilor lui Israél
pentru a da binecuvântarea Domnului
cu buzele sale
și pentru a se lăuda în numele lui.
21 Și a doua oară se prosternau
ca să primească binecuvântarea
de la Cel Preaînalt.

Îndemn

22 Și acum, binecuvântați-lpe Dumnezeul a toate,
care face lucruri mărețe oricând,
care înalță zilele noastre din [sânul] mamei
și face cu noi după îndurarea sa!
23 Să ne dea bucuria inimii
și să fie pace în zilele noastre în Israél,
ca în zilele veșniciei.
24 Îndurarea lui să rămână fidelă cu noi
și, în zilele noastre, să ne salveze!

Proverb numeric

25 Pentru două neamuri
s-a indignat sufletul meu
și al treilea nici măcar nu este neam:
26 cei care stau pe muntele Samaríei
și filisténii
și poporul nebun care locuiește în Síhem.

Concluzie

27 Educație a inteligenței și cunoaștere
a înscris în această carte
Isus, fiul lui Siráh, [fiul] lui Eleazár din Ierusalím,
care a revărsat ca ploaia
înțelepciunea din inima sa.
28 Fericit este acela care se întoarce spre acestea
și le pune la inima lui: va deveni înțelept!
29 Dacă le va împlini, va fi puternic în toate,
căci lumina Domnului va fi calea lui.
Celor pioși le-a dat înțelepciune.
Binecuvântat să fie Domnul în veci. Amin! Amin!

1 Simon, fiul lui Onías, marele preot, în [timpul] vieții sale a reparat casa și în zilele lui a întărit templul.

2 De către el au fost puse temeliile înălțimii duble și ale fortăreței înalte din jurul sanctuarului.

3 În zilele lui a fost săpat rezervorul de apă, un lac asemănător ca întindere cu marea.

4 Având grijă ca poporul său să nu cadă, a fortificat cetatea cu întărituri.

5 Cât de glorios era la întoarcerea la popor, la ieșirea din templu, de după catapeteasmă!

6 Ca o stea de dimineață în mijlocul norilor, ca luna în zilele când e plină.

7 Ca soarele care strălucește deasupra templului Celui Preaînalt, precum curcubeul care luminează printre norii gloriei.

8 Ca o floare de trandafir în zilele de primăvară, ca un crin lângă un izvor de apă, ca un vlăstar din Libán în zilele de vară.

9 Ca focul și tămâia în c[delniță, ca un vas făcut în întregime din aur, împodobit cu tot [felul] de pietre prețioase.

10 Ca un măslin care odrăslește fructe și ca un chiparos care se înalță până la nori.

11 Când lua pe el haina de glorie și se înveșmânta cu [ceea ce aduce] o laudă desăvârșită, când urca la altarul cel sfânt, aducea glorie incintei sanctuarului.

12 Când primea părțile [de jertfă] din mâinile preoților, stătea lângă vatra altarului. În jurul lui era coroana fraților ca vlăstarele cedrilor care sunt în Libán și-l înconjurau ca tulpinile palmierilor.

13 Toți fiii lui Aarón, în gloria lor, cu ofrandele Domnului în mâinile lor, erau înaintea întregii adunări a lui Israél.

14 Iar plinătatea slujirilor sale era la altar când orânduia ofrandele Celui Preaînalt și Atotputernic.

15 Își întindea mâna asupra cupei și vărsa din sângele de struguri, revărsa la baza altarului mireasmă plăcută pentru Cel Preaînalt, regele tuturor.

16 Atunci strigau fiii lui Aarón și făceau să răsune trâmbițele din metal bătut; făceau auzit un sunet puternic spre amintire înaintea Celui Preaînalt.

17 Atunci, tot poporul, în mod obișnuit, se grăbea și cădea cu fața la pământ pentru a-l adora pe Domnul lor Atotputernic, Dumnezeul cel Preaînalt.

18 Psalmiștii lăudau cu glasurile lor, dintr-un ecou foarte mare se îndulcea melodia.

19 Poporul îl implora pe Domnul cel Preaînalt în rugăciune înaintea Celui Milostiv până când era împlinită rânduiala Domnului și se termina slujirea lui.

20 Atunci, coborând, își ridica mâinile asupra întregii adunări a fiilor lui Israél pentru a da binecuvântarea Domnului cu buzele sale și pentru a se lăuda în numele lui.

21 Și a doua oară se prosternau ca să primească binecuvântarea de la Cel Preaînalt.

22 Și acum, binecuvântați-lpe Dumnezeul a toate, care face lucruri mărețe oricând, care înalță zilele noastre din [sânul] mamei și face cu noi după îndurarea sa!

23 Să ne dea bucuria inimii și să fie pace în zilele noastre în Israél, ca în zilele veșniciei.

24 Îndurarea lui să rămână fidelă cu noi și, în zilele noastre, să ne salveze!

25 Pentru două neamuri s-a indignat sufletul meu și al treilea nici măcar nu este neam:

26 cei care stau pe muntele Samaríei și filisténii și poporul nebun care locuiește în Síhem.

27 Educație a inteligenței și cunoaștere a înscris în această carte Isus, fiul lui Siráh, [fiul] lui Eleazár din Ierusalím, care a revărsat ca ploaia înțelepciunea din inima sa.

28 Fericit este acela care se întoarce spre acestea și le pune la inima lui: va deveni înțelept!

29 Dacă le va împlini, va fi puternic în toate, căci lumina Domnului va fi calea lui. Celor pioși le-a dat înțelepciune. Binecuvântat să fie Domnul în veci. Amin! Amin!