1 Și după aceea Iisus umbla prin cetăți și prin sate, propovăduind și binevestind împărăția lui Dumnezeu, și cei doisprezece erau cu El;Lc 4,43
2 Și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni,Mt 27,55 Mt 28,9 Mc 15,40 Mc 16,9 Lc 23,49 In 20,14
3 Și Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, și Suzana și multe altele care le slujeau din avutul lor.
4 Și adunându-se mulțime multă și venind de prin cetăți la El, a zis în pildă:Za 11,9 Za 13,8 Mt 13,2-7 Mc 4,1-7
5 Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și semănând el, una a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele și păsările cerului au mâncat-o.Za 11,9 Za 13,8 Mt 13,2-7 Mc 4,1-7
6 Și alta a căzut pe piatră, și, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.Za 11,9 Za 13,8 Mt 13,2-7 Mc 4,1-7
7 Și alta a căzut între spini și spinii, crescând cu ea, au înăbușit-o.Za 11,9 Za 13,8 Mt 13,2-7 Mc 4,1-7
8 Și alta a căzut pe pământul cel bun și, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.Fc 26,12 Mt 11,15 Mt 13,8 Mc 4,8 Lc 8,15 In 15,5 Col 1,6
9 Și ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?Mt 13,10 Mc 4,10
10 El a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă.Ps 24,13 Is 6,9 Ir 5,21 Iz 11,2-3 Mt 13,13-14 Mc 4,11-12 In 12,40 Fa 28,26 Rm 11,8
11 Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.Mt 13,18-19 Mc 4,15 In 3,10
12 Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.Mt 13,18-19 Mc 4,15 In 3,10
13 Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.Is 58,2 Iz 33,31 Mt 13,20-21 Mc 4,16
14 Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc.Ir 4,3 Mt 13,22 Mc 4,18 Mc 10,23 Lc 18,23 1Tim 6,9
15 Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată și bună, aud cuvântul, îl păstrează și rodesc întru răbdare.Mt 5,15 Mt 13,23 Mc 4,20-21 Lc 8,8 Lc 11,33
16 Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o așează în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.Mt 5,15 Mt 13,23 Mc 4,20-21 Lc 8,8 Lc 11,33
17 Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe față și nimic tainic, care să nu se cunoască și să nu vină la arătare.Iov 12,22 Mt 10,26 Mc 4,22 Lc 12,2
18 Luați seama deci cum auziți: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, și ce i se pare că are se va lua de la el.Pr 2,2 Mt 12,46 Mt 13,12 Mt 25,29 Mc 3,31 Mc 4,25-31 Lc 19,26
19 Și au venit la El mama Lui și frații; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulțimii.Pr 2,2 Mt 12,46 Mt 13,12 Mt 25,29 Mc 3,31 Mc 4,25-31 Lc 19,26
20 Și I s-a vestit: Mama Ta și frații Tăi stau afară și voiesc să Te vadă.Mt 8,18.22 Mt 12,47-50 Mc 3,32-35 Mc 4,25 In 15,14
21 Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea și frații Mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l îndeplinesc.Mt 8,18.22 Mt 12,47-50 Mc 3,32-35 Mc 4,25 In 15,14
22 Și într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi și a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și au plecat.Mt 8,18.22 Mt 12,47-50 Mc 3,32-35 Mc 4,25 In 15,14
23 Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Și s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, și corabia se umplea de apă și erau în primejdie.Iona 1,4-6 Mt 8,24 Mc 4,37
24 Și, apropiindu-se, L-au deșteptat, zicând: Învățătorule, Învățătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul și valul apei și ele au încetat și s-a făcut liniște.Iov 26,12 Ps 88,10 Ps 106,28 Mt 8,25 Mc 4,38
25 Și le-a zis: Unde este credința voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alții: Oare cine este Acesta, că poruncește și vânturilor și apei, și-L ascultă?Mt 8,26-29 Mc 4,40-41 Mc 5,1-9
26 Și au ajuns cu corabia în ținutul Gerghesenilor, care este în fața Galileii.Mt 8,26-29 Mc 4,40-41 Mc 5,1-9
27 Și ieșind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon și care de multă vreme nu mai punea haină pe el și în casă nu mai locuia, ci prin morminte.Mt 8,26-29 Mc 4,40-41 Mc 5,1-9
28 Și văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui și cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui.Mt 8,26-29 Mc 4,40-41 Mc 5,1-9
29 Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulți ani îl stăpânea, și era legat în lanțuri și în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.Mt 8,26-29 Mc 4,40-41 Mc 5,1-9
30 Și l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ți este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulți intraseră în el.Mt 8,26-29 Mc 4,40-41 Mc 5,1-9
31 Și-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc.Ap 20,1-3
32 Și era acolo o turmă mare de porci, care pășteau pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; și le-a îngăduit.Mt 8,30-34 Mc 5,11-18 Fa 16,39
33 Și, ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe țărm în lac și s-a înecat.Mt 8,30-34 Mc 5,11-18 Fa 16,39
34 Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și prin sate.Mt 8,30-34 Mc 5,11-18 Fa 16,39
35 Și au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus și s-au înfricoșat.Mt 8,30-34 Mc 5,11-18 Fa 16,39
36 Și cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.Mt 8,30-34 Mc 5,11-18 Fa 16,39
37 Și L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat.Mt 8,30-34 Mc 5,11-18 Fa 16,39
38 Iar bărbatul din care ieșiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând:Mt 8,30-34 Mc 5,11-18 Fa 16,39
39 Întoarce-te în casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus.Ps 49,24 Ps 125,2-3 Mc 5,19-20
40 Și când s-a întors Iisus, L-a primit mulțimea, căci toți Îl așteptau.
41 Și iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui,Mt 9,18 Mc 5,22
42 Căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, și ea era pe moarte. Și, pe când se ducea El, mulțimile Îl împresurau.
43 Și o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată averea ei, și de nici unul nu putuse să fie vindecată,Mt 9,20-22 Mc 5,25-29
44 Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei.Mt 9,20-22 Mc 5,25-29
45 Și a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El, au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează și Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?Mc 5,30-33 Lc 6,19
46 Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simțit o putere care a ieșit din Mine.Mc 5,30-33 Lc 6,19
47 Și, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus de față cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El și cum s-a tămăduit îndată.Mc 5,30-33 Lc 6,19
48 Iar El i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace.Mt 9,22 Mc 5,34 Lc 7,50 Lc 17,19
49 Și încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învățătorul.Mc 5,35-37
50 Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai și se va izbăvi.Mc 5,35-37
51 Și venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și pe tatăl copilei și pe mamă.Mc 5,35-37
52 Și toți plângeau și se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeți; n-a murit, ci doarme.Mt 9,24 Mc 5,38-40 In 11,11
53 Și râdeau de El, știind că a murit.Mt 9,24 Mc 5,38-40 In 11,11
54 Iar El, scoțând pe toți afară și apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!Mt 9,25 Mc 5,40-41 Lc 7,14 In 11,43
55 Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată; și a poruncit El să i se dea să mănânce.Nm 16,22 Mt 8,4 Mt 9,25-30 Mc 5,42-43 Mc 7,36 Lc 5,14
56 Și au rămas uimiți părinții ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.Nm 16,22 Mt 8,4 Mt 9,25-30 Mc 5,42-43 Mc 7,36 Lc 5,14
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Și după aceea, el trecea prin cetăți și sate predicând și ducând vestea cea bună a împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el;
1 Și după aceea Iisus umbla prin cetăți și prin sate, propovăduind și binevestind împărăția lui Dumnezeu, și cei doisprezece erau cu El;
2 de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdaléna, din care scosese șapte diavoli,
2 Și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni,
3 și Ioana, soția lui Cúza, administrator al lui Iród, Suzána și multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau.
3 Și Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, și Suzana și multe altele care le slujeau din avutul lor.
4 Pe când îl însoțea o mulțime mare și veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolă:
4 Și adunându-se mulțime multă și venind de prin cetăți la El, a zis în pildă:
5 „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare și păsările cerului au devorat-o.
5 Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și semănând el, una a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele și păsările cerului au mâncat-o.
6 O altă [parte] a căzut pe piatră și, după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală.
6 Și alta a căzut pe piatră, și, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7 Altă [parte] a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în același timp, au înăbușit-o.
7 Și alta a căzut între spini și spinii, crescând cu ea, au înăbușit-o.
8 Iar altă [parte] a căzut în pământ bun și, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta să asculte!”.
8 Și alta a căzut pe pământul cel bun și, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.
9 Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă.
9 Și ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
10 El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției lui Dumnezeu, celorlalți [li se vorbește] în parabole, pentru ca
«văzând, să nu vadă
și auzind, să nu înțeleagă».
10 El a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă.
11 Această parabolă înseamnă: sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.
11 Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultă, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți.
12 Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
13 Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar, în momentul încercării, dau înapoi.
13 Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
14 Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbușiți de griji, bogății și plăcerile vieții și nu ajung să rodească.
14 Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc.
15 Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimă curată și generoasă, îl păstrează și aduc roade întru răbdare.
15 Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată și bună, aud cuvântul, îl păstrează și rodesc întru răbdare.
16 Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina.
16 Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o așează în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
17 Căci nu este nimic secret care să nu fie dezvăluit și nici [ceva] tăinuit care să nu fie cunoscut și să nu iasă la lumină.
17 Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe față și nimic tainic, care să nu se cunoască și să nu vină la arătare.
18 Vedeți, așadar, cum ascultați, pentru că celui care are i se va [mai] da, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce crede că are!”.
18 Luați seama deci cum auziți: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, și ce i se pare că are se va lua de la el.
19 Au venit la el mama și frații lui și nu puteau să ajungă până la el din cauza mulțimii.
19 Și au venit la El mama Lui și frații; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulțimii.
20 I s-a făcut cunoscut: „Mama ta și frații tăi stau afară și vor să te vadă”.
20 Și I s-a vestit: Mama Ta și frații Tăi stau afară și voiesc să Te vadă.
21 Dar el le-a răspuns, zicând: „Mama mea și frații mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl îndeplinesc”.
21 Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea și frații Mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l îndeplinesc.
22 Într-una din zile, [Isus] s-a urcat în barcă împreună cu discipolii săi și le-a spus: „Să trecem în partea cealaltă a lacului!”. Și au plecat.
22 Și într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi și a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și au plecat.
23 Pe când ei vâsleau, [Isus] a adormit. Și o furtună s-a dezlănțuit pe lac: [barca] se umplea cu apă, iar ei erau în pericol.
23 Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Și s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, și corabia se umplea de apă și erau în primejdie.
24 Atunci, venind la el, l-au trezit, spunând: „Învățătorule! Învățătorule, pierim!”. Iar el, trezindu-se, a certat vântul și valurile de apă. Ele s-au calmat și s-a făcut liniște.
24 Și, apropiindu-se, L-au deșteptat, zicând: Învățătorule, Învățătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul și valul apei și ele au încetat și s-a făcut liniște.
25 Atunci le-a spus: „Unde este credința voastră?”. Ei însă, cuprinși de teamă, se mirau, spunând unii către alții: „Cine este oare acesta că poruncește chiar și vânturilor și apei și ele îl ascultă?”.
25 Și le-a zis: Unde este credința voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alții: Oare cine este Acesta, că poruncește și vânturilor și apei, și-L ascultă?
26 Și au tras la mal în ținutul gherasénilor, care este de partea cealaltă a Galiléii.
26 Și au ajuns cu corabia în ținutul Gerghesenilor, care este în fața Galileii.
27 După ce [Isus] a coborât pe uscat, i-a ieșit înainte un om din cetate care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta îmbrăcăminte și nici nu locuia în casă, ci în morminte.
27 Și ieșind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon și care de multă vreme nu mai punea haină pe el și în casă nu mai locuia, ci prin morminte.
28 Când l-a văzut pe Isus, a strigat și a căzut în fața lui și, cu glas puternic, i-a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinuiești!”;
28 Și văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui și cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui.
29 pentru că el îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De fapt, de multe ori pusese stăpânire pe el. Pentru a fi păzit, fusese legat cu cătușe la mâini și lanțuri [la picioare], dar, sfărâmând orice legătură, era gonit de diavol în pustiu.
29 Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulți ani îl stăpânea, și era legat în lanțuri și în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.
30 Atunci Isus l-a întrebat: „Care-ți este numele?”. El i-a răspuns: „Legiune”, căci intraseră mulți diavoli în el.
30 Și l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ți este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulți intraseră în el.
31 Și-l rugau să nu le poruncească să intre în abis.
31 Și-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc.
32 Era acolo o turmă mare de porci care pășteau pe munte; și l-au rugat să le dea voie să intre în ei, iar el le-a dat voie.
32 Și era acolo o turmă mare de porci, care pășteau pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; și le-a îngăduit.
33 Atunci, ieșind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în lac și s-a înecat.
33 Și, ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe țărm în lac și s-a înecat.
34 Când au văzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat să dea de știre în cetate și în sate.
34 Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și prin sate.
35 Iar ei au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Isus; l-au găsit pe omul din care ieșiseră diavolii îmbrăcat și întreg la minte, așezat la picioarele lui Isus. Și i-a cuprins frica.
35 Și au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus și s-au înfricoșat.
36 Însă, când cei care au văzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol,
36 Și cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.
37 toată mulțimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus să se îndepărteze de la ei, căci erau cuprinși de o mare frică. Atunci, urcându-se [Isus] în barcă, s-a întors.
37 Și L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat.
38 Omul din care fuseseră scoși diavolii îl ruga să-l [lase să] fie cu el. Însă [Isus] l-a trimis, spunând:
38 Iar bărbatul din care ieșiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând:
39 „Întoarce-te acasă și povestește tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine!”. Iar el a plecat vestind în întreaga cetate ceea ce a făcut Isus pentru el.
39 Întoarce-te în casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus.
40 Când s-a întors Isus, a fost primit de mulțime, căci toți îl așteptau.
40 Și când s-a întors Iisus, L-a primit mulțimea, căci toți Îl așteptau.
41 Și iată că a venit un bărbat, al cărui nume era Iaír, care era conducătorul sinagogii și, căzând la picioarele lui Isus, îl implora să vină în casa lui,
41 Și iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui,
42 fiindcă avea o singură fiică în jur de doisprezece ani care era pe moarte.
Pe când se ducea, mulțimile îl îmbulzeau.
42 Căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, și ea era pe moarte. Și, pe când se ducea El, mulțimile Îl împresurau.
43 O femeie, având hemoragie de doisprezece ani, care își cheltuise toată avuția cu medicii și care nu a putut să fie vindecată de nimeni,
43 Și o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată averea ei, și de nici unul nu putuse să fie vindecată,
44 apropiindu-se pe la spate, i-a atins ciucurii mantiei și îndată hemoragia ei s-a oprit.
44 Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei.
45 Atunci Isus a spus: „Cine m-a atins?”. Fiindcă toți negau, Petru i-a zis: „Învățătorule, mulțimile se îmbulzesc și te îngrămădesc”.
45 Și a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El, au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează și Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?
46 Însă Isus a spus: „Cineva m-a atins, pentru că am simțit că o putere a ieșit din mine”.
46 Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simțit o putere care a ieșit din Mine.
47 Atunci femeia, văzând că nu poate rămâne ascunsă, a venit tremurând și aruncându-se înaintea lui, a povestit în fața întregului popor din ce cauză l-a atins și cum a fost vindecată imediat.
47 Și, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus de față cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El și cum s-a tămăduit îndată.
48 Iar el i-a spus: „Fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace!”.
48 Iar El i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace.
49 Pe când încă mai vorbea, a venit cineva de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învățător!”.
49 Și încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învățătorul.
50 Când a auzit, Isus i-a răspuns: „Nu te teme, crede numai și ea va fi mântuită!”.
50 Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai și se va izbăvi.
51 Venind deci [Isus] la casa lui, nu a permis nimănui să intre cu el, decât lui Petru, Ioan și Iacób, tatălui și mamei fetei.
51 Și venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și pe tatăl copilei și pe mamă.
52 Toți plângeau și își băteau [pieptul] pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeți, fiindcă nu a murit, ci doarme!”.
52 Și toți plângeau și se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeți; n-a murit, ci doarme.
53 Iar ei îl luau în râs, știind că murise.
53 Și râdeau de El, știind că a murit.
54 Atunci [Isus], prinzând-o de mână, a strigat: „Copilă, ridică-te!”.
54 Iar El, scoțând pe toți afară și apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!
55 Și sufletul ei s-a întors și ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncit să i se dea să mănânce.
55 Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată; și a poruncit El să i se dea să mănânce.
56 Părinții ei au rămas uluiți, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
56 Și au rămas uimiți părinții ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
