1 Femeile înțelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor.Pr 12,4 Pr 24,3
2 Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl disprețuiește.Iov 12,4
3 În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înțelepți îi păzesc.Pr 12,6 Iac 3,5
4 Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
5 Martorul care grăiește adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.Ies 23,1 Pr 12,17
6 Batjocoritorul caută înțelepciunea și nu o găsește, iar pentru cel priceput știința este ușoară.Pr 24,7 Sir 1,30-31 Sir 15,7
7 Fugi dinaintea omului fără de minte, căci tu știi că nu este nici o știință pe buzele lui.
8 Înțelepciunea omului chibzuit este de a-și înțelege calea lui; iar nebunia celor neînțelepți este înșelăciune.Ps 31,9 Ps 138,23
9 Nebunul își bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepți este bună înțelegere.
10 Inima cunoaște amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărți bucuriile ei.
11 Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepți va înflori.Ps 126,1 Pr 11,7
12 Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârșitul lor sunt căile morții.Pr 16,25
13 Chiar când râdem, inima se întristează; bucuria se sfârșește prin plângere.Lc 6,25
14 Nelegiuitul se va sătura de căile sale și omul bun de roadele sale.Is 3,10-11
15 Omul simplu crede toate vorbele; omul înțelept veghează pașii săi.1In 4,1 Rm 16,18
16 Înțeleptul se teme și se ferește de rău, iar cel fără de minte își iese din fire și se simte la adăpost.Ps 110,10
17 Cel iute la mânie săvârșește nebunii, iar cel cumpănit se stăpânește.Pr 12,16 Ecc 7,9
18 Cei nepricepuți au parte de nebunie, pe când cei înțelepți sunt încununați cu știință.Ef 5,15
19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni și cei nelegiuiți stau la porțile celor drepți.Is 60,14
20 Săracul este disprețuit chiar și de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.Pr 19,4.7
21 Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârșește un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit.Ps 40,1 Mt 5,7
22 Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire și de adevăr.
23 Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă.Pr 2,11
24 Bogăția este o cunună pentru cei înțelepți; iar coroana celor nebuni este nebunia.Pr 10,16 Pr 27,22
25 Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.Pr 12,17
26 Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.Pr 18,10
27 Frica de Dumnezeu este un izvor de viață, ca să putem scăpa de cursele morții.2Rg 22,6 Pr 10,17.27 Sir 1,11
28 Strălucirea unui rege se sprijină pe mulțimea poporului, iar lipsa de supuși este pieirea prințului.
29 Cel încet la mânie este bogat în înțelepciune, iar cel ce se mânie degrabă își dă pe față nebunia.Pr 19,11
30 O inimă fără patimă este viața trupului, pe când pornirea pătimașă este ca un cariu în oase.
31 Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinstește.Pr 17,5 Mt 25,36.40.45
32 Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găsește scăpare în neprihănirea lui.Iov 21,17 Ps 72,18 Ps 111,8
33 Înțelepciunea sălășluiește în inima celui înțelept, iar în inima celor nebuni nu se arată.
34 Dreptatea înalță un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor.Pr 11,11 Sol 5,24
35 Bunăvoința regelui este pentru sluga înțeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce îi face rușine.Lc 7,2 Rm 13,3
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Înțelepciunea femeilor le construiește casa,
dar nebunia o dărâmă cu mâna ei.
1 Femeile înțelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor.
2 Cel care umblă în dreptatea lui se teme de Domnul,
dar cel care rătăcește de pe căile sale
îl disprețuiește.
2 Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl disprețuiește.
3 În gura nebunului este o nuia pentru aroganța lui,
dar cei înțelepți își păzesc buzele.
3 În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înțelepți îi păzesc.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este goală
și mulțimea veniturilor stă în forța boului.
4 Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
5 Martorul fidel nu minte,
dar martorul mincinos răsuflă minciuni.
5 Martorul care grăiește adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.
6 Batjocoritorul caută înțelepciunea, dar nu-i,
iar pentru cel priceput, cunoașterea este ușoară.
6 Batjocoritorul caută înțelepciunea și nu o găsește, iar pentru cel priceput știința este ușoară.
7 Pleacă din fața omului nesimțit,
căci nu vei afla de pe buzele lui cunoaștere.
7 Fugi dinaintea omului fără de minte, căci tu știi că nu este nici o știință pe buzele lui.
8 Înțelepciunea celui înțelept este să-și priceapă calea
și nebunia celor nesimțiți e înșelăciune.
8 Înțelepciunea omului chibzuit este de a-și înțelege calea lui; iar nebunia celor neînțelepți este înșelăciune.
9 Nebunii își bat joc de vinovăție,
dar între cei drepți este favoare.
9 Nebunul își bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepți este bună înțelegere.
10 Inima își cunoaște propria amărăciune
și în bucuria sa nu se amestecă străinul.
10 Inima cunoaște amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărți bucuriile ei.
11 Casa celor vinovați va fi distrusă,
dar cortul celor drepți va înflori.
11 Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepți va înflori.
12 Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului,
dar la sfârșitul ei sunt căile morții.
12 Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârșitul lor sunt căile morții.
13 Chiar și în râs inima se chinuie
și, la sfârșitul ei, veselia e cuprinsă de tristețe.
13 Chiar când râdem, inima se întristează; bucuria se sfârșește prin plângere.
14 De căile sale se satură cel cu inima rătăcită
și omul bun, de ale sale.
14 Nelegiuitul se va sătura de căile sale și omul bun de roadele sale.
15 Cel nepriceput crede orice vorbă,
dar cel isteț încearcă să-și priceapă pașii.
15 Omul simplu crede toate vorbele; omul înțelept veghează pașii săi.
16 Cel înțelept se teme și se îndepărtează de rău,
dar cel nesimțit e îngâmfat și încrezut.
16 Înțeleptul se teme și se ferește de rău, iar cel fără de minte își iese din fire și se simte la adăpost.
17 Cel iute la mânie face nebunii,
iar omul planurilor [rele] se face urât.
17 Cel iute la mânie săvârșește nebunii, iar cel cumpănit se stăpânește.
18 Nepricepuții vor moșteni nebunia,
dar cei isteți se înconjură de cunoaștere.
18 Cei nepricepuți au parte de nebunie, pe când cei înțelepți sunt încununați cu știință.
19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni
și cei vinovați, la porțile celor drepți.
19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni și cei nelegiuiți stau la porțile celor drepți.
20 Cel necăjit este urât chiar și de prietenul său,
dar mulți sunt cei care-l iubesc pe cel bogat.
20 Săracul este disprețuit chiar și de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.
21 Cel care-l disprețuiește pe aproapele său păcătuiește,
dar cel care are milă de cei umili este fericit.
21 Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârșește un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit.
22 Oare nu rătăcesc cei care plănuiesc răul?
Îndurarea și adevărul
sunt cu cei care plănuiesc binele.
22 Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire și de adevăr.
23 În orice trudă este răsplată,
dar unde e doar vorba buzelor, este lipsă.
23 Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă.
24 Cunună este pentru cei înțelepți bogăția lor,
dar nebunia celor nesimțiți este doar nebunie.
24 Bogăția este o cunună pentru cei înțelepți; iar coroana celor nebuni este nebunia.
25 Martorul adevărat scapă vieți,
dar cel care respiră minciuni [aduce] înșelăciune.
25 Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.
26 În teama de Domnul este o fortăreață de încredere
și, pentru fiii săi, este un refugiu.
26 Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.
27 Teama de Domnul este izvor de viață
pentru a sta departe de cursele morții.
27 Frica de Dumnezeu este un izvor de viață, ca să putem scăpa de cursele morții.
28 În mulțimea poporului este măreția regelui,
iar în lipsa poporului e ruinarea principelui.
28 Strălucirea unui rege se sprijină pe mulțimea poporului, iar lipsa de supuși este pieirea prințului.
29 Cine este încet la mânie
[dobândește] multă înțelegere,
dar cine se înfurie repede își înalță nebunia.
29 Cel încet la mânie este bogat în înțelepciune, iar cel ce se mânie degrabă își dă pe față nebunia.
30 O inimă calmă este viața trupului,
dar gelozia este putregaiul oaselor.
30 O inimă fără patimă este viața trupului, pe când pornirea pătimașă este ca un cariu în oase.
31 Cel care îl oprimă pe cel sărac
îl disprețuiește pe cel care l-a făcut,
dar cel care are milă de cel nevoiaș îl cinstește.
31 Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinstește.
32 Cel vinovat cade în răutatea lui,
dar cel drept găsește refugiu
[până și] în moartea lui.
32 Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găsește scăpare în neprihănirea lui.
33 În inima celui priceput
se odihnește înțelepciunea,
dar interiorul celor nesimțiți va fi făcut cunoscut.
33 Înțelepciunea sălășluiește în inima celui înțelept, iar în inima celor nebuni nu se arată.
34 Dreptatea înalță un neam,
iar păcatul este infamia popoarelor.
34 Dreptatea înalță un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor.
35 Plăcerea regelui este slujitorul prudent,
iar mânia lui este [asupra] celui care-l face de rușine.
35 Bunăvoința regelui este pentru sluga înțeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce îi face rușine.
