1 După aceea i s-a spus lui Iosif: „Tatăl tău e bolnav”. Atunci a luat el cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase și pe Efraim, și a venit la Iacov.
2 Și i s-a dat de veste lui Iacov, spunându-i-se: „Iată Iosif, fiul tău, vine să te vadă”. Și Israel, adunându-și puterile sale, s-a ridicat în pat.
3 Și a zis Iacov către Iosif: „Dumnezeu Atotputernicul mi S-a arătat în Luz, în pământul Canaan și m-a binecuvântat.Fc 28,11-13
4 Și mi-a zis: „Iată, te voi crește și te voi înmulți, și voi ridica din tine mulțime de popoare, și pământul acesta îl voi da urmașilor tăi, ca moștenire veșnică”.Fc 13,16 Fc 35,11-12 Fc 41,52
5 Acum deci cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în pământul Egiptului, înainte de a veni eu la tine în Egipt, să fie ai mei; Efraim și Manase să fie ai mei, ca Ruben și Simeon.Fc 41,50-52 Nm 1,32-35 Ios 14,4 1Par 5,1-2
6 Iar copiii, ce se vor naște de acum din tine, să fie ai tăi și se vor numi ei cu numele fraților lor, în triburile acelora.
7 Când veneam eu din Mesopotamia, mi-a murit Rahila, mama ta, pe drum, în pământul Canaan, puțin înainte de a ajunge la Efrata, și am îngropat-o acolo, lângă drumul spre Efrata sau Betleem”.Fc 35,19
8 Văzând apoi pe fiii lui Iosif, Israel a zis: „Cine sunt aceștia?”
9 Răspuns-a Iosif tatălui său: „Aceștia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!” Iar Iacov a zis: „Apropie-i de mine ca să-i binecuvântez!”Fc 27,4 Fc 33,5
10 Ochii lui Israel însă erau întunecați de bătrânețe și nu mai puteau să vadă. Și a apropiat Iosif pe fiii săi de el, iar el i-a îmbrățișat și i-a sărutat.Fc 27,1 1Rg 3,2 1Rg 4,15 Ecc 12,2
11 Apoi a zis iarăși Israel către Iosif: „Nu nădăjduiam să mai văd fața ta și iată Dumnezeu mi-a arătat și pe urmașii tăi”.
12 Și depărtându-i de genunchii tatălui său, Iosif i s-a închinat lui Israel până la pământ.
13 După aceea luând Iosif pe cei doi fii ai săi, pe Efraim cu dreapta sa în fața stângei lui Israel, iar pe Manase cu stânga sa în fața dreptei lui Israel, i-a apropiat de el.
14 Israel însă și-a întins mâna sa cea dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, deși acesta era mai mic, iar stânga și-a pus-o pe capul lui Manase. Înadins și-a încrucișat mâinile, deși Manase era întâiul născut.Nm 27,18 Mt 19,15
15 Și i-a binecuvântat, zicând: „Dumnezeul, înaintea Căruia au umblat părinții mei: Avraam și Isaac, Dumnezeul Cel ce m-a călăuzit de când sunt și până în ziua aceasta;Fc 17,1 Evr 11,21
16 Îngerul ce m-a izbăvit pe mine de tot răul să binecuvânteze pruncii aceștia, să poarte ei numele meu și numele părinților mei: Avraam și Isaac, și să crească din ei mulțime mare pe pământ!”Fc 31,29 Ies 32,13 Ios 17,14 Iov 33,23 Fa 12,15
17 Și Iosif, văzând că tatăl său și-a pus mâna sa cea dreaptă pe capul lui Efraim, i-a părut rău și, luând mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase,
18 A zis către tatăl său: „Nu așa, tată, că cestălalt este întâiul născut. Pune dar pe capul lui mâna ta cea dreaptă!”
19 Tatăl său însă n-a voit, ci a zis: „Știu, fiul meu, știu! Și din el va ieși un popor și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el și din sămânța lui vor ieși popoare nenumărate”.Dt 33,16-17
20 Și i-a binecuvântat pe ei în ziua aceea, zicând: „Cu voi se va binecuvânta în Israel și se va zice: Dumnezeu să te facă așa ca pe Efraim și ca pe Manase!” Și așa a pus mâna pe Efraim înaintea lui Manase.Dt 33,17 Rut 4,11 Ir 31,20
21 Apoi a zis Israel către Iosif: „Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri.
22 Deci eu îți dau ție, peste ceea ce au frații tăi, Sichemul, pe care l-am luat eu cu sabia mea și cu arcul meu din mâinile Amoreilor”.Ios 24,32 In 4,5
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După aceste lucruri i s-a spus lui Iosíf: „Tatăl tău este bolnav”. El i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, pe Manáse și pe Efraím.
1 După aceea i s-a spus lui Iosif: „Tatăl tău e bolnav”. Atunci a luat el cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase și pe Efraim, și a venit la Iacov.
2 I-au făcut cunoscut lui Iacób și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosíf a venit la tine!”. Israél s-a întărit și s-a așezat pe pat.
2 Și i s-a dat de veste lui Iacov, spunându-i-se: „Iată Iosif, fiul tău, vine să te vadă”. Și Israel, adunându-și puterile sale, s-a ridicat în pat.
3 Iacób i-a zis lui Iosíf: „Dumnezeul cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în țara Canaán, și m-a binecuvântat.
3 Și a zis Iacov către Iosif: „Dumnezeu Atotputernicul mi S-a arătat în Luz, în pământul Canaan și m-a binecuvântat.
4 El mi-a zis: «Te voi face rodnic, te voi înmulți și voi face din tine o adunare de popoare; voi da țara aceasta descendenței tale după tine ca stăpânire veșnică».
4 Și mi-a zis: „Iată, te voi crește și te voi înmulți, și voi ridica din tine mulțime de popoare, și pământul acesta îl voi da urmașilor tăi, ca moștenire veșnică”.
5 Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în țara Egiptului până ca eu să vin la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraím și Manáse, ca și Rubén și Simeón, vor fi ai mei.
5 Acum deci cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în pământul Egiptului, înainte de a veni eu la tine în Egipt, să fie ai mei; Efraim și Manase să fie ai mei, ca Ruben și Simeon.
6 Iar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; cu numele fraților lor vor fi numiți în partea lor de moștenire.
6 Iar copiii, ce se vor naște de acum din tine, să fie ai tăi și se vor numi ei cu numele fraților lor, în triburile acelora.
7 Când am venit din Padán, Rahéla a murit în țara Canaán, pe drum; nu ajunsesem încă în ținutul Efráta și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efráta, adică Betleém”.
7 Când veneam eu din Mesopotamia, mi-a murit Rahila, mama ta, pe drum, în pământul Canaan, puțin înainte de a ajunge la Efrata, și am îngropat-o acolo, lângă drumul spre Efrata sau Betleem”.
8 Israél i-a văzut pe fiii lui Iosíf și a zis: „Cine sunt aceștia?”.
8 Văzând apoi pe fiii lui Iosif, Israel a zis: „Cine sunt aceștia?”
9 Iosíf a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici”. El i-a zis: „Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvântez!”.
9 Răspuns-a Iosif tatălui său: „Aceștia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!” Iar Iacov a zis: „Apropie-i de mine ca să-i binecuvântez!”
10 Ochii lui Israél erau îngreuiați de bătrânețe, așa că nu mai putea să vadă. [Iosíf] i-a apropiat de el; el i-a sărutat și i-a îmbrățișat.
10 Ochii lui Israel însă erau întunecați de bătrânețe și nu mai puteau să vadă. Și a apropiat Iosif pe fiii săi de el, iar el i-a îmbrățișat și i-a sărutat.
11 Israél i-a zis lui Iosíf: „Nu mă gândeam că-ți voi mai vedea fața și iată că Dumnezeu m-a făcut să-i văd și pe urmașii tăi”.
11 Apoi a zis iarăși Israel către Iosif: „Nu nădăjduiam să mai văd fața ta și iată Dumnezeu mi-a arătat și pe urmașii tăi”.
12 Iosíf i-a luat de pe genunchii lui și s-a plecat cu fața la pământ.
12 Și depărtându-i de genunchii tatălui său, Iosif i s-a închinat lui Israel până la pământ.
13 Apoi Iosíf i-a luat pe amândoi, pe Efraím cu mâna dreaptă, la stânga lui Israél, și pe Manáse cu mâna stângă, la dreapta lui Israél, și i-a apropiat de el.
13 După aceea luând Iosif pe cei doi fii ai săi, pe Efraim cu dreapta sa în fața stângei lui Israel, iar pe Manase cu stânga sa în fața dreptei lui Israel, i-a apropiat de el.
14 Israél și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraím, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manáse; fiind prudent, și-a [încrucișat] mâinile, deși Manáse era cel întâi-născut.
14 Israel însă și-a întins mâna sa cea dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, deși acesta era mai mic, iar stânga și-a pus-o pe capul lui Manase. Înadins și-a încrucișat mâinile, deși Manase era întâiul născut.
15 L-a binecuvântat pe Iosíf și a zis:
„Dumnezeul înaintea căruia
au umblat părinții mei Abrahám și Isáac,
Dumnezeul care m-a păstorit
de când sunt până în ziua aceasta,
15 Și i-a binecuvântat, zicând: „Dumnezeul, înaintea Căruia au umblat părinții mei: Avraam și Isaac, Dumnezeul Cel ce m-a călăuzit de când sunt și până în ziua aceasta;
16 îngerul care m-a răscumpărat de orice rău,
să binecuvânteze copiii!
Să fie chemat în ei numele meu
și numele părinților mei Abrahám și Isáac
și să crească din ei mult pe pământ!”.
16 Îngerul ce m-a izbăvit pe mine de tot răul să binecuvânteze pruncii aceștia, să poarte ei numele meu și numele părinților mei: Avraam și Isaac, și să crească din ei mulțime mare pe pământ!”
17 Iosíf a văzut că tatăl său și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraím și [aceasta] a fost rău în ochii lui; el a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraím pe capul lui Manáse.
17 Și Iosif, văzând că tatăl său și-a pus mâna sa cea dreaptă pe capul lui Efraim, i-a părut rău și, luând mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase,
18 Și Iosíf a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acesta este întâiul-născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui!”.
18 A zis către tatăl său: „Nu așa, tată, că cestălalt este întâiul născut. Pune dar pe capul lui mâna ta cea dreaptă!”
19 Tatăl său a refuzat și i-a zis: „Știu, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui mai mic va fi mai mare decât el; descendența lui va fi plinătate a neamurilor”.
19 Tatăl său însă n-a voit, ci a zis: „Știu, fiul meu, știu! Și din el va ieși un popor și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el și din sămânța lui vor ieși popoare nenumărate”.
20 El i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând:
„Cu numele tău Israél va binecuvânta,
zicând:
«Dumnezeu să te pună să fii așa,
ca pe Efraím și ca pe Manáse!»”
Și l-a pus astfel pe Efraím
înaintea lui Manáse.
20 Și i-a binecuvântat pe ei în ziua aceea, zicând: „Cu voi se va binecuvânta în Israel și se va zice: Dumnezeu să te facă așa ca pe Efraim și ca pe Manase!” Și așa a pus mâna pe Efraim înaintea lui Manase.
21 Israél i-a zis lui Iosíf: „Iată, eu mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri.
21 Apoi a zis Israel către Iosif: „Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri.
22 Mai mult decât fraților tăi, eu îți dau [cetatea] Síhem, pe care am luat-o din mâna amoréilor cu sabia mea și cu arcul meu”.
22 Deci eu îți dau ție, peste ceea ce au frații tăi, Sichemul, pe care l-am luat eu cu sabia mea și cu arcul meu din mâinile Amoreilor”.