Cartea lui Ben Siráh

Elogiul înțelepciunii

1 Înțelepciunea își laudă sufletul
și în mijlocul poporului său se preamărește.
2 În adunarea Celui Preaînalt își deschide gura
și înaintea puterii sale se preamărește:
3 eu am ieșit din gura Celui Preaînalt
și ca un nor am acoperit pământul.
4 Eu am locuit întru cele de sus
și tronul meu este în coloana de nor.
5 Eu singură am înconjurat bolta cerului
și am umblat în adâncul abisurilor.
6 Peste valurile mării și peste tot pământul,
peste orice popor și neam am dobândit [stăpânirea].
7 Am căutat odihna la toate acestea
și în moștenirea cui voi poposi?
8 Atunci, Creatorul a toate mi-a poruncit
și cel care m-a creat mi-a stabilit cortul
și mi-a zis: „În Iacób să locuiești
și în Israél să ai moștenire!”.
9 Înaintea veacului, de la început m-a creat
și până în veac nu voi înceta.
10 În cortul sfânt, înaintea lui am slujit
și astfel m-am stabilit în Sión.
11 În cetatea iubită, la fel, m-a făcut să locuiesc
și în Ierusalím este puterea mea.
12 Mi-am pus rădăcinile într-un popor glorios,
în partea Domnului, moștenirea sa.
13 Ca un cedru m-am înălțat în Libán
și ca un chiparos, în munții Hermón.
14 Ca un palmier m-am înălțat în En-Ghédi,
ca un butaș de trandafir, în Ierihón,
ca un măslin frumos, pe câmpii
și m-am înălțat ca un platan.
15 Ca scorțișoara și acántul aromelor am dat miros,
ca smírna aleasă am dat parfum,
ca galbánul, și oníha, și rășína,
și ca fumul de tămâie în cort.
16 Eu mi-am întins ramurile ca un terebínt
și ramurile mele sunt ca ramurile gloriei și harului.
17 Eu am făcut să răsară harul ca vița-de-vie
și florile mele sunt rodul gloriei și bogăției.
18 Eu sunt mama iubirii frumoase,
a temerii [de Domnul],
a cunoașterii și a speranței sfinte.
Căci mă dăruiesc tuturor fiilor mei,
eu, cea născută din veșnicie,
celor numiți de el.
19 Veniți la mine, cei care mă doriți,
și umpleți-vă de roadele mele!
20 Căci amintirea mea este mai dulce decât mierea
și moștenirea mea,
mai presus decât fagurele de miere.
21 Celor care mă mănâncă, din nou le va fi foame
și celor care mă beau, din nou le va fi sete.

Înțelepciunea și legea

22 Cine mă ascultă nu va fi făcut de rușine
și cei care lucrează cu mine nu vor păcătui.
23 Toate acestea sunt Cartea Alianței
Dumnezeului celui Preaînalt,
Legea pe care ne-a poruncit-o Moise,
moștenire pentru adunările lui Iacób.
24 Nu încetați să vă întăriți în Domnul,
alipiți-vă de el, ca să vă facă puternici!
Domnul cel Atotputernic este singurul Dumnezeu
și nu este alt mântuitor în afară de el .
25 Face să abunde înțelepciunea ca Pișón
și ca Tígrul, în zilele [roadelor] noi.
26 Umple ca Eufrátul de înțelegere
și ca Iordánul, în zilele secerișului.
27 Face să strălucească precum lumina educația,
ca Ghihón, în zilele culesului [strugurilor].
28 Cel dintâi nu a terminat s-o cunoască
și, la fel, cel din urmă nu o va cerceta.
29 Căci gândirea ei este mai extinsă decât marea
și planul ei, decât abisul cel mare.
30 Și eu, ca un canal al unui râu
și ca un apeduct am ieșit spre grădină,
31 am zis: „Voi uda grădina mea
și voi îmbiba stratul meu.
Și, iată, canalul a devenit pentru mine un râu
și râul meu a devenit o mare!
32 Mai mult, voi [scoate] la lumină educația ca zorile,
o voi face să strălucească până departe.
33 Pe deasupra, voi revărsa învățătura ca o profeție
și o voi lăsa pentru generațiile veșniciei.
34 Vedeți, nu m-am trudit numai pentru mine,
ci pentru toți cei care mă caută.

1 Înțelepciunea își laudă sufletul și în mijlocul poporului său se preamărește.

2 În adunarea Celui Preaînalt își deschide gura și înaintea puterii sale se preamărește:

3 eu am ieșit din gura Celui Preaînalt și ca un nor am acoperit pământul.

4 Eu am locuit întru cele de sus și tronul meu este în coloana de nor.

5 Eu singură am înconjurat bolta cerului și am umblat în adâncul abisurilor.

6 Peste valurile mării și peste tot pământul, peste orice popor și neam am dobândit [stăpânirea].

7 Am căutat odihna la toate acestea și în moștenirea cui voi poposi?

8 Atunci, Creatorul a toate mi-a poruncit și cel care m-a creat mi-a stabilit cortul și mi-a zis: „În Iacób să locuiești și în Israél să ai moștenire!”.

9 Înaintea veacului, de la început m-a creat și până în veac nu voi înceta.

10 În cortul sfânt, înaintea lui am slujit și astfel m-am stabilit în Sión.

11 În cetatea iubită, la fel, m-a făcut să locuiesc și în Ierusalím este puterea mea.

12 Mi-am pus rădăcinile într-un popor glorios, în partea Domnului, moștenirea sa.

13 Ca un cedru m-am înălțat în Libán și ca un chiparos, în munții Hermón.

14 Ca un palmier m-am înălțat în En-Ghédi, ca un butaș de trandafir, în Ierihón, ca un măslin frumos, pe câmpii și m-am înălțat ca un platan.

15 Ca scorțișoara și acántul aromelor am dat miros, ca smírna aleasă am dat parfum, ca galbánul, și oníha, și rășína, și ca fumul de tămâie în cort.

16 Eu mi-am întins ramurile ca un terebínt și ramurile mele sunt ca ramurile gloriei și harului.

17 Eu am făcut să răsară harul ca vița-de-vie și florile mele sunt rodul gloriei și bogăției.

18 Eu sunt mama iubirii frumoase, a temerii [de Domnul], a cunoașterii și a speranței sfinte. Căci mă dăruiesc tuturor fiilor mei, eu, cea născută din veșnicie, celor numiți de el.

19 Veniți la mine, cei care mă doriți, și umpleți-vă de roadele mele!

20 Căci amintirea mea este mai dulce decât mierea și moștenirea mea, mai presus decât fagurele de miere.

21 Celor care mă mănâncă, din nou le va fi foame și celor care mă beau, din nou le va fi sete.

22 Cine mă ascultă nu va fi făcut de rușine și cei care lucrează cu mine nu vor păcătui.

23 Toate acestea sunt Cartea Alianței Dumnezeului celui Preaînalt, Legea pe care ne-a poruncit-o Moise, moștenire pentru adunările lui Iacób.

24 Nu încetați să vă întăriți în Domnul, alipiți-vă de el, ca să vă facă puternici! Domnul cel Atotputernic este singurul Dumnezeu și nu este alt mântuitor în afară de el .

25 Face să abunde înțelepciunea ca Pișón și ca Tígrul, în zilele [roadelor] noi.

26 Umple ca Eufrátul de înțelegere și ca Iordánul, în zilele secerișului.

27 Face să strălucească precum lumina educația, ca Ghihón, în zilele culesului [strugurilor].

28 Cel dintâi nu a terminat s-o cunoască și, la fel, cel din urmă nu o va cerceta.

29 Căci gândirea ei este mai extinsă decât marea și planul ei, decât abisul cel mare.

30 Și eu, ca un canal al unui râu și ca un apeduct am ieșit spre grădină,

31 am zis: „Voi uda grădina mea și voi îmbiba stratul meu. Și, iată, canalul a devenit pentru mine un râu și râul meu a devenit o mare!

32 Mai mult, voi [scoate] la lumină educația ca zorile, o voi face să strălucească până departe.

33 Pe deasupra, voi revărsa învățătura ca o profeție și o voi lăsa pentru generațiile veșniciei.

34 Vedeți, nu m-am trudit numai pentru mine, ci pentru toți cei care mă caută.