1 Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot ședea la poarta Sodomei. Și văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor și s-a plecat cu fața până la pământFc 18,2
2 Și a zis: „Stăpânii mei, abateți-vă pe la casa slugii Voastre, ca să rămâneți acolo; spălați-Vă picioarele, iar dimineață, sculându-Vă, Vă veți duce în drumul Vostru”. Ei însă au zis: „Nu, ci vom rămâne în uliță”.Fc 18,4 Fc 43,24 Iov 31,32 Evr 13,2
3 Iar el I-a rugat stăruitor și S-au abătut la el și au intrat în casa lui. Atunci el Le-a gătit mâncare, Le-a copt azime și au mâncat.
4 Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetății Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa,
5 Și au chemat afară pe Lot și au zis către el: „Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoaștem!”Jd 19,22 2Ptr 2,7 Rm 1,27
6 Și a ieșit Lot la ei dinaintea ușii și, închizând ușa după dânsul,
7 A zis către ei: „Nu, frații mei, să nu faceți nici un rău.Jd 19,23 Iz 16,49
8 Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceți cu ele ce veți vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceți nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperișul casei mele!”Jd 19,24
9 Iar ei au zis către el: „Pleacă de aici! Ești un venetic și acum faci pe judecătorul? Mai rău decât Acelora îți vom face!” Și repezindu-se spre Lot, se apropiară să spargă ușa.Sir 29,27 2Ptr 2,7-8
10 Atunci Oamenii aceia, care găzduiau în casa lui Lot, întinzându-Și mâinile, au tras pe Lot în casă la Ei și au încuiat ușa;
11 Iar pe oamenii, care erau la ușa casei, i-au lovit cu orbire de la mic până la mare, încât în zadar se chinuiau să găsească ușa.2Rg 6,18 Sol 19,17 Sir 16,9
12 Apoi au zis cei doi Oameni către Lot: „Ai tu pe cineva din ai tăi aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta,
13 Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului și Domnul Ne-a trimis să-l pierdem”.Fc 18,20
14 Atunci a ieșit Lot și a grăit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui, și le-a zis: „Sculați-vă și ieșiți din locul acesta, că va să piardă Domnul cetatea”. Ginerilor însă li s-a părut că el glumește.2Par 30,10 Lc 17,28
15 Iar în revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: „Scoală, ia-ți femeia și pe cele două fete ale tale, pe care le ai, și ieși, ca să nu pieri și tu pentru nedreptățile cetății!”
16 Dar fiindcă el zăbovea, îngerii, din mila Domnului către el, l-au apucat de mână pe el și pe femeia lui și pe cele două fete ale luiEvr 1,14
17 Și, scoțându-l afară, unul din Ei a zis: „Mântuiește-ți sufletul tău! Să nu te uiți înapoi, nici să te oprești în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!Sol 10,6
18 Iar Lot a zis către Dânșii: „Nu, Stăpâne!
19 Iată sluga Ta a aflat bunăvoință înaintea Ta și Tu ai făcut milă mare cu mine, mântuindu-mi viața; dar nu voi putea să fug până în munte, ca să nu mă ajungă primejdia și să nu mor.
20 Iată cetatea aceasta este mai aproape; să fug acolo și să mă izbăvesc. Ea e mică și-mi voi scăpa acolo viața prin Tine!”Sol 10,7
21 Și i-a zis îngerul: „Iată, îți cinstesc fața și-ți împlinesc acest cuvânt, să nu pierd cetatea despre care grăiești.
22 Grăbește dar și fugi acolo; că nu pot să fac nimic până nu vei ajunge tu acolo!” De aceea s-a și numit cetatea aceea Țoar.Fc 13,10 Ies 32,10 Sol 10,6 Mc 6,5
23 Când s-a ridicat soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Țoar.
24 Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma și Gomora ploaie de pucioasă și foc din cer de la DomnulDt 29,25 Iov 18,15 Is 1,9-10 Is 13,19 Ir 20,16 Ir 49,18 Ir 50,40 Plg 4,6 Iz 16,49 Os 10,8 Am 4,11 Naum 1,6 Sir 10,17-18 Sir 16,9-10 Sir 21,10 3Mac 2,5 Lc 17,29 Iuda 1,7 2Ptr 2,6
25 Și a stricat cetățile acestea, toate împrejurimile lor, pe toți locuitorii cetăților și toate plantele ținutului aceluia.
26 Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi și s-a prefăcut în stâlp de sare.Sol 10,7 Lc 9,62 Lc 17,32
27 Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineață și s-a dus la locul unde stătuse înaintea DomnuluiFc 18,22
28 Și, căutând spre Sodoma și Gomora și spre toate împrejurimile lor, a văzut ridicându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor.
29 Dar, când a stricat Dumnezeu toate cetățile din părțile acelea, și-a adus aminte Dumnezeu de Avraam și a scos pe Lot afară din prăpădul cu care a stricat Dumnezeu cetățile, unde trăia Lot.
30 Apoi a ieșit Lot din Țoar și sa așezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Țoar, și a locuit într-o peșteră, împreună cu cele două fete ale sale.
31 Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: „Tatăl nostru e bătrân și nu-i nimeni în ținutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.
32 Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin și să ne culcăm cu el și să ne ridicăm urmași dintr-însul!”Lv 18,7 Ps 82,8
33 Și au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; și în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei și acesta n-a simțit când s-a culcat și când s-a sculat ea.Sir 19,2
34 Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: „Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin și în noaptea aceasta și să intri și tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmași din tatăl nostru!”
35 Și l-au îmbătat cu vin și în noaptea aceasta și a intrat și cea mai mică și a dormit cu el; și el n-a știut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.
36 Și au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.
37 Și a născut cea mai mare un fiu, și i-a pus numele Moab, zicând: „Este din tatăl meu”. Acesta e tatăl Moabiților, care sunt și astăzi.Dt 2,19
38 Și a născut și cea mai mică un fiu și i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: „Acesta-i fiul neamului meu”. Acesta e tatăl Amoniților, care sunt și astăzi.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodóma seara; Lot ședea la poarta Sodómei. Când i-a văzut, Lot s-a ridicat ca să-i întâmpine și s-a prosternat cu fața până la pământ.
1 Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot ședea la poarta Sodomei. Și văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor și s-a plecat cu fața până la pământ
2 Le-a zis: „Domnii mei, abateți-vă, vă rog, pe la casa slujitorului vostru; poposiți [aici], spălați-vă picioarele; mâine vă veți scula de dimineață și veți merge în drumul vostru!”. Ei au răspuns: „Nu, ci vom poposi în piață”.
2 Și a zis: „Stăpânii mei, abateți-vă pe la casa slugii Voastre, ca să rămâneți acolo; spălați-Vă picioarele, iar dimineață, sculându-Vă, Vă veți duce în drumul Vostru”. Ei însă au zis: „Nu, ci vom rămâne în uliță”.
3 El a stăruit mult pe lângă ei, până au venit, iar ei s-au abătut pe la el și au intrat în casa lui. Le-a făcut un ospăț, a copt ázime și ei au mâncat.
3 Iar el I-a rugat stăruitor și S-au abătut la el și au intrat în casa lui. Atunci el Le-a gătit mâncare, Le-a copt azime și au mâncat.
4 Dar mai înainte ca ei să se fi culcat, oamenii din cetate, bărbații din Sodóma, de la tânăr la bătrân, tot poporul din toate colțurile, au înconjurat casa.
4 Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetății Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa,
5 L-au chemat pe Lot și i-au zis: „Unde sunt bărbații care au intrat la tine în noaptea aceasta? Fă-i să iasă la noi ca să-i cunoaștem!”.
5 Și au chemat afară pe Lot și au zis către el: „Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoaștem!”
6 Atunci Lot a ieșit la ei la intrare și a încuiat ușa după el
6 Și a ieșit Lot la ei dinaintea ușii și, închizând ușa după dânsul,
7 și le-a zis: „Fraților, vă rog, nu faceți rău!
7 A zis către ei: „Nu, frații mei, să nu faceți nici un rău.
8 Iată că am două fiice care nu au cunoscut bărbat; le voi face să iasă la voi și le veți face cum va fi bun în ochii voștri! Numai nu faceți nimic acestor bărbați, fiindcă au venit sub umbra acoperișului meu”.
8 Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceți cu ele ce veți vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceți nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperișul casei mele!”
9 Ei au spus: „Pleacă!”. Și au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin și acum vrea să o facă pe judecătorul. Îți vom face mai rău decât lor”. Și, împingându-l pe Lot cu forță, s-au apropiat să spargă ușa.
9 Iar ei au zis către el: „Pleacă de aici! Ești un venetic și acum faci pe judecătorul? Mai rău decât Acelora îți vom face!” Și repezindu-se spre Lot, se apropiară să spargă ușa.
10 Dar bărbații aceia și-au întins mâna, l-au tras pe Lot înăuntru la ei în casă și au încuiat ușa.
10 Atunci Oamenii aceia, care găzduiau în casa lui Lot, întinzându-Și mâinile, au tras pe Lot în casă la Ei și au încuiat ușa;
11 Iar pe oamenii care erau la ușa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare; și se trudeau să găsească [ușa] intrării.
11 Iar pe oamenii, care erau la ușa casei, i-au lovit cu orbire de la mic până la mare, încât în zadar se chinuiau să găsească ușa.
12 Bărbații aceia i-au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Ginerii, fiii tăi și fiicele tale și tot ce ai în cetate: scoate-i din locul [acesta]!
12 Apoi au zis cei doi Oameni către Lot: „Ai tu pe cineva din ai tăi aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta,
13 Căci noi vom nimici locul acesta, pentru că a ajuns mare strigătul lor înaintea Domnului. Și Domnul ne-a trimis ca să-l nimicim”.
13 Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului și Domnul Ne-a trimis să-l pierdem”.
14 Lot a ieșit și a vorbit cu ginerii săi, care urmau să le ia pe fetele lui, și le-a zis: „Ridicați-vă, ieșiți din locul acesta, căci Domnul va nimici cetatea!”. Dar [aceasta] a fost ca o glumă în ochii ginerilor.
14 Atunci a ieșit Lot și a grăit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui, și le-a zis: „Sculați-vă și ieșiți din locul acesta, că va să piardă Domnul cetatea”. Ginerilor însă li s-a părut că el glumește.
15 Iar la revărsatul zorilor, îngerii l-au făcut pe Lot să iasă, zicând: „Ridică-te! Ia-ți femeia și pe cele două fiice ale tale, care se află [aici], ca să nu pieri din cauza fărădelegii cetății!”.
15 Iar în revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: „Scoală, ia-ți femeia și pe cele două fete ale tale, pe care le ai, și ieși, ca să nu pieri și tu pentru nedreptățile cetății!”
16 Deoarece ezita, bărbații i-au apucat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice – Domnul având milă de el –, i-au făcut să iasă și i-au călăuzit în afara cetății.
16 Dar fiindcă el zăbovea, îngerii, din mila Domnului către el, l-au apucat de mână pe el și pe femeia lui și pe cele două fete ale lui
17 În timp ce-i făceau să iasă, el le-a zis: „Fugi, scapă-ți viața! Nu privi în urma ta și nu te opri nicăieri în zonă! Scapă în munte ca să nu pieri!”.
17 Și, scoțându-l afară, unul din Ei a zis: „Mântuiește-ți sufletul tău! Să nu te uiți înapoi, nici să te oprești în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!
18 Lot le-a zis: „Nu, Doamne, te rog!
18 Iar Lot a zis către Dânșii: „Nu, Stăpâne!
19 Iată, slujitorul tău a aflat har în ochii tăi și tu mi-ai arătat o mare îndurare făcând să trăiască sufletul meu, dar eu nu pot să fug în munți, căci răul se va lipi de mine și voi muri.
19 Iată sluga Ta a aflat bunăvoință înaintea Ta și Tu ai făcut milă mare cu mine, mântuindu-mi viața; dar nu voi putea să fug până în munte, ca să nu mă ajungă primejdia și să nu mor.
20 Iată cetatea aceasta aproape; pot fugi acolo; este foarte mică, voi scăpa acolo. Nu-i așa că e mică? Și mi-aș putea salva viața!”.
20 Iată cetatea aceasta este mai aproape; să fug acolo și să mă izbăvesc. Ea e mică și-mi voi scăpa acolo viața prin Tine!”
21 El i-a spus: „Iată că îți fac și această favoare de a nu distruge cetatea despre care ai vorbit.
21 Și i-a zis îngerul: „Iată, îți cinstesc fața și-ți împlinesc acest cuvânt, să nu pierd cetatea despre care grăiești.
22 Repede, fugi într-acolo, căci eu nu pot face nimic înainte ca tu să fi ajuns acolo!”. De aceea cetății i s-a dat numele de Țoár.
22 Grăbește dar și fugi acolo; că nu pot să fac nimic până nu vei ajunge tu acolo!” De aceea s-a și numit cetatea aceea Țoar.
23 Soarele se ridica deasupra pământului când Lot intra în Țoár.
23 Când s-a ridicat soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Țoar.
24 Domnul a făcut să plouă asupra Sodómei și Gomórei sulf și foc de la Domnul din ceruri.
24 Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma și Gomora ploaie de pucioasă și foc din cer de la Domnul
25 Dumnezeu a distrus aceste cetăți și toată zona împreună cu toți locuitorii cetăților și cu tot ce răsărea pe pământ.
25 Și a stricat cetățile acestea, toate împrejurimile lor, pe toți locuitorii cetăților și toate plantele ținutului aceluia.
26 Soția lui [Lot] s-a uitat înapoi și a devenit stâlp de sare.
26 Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi și s-a prefăcut în stâlp de sare.
27 Abrahám s-a trezit dis-de-dimineață spre locul în care stătuse înaintea Domnului,
27 Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineață și s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului
28 a privit spre Sodóma și Gomóra și spre tot ținutul din zona Iordánului și a văzut un fum gros care se ridica de la pământ ca fumul dintr-un cuptor.
28 Și, căutând spre Sodoma și Gomora și spre toate împrejurimile lor, a văzut ridicându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor.
29 Când Dumnezeu a distrus cetățile din aceea zonă, Dumnezeu și-a amintit de Abrahám și l-a salvat pe Lot de nenorocirea care a distrus cetățile în care locuise Lot.
29 Dar, când a stricat Dumnezeu toate cetățile din părțile acelea, și-a adus aminte Dumnezeu de Avraam și a scos pe Lot afară din prăpădul cu care a stricat Dumnezeu cetățile, unde trăia Lot.
30 Lot a urcat din Țoár și a locuit pe munte cu cele două fiice ale lui, căci s-a temut să locuiască în Țoár. A locuit într-o peșteră cu cele două fiice ale lui.
30 Apoi a ieșit Lot din Țoar și sa așezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Țoar, și a locuit într-o peșteră, împreună cu cele două fete ale sale.
31 Cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru este bătrân și nu mai este niciun bărbat în ținutul acesta ca să intre la noi, așa cum se obișnuiește pe tot pământul.
31 Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: „Tatăl nostru e bătrân și nu-i nimeni în ținutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.
32 Hai să-i dăm tatălui nostru să bea vin și să ne culcăm cu el ca să ne păstrăm vie descendența din tatăl nostru!”.
32 Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin și să ne culcăm cu el și să ne ridicăm urmași dintr-însul!”
33 I-au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea; și cea mai mare a intrat și s-a culcat cu tatăl ei. El, însă, n-a știut nici când ea s-a culcat, nici când s-a sculat.
33 Și au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; și în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei și acesta n-a simțit când s-a culcat și când s-a sculat ea.
34 A doua zi, cea mai mare a zis către cea mai mică: „Iată, eu m-am culcat ieri [noapte] cu tatăl meu; hai să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta și intră și culcă-te și tu cu el, ca să ne păstrăm vie descendența din tatăl nostru!”.
34 Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: „Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin și în noaptea aceasta și să intri și tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmași din tatăl nostru!”
35 I-au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a ridicat și s-a culcat cu el. El, însă, n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
35 Și l-au îmbătat cu vin și în noaptea aceasta și a intrat și cea mai mică și a dormit cu el; și el n-a știut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.
36 Cele două fete ale lui Lot au zămislit de la tatăl lor.
36 Și au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.
37 Cea mai mare a născut un fiu și i-a pus numele Moáb; el este tatăl celor din Moáb până în ziua de azi.
37 Și a născut cea mai mare un fiu, și i-a pus numele Moab, zicând: „Este din tatăl meu”. Acesta e tatăl Moabiților, care sunt și astăzi.
38 Și cea mai mică a născut și ea un fiu și i-a pus numele Ben-Ammí; el este tatăl celor din Amón până în ziua de azi.
38 Și a născut și cea mai mică un fiu și i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: „Acesta-i fiul neamului meu”. Acesta e tatăl Amoniților, care sunt și astăzi.
