1 În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în pustiul Sinai, în anul al doilea după ieșirea din Egipt, în luna întâi, și a zis:Ies 13,4
2 „Spune fiilor lui Israel să facă Paștile la vremea rânduită pentru ele:Ies 12,3 Ies 23,15 Lv 23,5
3 În ziua de paisprezece a lunii întâi, spre seară, să le facă la vremea lor, după legea lor și după regulile lor să le săvârșiți”.
4 Și a spus Moise fiilor lui Israel să facă Paștile:
5 Și au făcut ei Paștile în luna întâi, în ziua a paisprezecea, spre seară, în pustiul Sinai; cum poruncise Domnul lui Moise așa au făcut fiii lui Israel.Ies 12,6 Lv 23,5
6 Dar erau și oameni necurați, care se atinseseră de trup de om mort, și nu puteau să săvârșească Paștile în ziua aceea. Aceștia au venit în ziua aceea la Moise și Aaron,Nm 19,11 2Par 30,18
7 Și le-au spus oamenii aceia: „Noi suntem necurați, pentru că ne-am atins de trup de om mort; de ce să nu fim lăsați să aducem Domnului dar la vremea cea rânduită pentru fiii lui Israel?”
8 Iar Moise a zis către ei: „Stați aici, că am să ascult ce poruncește Domnul pentru voi!”Ies 21,22
9 A grăit Domnul lui Moise și a zis:
10 „Spune fiilor lui Israel: Dacă cineva din voi sau din urmașii voștri va fi necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi departe în călătorie, sau între neamuri străine, și acela să facă Paștile Domnului.Nm 19,11
11 Dar să le facă în ziua a paisprezecea a lunii a doua, seara, și să le mănânce cu azime și cu ierburi amare;Ies 12,8 2Par 30,2
12 Să nu lase din ele pe a doua zi, nici oasele să nu le zdrobească; și să le săvârșească după toată rânduiala Paștilor.Ies 12,46 In 19,36
13 Iar omul curat, care nu se află departe în călătorie și nu va face Paștile, sufletul acela să se stârpească din poporul său, că n-a adus dar Domnului la vreme. Omul acela își va purta păcatul său.
14 De va trăi la voi vreun străin să facă și el Paștile Domnului: după legea Paștilor și după rânduiala lor să le facă. O singură lege să fie și pentru voi și pentru străin”.Ies 12,49
15 În ziua când a fost așezat cortul, nor a acoperit cortul adunării, și de seara până dimineața a fost deasupra cortului, ca o vedere de foc.Ies 19,9 Ies 40,34
16 Așa era totdeauna: ziua îl acoperea un nor și noaptea o vedere de foc.Ies 13,21 Ies 40,35
17 Când se ridica norul de deasupra cortului, atunci fiii lui Israel plecau și în locul unde se oprea norul, acolo poposeau cu tabăra fiii lui Israel.Ies 40,36
18 După porunca Domnului se opreau fiii lui Israel cu tabăra lor și după porunca Domnului plecau; tot timpul cât norul stătea deasupra cortului, stăteau și ei cu tabăra.
19 Când însă norul stătea multă vreme deasupra cortului, urmau acestui semn al Domnului și fiii lui Israel și nu plecau.1Co 10,1
20 Câteodată se întâmpla ca norul să stea numai puțină vreme deasupra cortului: după glasul Domnului se opreau și după porunca Lui plecau la drum.
21 Câteodată norul stătea numai de seara până dimineața, iar dimineața se ridica norul; atunci plecau și ei; sau stătea norul o zi și o noapte, și când se ridica, plecau și ei;Ies 40,36
22 Sau de umbrea norul deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, fiii lui Israel stăteau și nu plecau la drum; iar când se ridica el, atunci plecau,
23 Că din porunca Domnului se opreau și din porunca Domnului plecau la drum: urmau semnul Domnului, după porunca dată de Domnul prin Moise.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Domnul i-a zis lui Moise în pustiul Sinái, în anul al doilea de la ieșirea lor din țara Egiptului, în luna întâi:
1 În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în pustiul Sinai, în anul al doilea după ieșirea din Egipt, în luna întâi, și a zis:
2 „Fiii lui Israél să celebreze Paștele la timpul hotărât pentru el!
2 „Spune fiilor lui Israel să facă Paștile la vremea rânduită pentru ele:
3 În ziua a paisprezecea a lunii acesteia, seara, să-l celebrați la timpul hotărât pentru el! Să-l celebrați după toate hotărârile și poruncile privitoare la el!”.
3 În ziua de paisprezece a lunii întâi, spre seară, să le facă la vremea lor, după legea lor și după regulile lor să le săvârșiți”.
4 Moise le-a zis fiilor lui Israél să celebreze Paștele.
4 Și a spus Moise fiilor lui Israel să facă Paștile:
5 Au celebrat Paștele în [luna] întâi, în a paisprezecea zi a lunii, seara, în pustiul Sinái. Așa cum îi poruncise Domnul lui Moise, așa au făcut fiii lui Israél.
5 Și au făcut ei Paștile în luna întâi, în ziua a paisprezecea, spre seară, în pustiul Sinai; cum poruncise Domnul lui Moise așa au făcut fiii lui Israel.
6 Dar erau niște oameni care erau impuri din cauza unui om mort și nu puteau celebra Paștele în ziua aceea. Ei s-au prezentat în aceeași zi înaintea lui Moise și înaintea lui Aarón.
6 Dar erau și oameni necurați, care se atinseseră de trup de om mort, și nu puteau să săvârșească Paștile în ziua aceea. Aceștia au venit în ziua aceea la Moise și Aaron,
7 Oamenii aceia i-au zis [lui Moise]: „Noi suntem impuri din cauza unui mort; de ce să fim împiedicați să aducem darul pentru Domnul la timpul hotărât pentru el în mijlocul fiilor lui Israél?”.
7 Și le-au spus oamenii aceia: „Noi suntem necurați, pentru că ne-am atins de trup de om mort; de ce să nu fim lăsați să aducem Domnului dar la vremea cea rânduită pentru fiii lui Israel?”
8 Moise le-a răspuns: „Așteptați, vreau să ascult ce poruncește Domnul cu privire la voi!”.
8 Iar Moise a zis către ei: „Stați aici, că am să ascult ce poruncește Domnul pentru voi!”
9 Și Domnul i-a spus lui Moise:
9 A grăit Domnul lui Moise și a zis:
10 „Spune-le fiilor lui Israél: «Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este impur din cauza unui mort sau este într-o călătorie lungă, să celebreze Paștele în cinstea Domnului!
10 „Spune fiilor lui Israel: Dacă cineva din voi sau din urmașii voștri va fi necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi departe în călătorie, sau între neamuri străine, și acela să facă Paștile Domnului.
11 Să-l celebreze în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara! Să-l mănânce cu ázime și ierburi amare!
11 Dar să le facă în ziua a paisprezecea a lunii a doua, seara, și să le mănânce cu azime și cu ierburi amare;
12 Să nu rămână din el [nimic] până dimineața și să nu frângă niciun os din el! Să-l celebreze după toate hotărârile cu privire la Paște!
12 Să nu lase din ele pe a doua zi, nici oasele să nu le zdrobească; și să le săvârșească după toată rânduiala Paștilor.
13 Dacă cineva este pur și nu este în călătorie și nu celebrează Paștele, omul acela să fie nimicit din poporul lui pentru că n-a adus darul Domnului la timpul hotărât pentru el! Omul acela să-și poarte păcatul!
13 Iar omul curat, care nu se află departe în călătorie și nu va face Paștile, sufletul acela să se stârpească din poporul său, că n-a adus dar Domnului la vreme. Omul acela își va purta păcatul său.
14 Dacă locuiește cu voi un străin, să celebreze Paștele Domnului după hotărârile Paștelui și legile lui! Să fie o singură hotărâre la voi, și pentru străin, și pentru băștinaș!»”.
14 De va trăi la voi vreun străin să facă și el Paștile Domnului: după legea Paștilor și după rânduiala lor să le facă. O singură lege să fie și pentru voi și pentru străin”.
15 În ziua când au ridicat cortul, norul a acoperit lăcașul cortului mărturiei. Seara era deasupra lăcașului ca o arătare de foc, până dimineața.
15 În ziua când a fost așezat cortul, nor a acoperit cortul adunării, și de seara până dimineața a fost deasupra cortului, ca o vedere de foc.
16 Totdeauna era așa: norul acoperea [cortul], iar noaptea, era ca o arătare de foc.
16 Așa era totdeauna: ziua îl acoperea un nor și noaptea o vedere de foc.
17 Când se ridica norul de pe cort, porneau și fiii lui Israél; și în locul unde se oprea norul, își fixau tabăra și fiii lui Israél.
17 Când se ridica norul de deasupra cortului, atunci fiii lui Israel plecau și în locul unde se oprea norul, acolo poposeau cu tabăra fiii lui Israel.
18 Fiii lui Israél porneau după cuvântul Domnului și tot după cuvântul Domnului își fixau tabăra. Cât timp rămânea norul deasupra lăcașului, ei rămâneau în tabără.
18 După porunca Domnului se opreau fiii lui Israel cu tabăra lor și după porunca Domnului plecau; tot timpul cât norul stătea deasupra cortului, stăteau și ei cu tabăra.
19 Când norul rămânea mai multe zile deasupra cortului, fiii lui Israél păzeau ceea ce era de păzit al Domnului și nu porneau.
19 Când însă norul stătea multă vreme deasupra cortului, urmau acestui semn al Domnului și fiii lui Israel și nu plecau.
20 Când se întâmpla ca norul să rămână puține zile deasupra lăcașului, după cuvântul Domnului își fixau tabăra și după cuvântul Domnului porneau.
20 Câteodată se întâmpla ca norul să stea numai puțină vreme deasupra cortului: după glasul Domnului se opreau și după porunca Lui plecau la drum.
21 Când se întâmpla ca norul să fie de seara până dimineața și norul se ridica dimineața, ei porneau; fie că era zi, fie că era noapte și se ridica norul, ei porneau.
21 Câteodată norul stătea numai de seara până dimineața, iar dimineața se ridica norul; atunci plecau și ei; sau stătea norul o zi și o noapte, și când se ridica, plecau și ei;
22 Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile sau o lună sau un an pentru a rămâne deasupra lui, fiii lui Israél rămâneau în tabără și nu porneau; dar când se ridica, porneau și ei.
22 Sau de umbrea norul deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, fiii lui Israel stăteau și nu plecau la drum; iar când se ridica el, atunci plecau,
23 După cuvântul Domnului își fixau tabăra și după cuvântul Domnului porneau. Păzeau ceea ce era de păzit al Domnului, după cuvântul Domnului [dat] prin Moise.
23 Că din porunca Domnului se opreau și din porunca Domnului plecau la drum: urmau semnul Domnului, după porunca dată de Domnul prin Moise.
