1 Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineață, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.Mt 28,1-2 Mc 16,1-4 Lc 23,56 In 20,1
2 Și au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.Mt 28,1-2 Mc 16,1-4 Lc 23,56 In 20,1
3 Și intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.Mc 16,5 Lc 24,23
4 Și fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare.Mt 28,2-3 Mc 16,5 In 20,12 Fa 1,10
5 Și, înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutați pe Cel viu între cei morți?Mt 16,21 Mt 17,22 Mt 28,5-8 Mc 8,31 Mc 9,31 Mc 16,6-8 Lc 9,22.44 In 2,22
6 Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,Mt 16,21 Mt 17,22 Mt 28,5-8 Mc 8,31 Mc 9,31 Mc 16,6-8 Lc 9,22.44 In 2,22
7 Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.Mt 16,21 Mt 17,22 Mt 28,5-8 Mc 8,31 Mc 9,31 Mc 16,6-8 Lc 9,22.44 In 2,22
8 Și ele și-au adus aminte de cuvântul Lui.Mt 16,21 Mt 17,22 Mt 28,5-8 Mc 8,31 Mc 9,31 Mc 16,6-8 Lc 9,22.44 In 2,22
9 Și întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.Mt 16,21 Mt 17,22 Mt 28,5-8 Mc 8,31 Mc 9,31 Mc 16,6-8 Lc 9,22.44 In 2,22
10 Iar ele erau: Maria Magdalena, și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.Mc 16,10-11 Lc 24,25 In 20,3.6.18
11 Și cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare și nu le-au crezut.Mc 16,10-11 Lc 24,25 In 20,3.6.18
12 Și Petru, sculându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.Mc 16,10-11 Lc 24,25 In 20,3.6.18
13 Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.Mc 16,12
14 Și aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15 Și pe când vorbeau și se întrebau între ei, Iisus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.Mt 18,20 Lc 24,36
16 Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască.In 20,14 In 21,4
17 Și El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinși de întristare.
18 Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur ești străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?
19 El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.Mt 21,11 Lc 7,16 In 3,2 In 4,19 In 6,14 In 9,17 Fa 2,22 Fa 7,22
20 Cum L-au osândit la moarte și L-au răstignit arhiereii și mai-marii noștri;Fa 13,27
21 Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; și, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.Lc 1,68 Lc 2,25.38 Fa 1,6 Fa 26,6.16
22 Dar și niște femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineață la mormânt,Mt 28,8 Mc 16,10 Lc 24,9 In 20,18
23 Și, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.
24 Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt și au găsit așa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25 Și El a zis către ei: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima ca să credeți toate câte au spus proorocii!Ga 3,1
26 Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?Is 50,6 Mi 2,13 Lc 24,46 Fa 17,3 1Ptr 1,11 Evr 2,10
27 Și începând de la Moise și de la toți proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.Fc 3,15 Fc 22,18 Fc 26,4 Fc 49,10 Nm 21,9 Iov 19,25 Ps 15,8-10 Ps 21,7 Ps 68,12.24 Is 40,10 Is 43,24 Is 50,6 Is 53,3.7 Ir 23,5 Ir 33,15 Iz 34,23 Iz 37,24 Dn 9,24 Mi 7,20 Lc 24,45
28 Și s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.Fc 32,26 Fc 42,7 Mc 6,48
29 Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară și s-a plecat ziua. Și a intrat să rămână cu ei.Jd 19,9
30 Și, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat și, frângând, le-a dat lor.1Rg 9,13 Fa 10,41
31 Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; și El s-a făcut nevăzut de ei.
32 Și au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile?Ir 20,9 Ir 23,29
33 Și, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim și au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei,
34 Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul și S-a arătat lui Simon.
35 Și ei au istorisit cele petrecute pe cale și cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
36 Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă.Mc 16,14 In 20,19 Fa 13,31 1Co 15,5
37 Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh.Mc 6,49
38 Și Iisus le-a zis: De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
39 Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că duhul nu are carne și oase, precum Mă vedeți pe Mine că am.In 20,20.27
40 Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.
41 Iar ei încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: Aveți aici ceva de mâncare?Mc 16,14 In 21,5
42 Iar ei i-au dat o bucată de pește fript și dintr-un fagure de miere.In 21,10
43 Și luând, a mâncat înaintea lor.
44 Și le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci și în psalmi.Mt 16,12 Mt 17,22 Mt 20,18 Mc 8,31 Lc 9,22 Lc 18,31 Lc 24,6
45 Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.Lc 24,27 In 5,39
46 Și le-a spus că așa este scris și așa trebuie să pătimească Hristos și așa să învieze din morți a treia zi.Is 53,3-4.7 Lc 24,26-27
47 Și să se propovăduiască în numele Său pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.Mt 28,19 Fa 13,38 Fa 20,21
48 Voi sunteți martorii acestora.Rut 4,11 In 15,27 Fa 1,8
49 Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus.In 14,16 In 15,26 Fa 1,4.8
50 Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat.
51 Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer.Mc 16,19 In 20,17 Fa 1,9-10
52 Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.Mt 28,17 In 16,22
53 Și erau în toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.Fa 2,46
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, [femeile] au venit la mormânt ducând aromele pregătite.
1 Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineață, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2 Au găsit piatra de la mormânt rostogolită,
2 Și au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
3 iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus.
3 Și intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
4 Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut doi oameni în haine strălucitoare.
4 Și fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare.
5 Cuprinse de spaimă, și-au plecat fața spre pământ. Atunci ei le-au spus: „De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți?
5 Și, înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutați pe Cel viu între cei morți?
6 Nu este aici. A înviat. Amintiți-vă ce v-a spus pe când era încă în Galiléea:
6 Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
7 «Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoși, să fie răstignit, iar a treia zi să învie»”.
7 Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
8 Atunci și-au amintit de cuvintele lui.
8 Și ele și-au adus aminte de cuvântul Lui.
9 Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.
9 Și întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.
10 Erau: Maria Magdaléna, Ioana și Maria, [mama] lui Iacób, și altele împreună cu ele, care le-au spus acestea apostolilor.
10 Iar ele erau: Maria Magdalena, și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.
11 Însă cuvintele acestea li s-au părut vorbe goale și nu le-au crezut.
11 Și cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare și nu le-au crezut.
12 Atunci Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se, a văzut numai giulgiurile și a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat.
12 Și Petru, sculându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
13 Și iată că, în aceeași zi, doi dintre ei se duceau spre un sat al cărui nume era Emáus, care era cam la șaizeci de stádii de Ierusalím.
13 Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
14 Aceștia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate.
14 Și aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15 Pe când vorbeau și se întrebau, Isus însuși, apropiindu-se, mergea împreună cu ei.
15 Și pe când vorbeau și se întrebau între ei, Iisus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16 Dar ochii lor erau ținuți să nu-l recunoască.
16 Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască.
17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbați între voi pe drum?”. Ei s-au oprit triști.
17 Și El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinși de întristare.
18 Unul dintre ei, numit Cleópa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu ești străin în Ierusalím și nu știi cele petrecute în zilele acestea?”.
18 Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur ești străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?
19 El le-a zis: „Ce anume?”. Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarinéanul, care era profet puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.
19 El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.
20 Cum arhiereii și conducătorii noștri l-au dat să fie condamnat la moarte și l-au răstignit.
20 Cum L-au osândit la moarte și L-au răstignit arhiereii și mai-marii noștri;
21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israélul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri!
21 Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; și, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineață
22 Dar și niște femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineață la mormânt,
23 și, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu.
23 Și, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.
24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers și ei la mormânt și au găsit așa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”.
24 Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt și au găsit așa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuților și greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeți!
25 Și El a zis către ei: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima ca să credeți toate câte au spus proorocii!
26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea și să intre în gloria sa?”.
26 Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?
27 Și, începând de la Moise și toți profeții, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el.
27 Și începând de la Moise și de la toți proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe.
28 Și s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.
29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară și ziua e de acum pe sfârșite!”. Atunci a intrat să rămână cu ei.
29 Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară și s-a plecat ziua. Și a intrat să rămână cu ei.
30 Și pe când stătea la masă cu ei, [Isus] luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o lor.
30 Și, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat și, frângând, le-a dat lor.
31 Atunci li s-au deschis ochii și l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut [dinaintea] lor.
31 Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; și El s-a făcut nevăzut de ei.
32 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?”.
32 Și au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile?
33 Și ridicându-se în același ceas, s-au întors la Ierusalím. I-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei care erau cu ei,
33 Și, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim și au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei,
34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr și s-a arătat lui Símon”.
34 Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul și S-a arătat lui Simon.
35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.
35 Și ei au istorisit cele petrecute pe cale și cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
36 Pe când vorbeau ei acestea, [Isus] a stat în mijlocul lor și le-a spus: „Pace vouă!”.
36 Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă.
37 Speriați și cuprinși de teamă, credeau că văd un duh;
37 Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh.
38 dar el le-a spus: „De ce v-ați tulburat și de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră?
38 Și Iisus le-a zis: De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
39 Priviți mâinile și picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiți-mă și vedeți: duhul nu are carne și oase cum mă vedeți pe mine că am!”.
39 Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că duhul nu are carne și oase, precum Mă vedeți pe Mine că am.
40 Și spunând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele.
40 Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.
41 Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, [Isus] le-a spus: „Aveți aici ceva de mâncare?”.
41 Iar ei încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: Aveți aici ceva de mâncare?
42 Ei i-au dat o bucată de pește fript.
42 Iar ei i-au dat o bucată de pește fript și dintr-un fagure de miere.
43 Și luând-o, a mâncat-o înaintea lor.
43 Și luând, a mâncat înaintea lor.
44 Apoi [Isus] le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi”.
44 Și le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci și în psalmi.
45 Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile
45 Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.
46 și le-a spus: „Așa este scris: Cristos [trebuia] să sufere și să învie din morți a treia zi
46 Și le-a spus că așa este scris și așa trebuie să pătimească Hristos și așa să învieze din morți a treia zi.
47 și să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalím,
47 Și să se propovăduiască în numele Său pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
48 voi veți fi martorii acestor lucruri.
48 Voi sunteți martorii acestora.
49 Și iată, eu trimit asupra voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis, însă voi să stați în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!”.
49 Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus.
50 Apoi i-a scos până spre Betánia și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat,
50 Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat.
51 iar în timp ce îi binecuvânta, [Isus] s-a îndepărtat de ei și a fost ridicat la cer.
51 Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer.
52 Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalím cu bucurie mare
52 Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
53 și stăteau tot timpul în templu binecuvântându-l pe Dumnezeu.
53 Și erau în toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
