1 Auzind însă regele canaanean din Arad, care locuia la miazăzi, că Israel vine pe drumul dinspre Atarim, a intrat în luptă cu Israeliții și a luat pe unii din ei în robie.Nm 33,40
2 Atunci a făcut Israel făgăduință Domnului și a zis: „De vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îl voi nimici pe el și cetățile lui”.Lv 27,28
3 Și a ascultat Domnul glasul lui Israel și a dat pe Canaanei în mâinile lui și el i-a nimicit pe ei și orașele lor și a pus locului aceluia numele: Horma, adică nimicire.Ios 2,9
4 De la muntele Hor au apucat pe calea Mării Roșii, ca să ocolească pământul lui Edom, dar pe drum poporul a început să-și piardă răbdarea.Nm 11,1 Dt 2,1
5 Și grăia poporul împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise, zicând: „La ce ne-ai scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu, că aici nu este nici pâine, nici apă și sufletul nostru s-a scârbit de această hrană sărăcăcioasă”.Nm 11,6 Dt 6,16
6 Atunci a trimis Domnul asupra poporului șerpi veninoși, care mușcau poporul, și a murit mulțime de popor din fiii lui Israel.Sol 16,5 1Co 10,9
7 A venit deci poporul la Moise și a zis: „Am greșit, grăind împotriva Domnului și împotriva ta; roagă-te Domnului, ca să depărteze șerpii de la noi”. Și s-a rugat Moise Domnului pentru popor.Ies 8,8
8 Iar Domnul a zis către Moise: „Fă-ți un șarpe de aramă și-l pune pe un stâlp; și de va mușca șarpele pe vreun om, tot cel mușcat care se va uita la el va trăi.In 3,14
9 Și a făcut Moise un șarpe de aramă și l-a pus pe un stâlp; și când un șarpe mușca vreun om, acesta privea la șarpele cel de aramă și trăia.2Rg 18,4 Sol 16,7 Lc 24,27 In 3,14 Fa 26,33
10 Sculându-se de acolo, fiii lui Israel au tăbărât la Obot.Nm 33,43
11 Iar după ce s-au ridicat și din Obot, au tăbărât la Iie-Abarim, dincolo de pustiu, în fața Moabului, către răsăritul soarelui.Nm 33,43
12 De acolo s-au ridicat și au tăbărât în valea Zared.Dt 2,13
13 Ridicându-se apoi și de acolo, au tăbărât dincolo de Arnon, în pustia care e afară din hotarele Amoreilor. Căci Arnonul este hotar între Moabiți și Amorei.Jd 11,13.18
14 De aceea se și zice în „Cartea războaielor Domnului”:
15 Domnul a cuprins Vahebul cu curgerile sale năvalnice și șuvoaiele Arnonului și povârnișul curgerilor de apă care se întinde până la localitatea Ar și se oprește în hotarul Moabului.Is 15,8
16 De acolo s-au îndreptat spre Beer, fântâna despre care a zis Domnul lui Moise: „Adună poporul și le voi da apă să bea”.Nm 20,8
17 Atunci a cântat Israel la fântână cântarea aceasta: „Lăudați fântâna aceasta, cântați imne în cinstea ei!
18 Fântâna pe care principii au săpat-o, pe care mai-marii poporului au deschis-o cu sceptrul, cu toiegele lor!”Dt 33,21
19 Din Beer au mers la Matana, de la Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot;
20 Iar de la Bamot la valea din câmpia Moabului, pe vârful muntelui Fazga, în fața pustiului.
21 De acolo a trimis Moise soli la Sihon, regele Amoreilor, cu vești de pace, ca să i se spună:Dt 2,26 Dt 20,10 Jd 11,19 Ne 9,22 Ps 134,10-11
22 „Dă-mi voie să trec prin țara ta. Nu ne vom abate nici la ogorul tău, nici la via ta, nici apă din fântâna ta nu vom bea, ci vom trece de hotarele tale!”Nm 20,17
23 Dar Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin țara lui, ci și-a adunat tot poporul său și a pășit împotriva lui Israel în pustie, înaintând până la Iahaț, unde s-a luptat cu Israel.Dt 2,28-29:32-33
24 Însă Israel l-a bătut, măcelărindu-l cu sabia, și i-a cuprins țara de la Arnon până la Iaboc, până la fiii lui Amon, căci hotarele Amoniților erau întărite.Dt 2,23 Dt 3,2 Dt 31,4 Ios 9,10 Ios 24,8 Jd 11,13.21 Ne 9,22 Ps 134,11 Ps 135,19 Am 2,9
25 Luând toate cetățile acestea, Israel s-a așezat în cetățile Amoreilor: în Heșbon și în toate satele care țineau de el.
26 Căci Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele Amoreilor. Acesta se luptase cu fostul rege al Amoreilor și-i luase din mâini toată țara Amoreilor de la Aroer până la Arnon.
27 De aceea și zic rapsozii în bătaie de joc: „Veniți la Heșbon, ca să se zidească și să se întărească cetatea lui Sihon.
28 Că a ieșit foc din Heșbon și pară de foc din cetatea lui Sihon și a mistuit Ar-Moabul și pe stăpânii munților Arnonului.Ir 48,45
29 Vai de tine, Moab! Ești pierdut, poporul lui Camos! Feciorii lui s-au risipit și fetele lui au ajuns roabe la Sihon, regele Amoreilor.1Rg 11,7 Ir 48,46
30 Tras-am asupra lor cu săgeți. De la Heșbon până la Dibon tot este dărâmat, am pustiit tot până la Nofa, care e aproape de Medeba”.Is 15,2 Ir 48,18-21
31 Și așa s-a așezat Israel în toate cetățile Amoreilor.
32 De acolo a trimis Moise să iscodească Iazerul, pe care l-a luat împreună cu satele lui și a alungat pe Amoreii care locuiau acolo.
33 Și întorcându-se, a luat calea spre Vasan; iar Og, regele Vasanului, a ieșit înaintea lor cu tot poporul său, ca să se războiască la Edrei.Dt 3,1.9 Dt 29,7
34 Atunci a zis Domnul către Moise: „Să nu te temi de el, că-l voi da în mâinile tale pe el și tot poporul lui și toată țara lui și vei face cu el cum ai făcut cu Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heșbon”.Dt 3,2 Ps 134,11
35 Și l-a bătut pe el, pe fiii lui, și pe tot poporul lui, de n-a lăsat viu nici pe unul din ai lui, și a cuprins țara lui.Dt 3,3
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Regele din Arád, un canaaneán care locuia la sud, a auzit că Israél vine pe drumul Atarím. El s-a luptat împotriva lui Israél și a luat prizonieri dintre ei.
1 Auzind însă regele canaanean din Arad, care locuia la miazăzi, că Israel vine pe drumul dinspre Atarim, a intrat în luptă cu Israeliții și a luat pe unii din ei în robie.
2 Israél a făcut Domnului un vot și a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile mele, îi voi distruge cetățile”.
2 Atunci a făcut Israel făgăduință Domnului și a zis: „De vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îl voi nimici pe el și cetățile lui”.
3 Domnul a ascultat glasul lui Israél și i-a dat pe canaaneéni [în mâinile lui] și ei i-au distrus pe ei și cetățile lor. Au dat acelui loc numele de Hormá.
3 Și a ascultat Domnul glasul lui Israel și a dat pe Canaanei în mâinile lui și el i-a nimicit pe ei și orașele lor și a pus locului aceluia numele: Horma, adică nimicire.
4 Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roșie, ca să ocolească țara Edóm. Poporul și-a pierdut răbdarea pe drum.
4 De la muntele Hor au apucat pe calea Mării Roșii, ca să ocolească pământul lui Edom, dar pe drum poporul a început să-și piardă răbdarea.
5 A vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă și ni s-a scârbit sufletul de această hrană mizerabilă”.
5 Și grăia poporul împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise, zicând: „La ce ne-ai scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu, că aici nu este nici pâine, nici apă și sufletul nostru s-a scârbit de această hrană sărăcăcioasă”.
6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului șerpi veninoși: au mușcat poporul și a murit multă lume în Israél.
6 Atunci a trimis Domnul asupra poporului șerpi veninoși, care mușcau poporul, și a murit mulțime de popor din fiii lui Israel.
7 Poporul a venit la Moise și i-a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să îndepărteze de la noi șerpii!”. Și Moise s-a rugat pentru popor.
7 A venit deci poporul la Moise și a zis: „Am greșit, grăind împotriva Domnului și împotriva ta; roagă-te Domnului, ca să depărteze șerpii de la noi”. Și s-a rugat Moise Domnului pentru popor.
8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ți un șarpe și pune-l pe un stâlp; oricine este mușcat și va privi spre el va trăi”.
8 Iar Domnul a zis către Moise: „Fă-ți un șarpe de aramă și-l pune pe un stâlp; și de va mușca șarpele pe vreun om, tot cel mușcat care se va uita la el va trăi.
9 Moise a făcut un șarpe din bronz și l-a pus pe un stâlp. Când șarpele mușca pe cineva și [acesta] privea spre șarpele din bronz, trăia.
9 Și a făcut Moise un șarpe de aramă și l-a pus pe un stâlp; și când un șarpe mușca vreun om, acesta privea la șarpele cel de aramă și trăia.
10 Fiii lui Israél au plecat și și-au fixat tabăra la Obót.
10 Sculându-se de acolo, fiii lui Israel au tăbărât la Obot.
11 Au plecat de la Obót și și-au fixat tabăra la Iié-Ha-Abarím, în pustiul din fața lui Moáb, spre răsăritul soarelui.
11 Iar după ce s-au ridicat și din Obot, au tăbărât la Iie-Abarim, dincolo de pustiu, în fața Moabului, către răsăritul soarelui.
12 De acolo au plecat și și-au fixat tabăra în valea Zéred.
12 De acolo s-au ridicat și au tăbărât în valea Zared.
13 De acolo au plecat și și-au fixat tabăra dincolo de Arnón, care este în pustiul ce iese din ținutul amoréilor; căci Arnón este hotarul lui Moáb, între Moáb și amoréi.
13 Ridicându-se apoi și de acolo, au tăbărât dincolo de Arnon, în pustia care e afară din hotarele Amoreilor. Căci Arnonul este hotar între Moabiți și Amorei.
14 De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului:
„Vahéb în Sufá și torenții, Arnónul,
14 De aceea se și zice în „Cartea războaielor Domnului”:
15 versantul torenților
care se înclină spre sediul Ar
și ating ținutul Moáb”.
15 Domnul a cuprins Vahebul cu curgerile sale năvalnice și șuvoaiele Arnonului și povârnișul curgerilor de apă care se întinde până la localitatea Ar și se oprește în hotarul Moabului.
16 Și de acolo, la Béer.
La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul și le voi da apă!”.
16 De acolo s-au îndreptat spre Beer, fântâna despre care a zis Domnul lui Moise: „Adună poporul și le voi da apă să bea”.
17 Atunci a cântat Israél cântarea aceasta:
„Țâșnește, fântână! Cântați pentru ea!
17 Atunci a cântat Israel la fântână cântarea aceasta: „Lăudați fântâna aceasta, cântați imne în cinstea ei!
18 Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,
pe care au săpat-o mai-marii poporului
cu sceptrul, cu toiegele lor!”.
Din pustiu [s-au dus] la Mataná;
18 Fântâna pe care principii au săpat-o, pe care mai-marii poporului au deschis-o cu sceptrul, cu toiegele lor!”
19 de la Mataná, la Nahaliél; de la Nahaliél, la Bamót;
19 Din Beer au mers la Matana, de la Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot;
20 de la Bamót, la valea care este în câmpia Moábului, la vârful [muntelui] Pisgá, care dă spre pustiu.
20 Iar de la Bamot la valea din câmpia Moabului, pe vârful muntelui Fazga, în fața pustiului.
21 Israél a trimis mesageri la Sihón, regele amoréilor, ca să-i spună:
21 De acolo a trimis Moise soli la Sihon, regele Amoreilor, cu vești de pace, ca să i se spună:
22 „Lasă-mă să trec prin țara ta; nu ne vom abate nici pe câmpii, nici în vii și nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul regal până vom traversa ținutul tău”.
22 „Dă-mi voie să trec prin țara ta. Nu ne vom abate nici la ogorul tău, nici la via ta, nici apă din fântâna ta nu vom bea, ci vom trece de hotarele tale!”
23 Dar Sihón nu i-a dat voie lui Israél să treacă prin ținutul lui. Sihón a strâns tot poporul și a ieșit înaintea lui Israél, în pustiu. A venit la Iáhaț și s-a luptat împotriva lui Israél.
23 Dar Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin țara lui, ci și-a adunat tot poporul său și a pășit împotriva lui Israel în pustie, înaintând până la Iahaț, unde s-a luptat cu Israel.
24 Israél l-a lovit cu ascuțișul sabiei și i-a cucerit țara de la Arnón până la Iabóc, până la hotarul fiilor lui Amón; căci hotarul fiilor lui Amón era întărit.
24 Însă Israel l-a bătut, măcelărindu-l cu sabia, și i-a cuprins țara de la Arnon până la Iaboc, până la fiii lui Amon, căci hotarele Amoniților erau întărite.
25 Israél a luat toate cetățile acelea și a locuit în toate cetățile amoréilor, în Heșbón și în toate suburbiile lui.
25 Luând toate cetățile acestea, Israel s-a așezat în cetățile Amoreilor: în Heșbon și în toate satele care țineau de el.
26 Căci Heșbón era o cetate a lui Sihón, regele amoréilor care se luptase înainte împotriva regelui din Moáb și-i luase toată țara din mâna lui, până la Arnón.
26 Căci Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele Amoreilor. Acesta se luptase cu fostul rege al Amoreilor și-i luase din mâini toată țara Amoreilor de la Aroer până la Arnon.
27 De aceea zic poeții:
„Veniți la Heșbón!
Să se zidească
și să se întărească cetatea lui Sihón!
27 De aceea și zic rapsozii în bătaie de joc: „Veniți la Heșbon, ca să se zidească și să se întărească cetatea lui Sihon.
28 Căci un foc a ieșit din Heșbón,
o flacără din cetatea lui Sihón
și a mistuit pe Ar-Moáb,
pe stăpânii înălțimilor Arnónului.
28 Că a ieșit foc din Heșbon și pară de foc din cetatea lui Sihon și a mistuit Ar-Moabul și pe stăpânii munților Arnonului.
29 Vai de tine, Moáb!
Ești pierdut, popor al lui Chemóș!
El i-a făcut pe fiii lui fugari
și pe fetele lui captive
pentru Sihón, regele amoréilor.
29 Vai de tine, Moab! Ești pierdut, poporul lui Camos! Feciorii lui s-au risipit și fetele lui au ajuns roabe la Sihon, regele Amoreilor.
30 Am tras cu săgeți asupra lor:
Heșbón este distrus până la Dibón;
și conducătorii lor, până la Nófah,
care este lângă Madába”.
30 Tras-am asupra lor cu săgeți. De la Heșbon până la Dibon tot este dărâmat, am pustiit tot până la Nofa, care e aproape de Medeba”.
31 Israél s-a stabilit în țara amoréilor.
31 Și așa s-a așezat Israel în toate cetățile Amoreilor.
32 Moise a trimis să cerceteze Iazér și au luat suburbiile lui; el i-a izgonit pe amoréii care erau acolo.
32 De acolo a trimis Moise să iscodească Iazerul, pe care l-a luat împreună cu satele lui și a alungat pe Amoreii care locuiau acolo.
33 S-au întors și au urcat pe drumul spre Basán. Og, regele din Basán, le-a ieșit înainte cu tot poporul lui ca să lupte împotriva lor la Edréi.
33 Și întorcându-se, a luat calea spre Vasan; iar Og, regele Vasanului, a ieșit înaintea lor cu tot poporul său, ca să se războiască la Edrei.
34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci îi dau în mâinile tale pe el și tot poporul lui și toată țara lui; să-i faci cum i-ai făcut lui Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heșbón!”.
34 Atunci a zis Domnul către Moise: „Să nu te temi de el, că-l voi da în mâinile tale pe el și tot poporul lui și toată țara lui și vei face cu el cum ai făcut cu Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heșbon”.
35 I-au lovit pe el și pe fiii lui și pe tot poporul lui, încât n-au mai lăsat niciun supraviețuitor și au pus stăpânire pe țara lui.
35 Și l-a bătut pe el, pe fiii lui, și pe tot poporul lui, de n-a lăsat viu nici pe unul din ai lui, și a cuprins țara lui.
