1 Iar Rahila, văzând că ea n-a născut lui Iacov nici un fiu, a prins pizmă pe sora sa și a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, iar de nu, voi muri”.
2 Mâniindu-se însă Iacov pe Rahila, i-a zis: „Au doară eu sunt Dumnezeu, Care a stârpit rodul pântecelui tău?”
3 Atunci Rahila a zis către Iacov: „Iată roaba mea Bilha; intră la ea și ea va naște pe genunchii mei și voi avea și eu copii printr-însa”.
4 Și i-a dat pe Bilha, roaba sa, de femeie și a intrat Iacov la ea;
5 Iar Bilha, roaba Rahilei, a zămislit și a născut lui Iacov un fiu.
6 Atunci Rahila a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate, a auzit glasul meu și mi-a dat fiu”. De aceea i-a pus numele Dan.
7 Și a zămislit iarăși Bilha, roaba Rahilei, și a mai născut un fiu lui Iacov;
8 Iar Rahila a zis: „Luptă dumnezeiască m-am luptat cu sora mea, am biruit și am ajuns deopotrivă cu sora mea!” De aceea i-a pus numele Neftali.
9 Lia însă, văzând că a încetat de a mai naște, a luat pe roaba sa Zilpa și a dat-o lui Iacov de femeie și el a intrat la ea;
10 Zilpa, roaba Liei, a născut lui Iacov un fiu.
11 Atunci a zis Lia: „Noroc” Și i-a pus numele Gad.
12 Apoi iarăși a zămislit Zilpa, roaba Liei, și a născut lui Iacov alt fiu.
13 Și a zis Lia: „Spre fericirea mea s-a născut, că mă vor ferici femeile!” Și i-a pus numele Așer.Lc 1,48
14 Iar pe vremea seceratului grâului s-a dus Ruben și, găsind în țarină mandragore, le-a adus la mama sa Lia. Rahila însă a zis către Lia, sora sa: „Dă-mi și mie din mandragorele fiului tău!”Cant 7,14
15 Iar Lia a zis: „Nu-ți ajunge că mi-ai luat bărbatul? Vrei să iei și mandragorele fiului meu?” Și Rahila a zis: „Nu așa, ci pentru mandragorele fiului tău, să se culce Iacov noaptea aceasta cu tine!”
16 Venind Iacov seara de la câmp, i-a ieșit Lia înainte și i-a zis: „Să intri la mine astăzi, că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu!” Și în noaptea aceea s-a culcat Iacov cu ea.
17 Și a auzit Dumnezeu pe Lia și ea a zămislit și a născut lui Iacov al cincilea fiu.
18 Atunci a zis Lia: „Mi-a dat răsplată Dumnezeu pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea”. Și a pus copilului numele Isahar, adică răsplată.
19 Apoi a mai zămislit Lia încă o dată și a născut lui Iacov al șaselea fiu.
20 Și a zis Lia: „Dar minunat mi-a dăruit Dumnezeu în timpul de acum! De acum bărbatul meu va ședea la mine, că i-am născut șase feciori”. Și a pus copilului numele Zabulon.
21 După aceea Lia a mai născut o fată și i-a pus numele Dina.
22 Dar și-a adus aminte Dumnezeu și de Rahila și a auzit-o Dumnezeu și i-a deschis pântecele.Fc 25,21 1Rg 1,19-20
23 Și zămislind, ea a născut lui Iacov un fiu; și a zis Rahila: „Ridicat-a Dumnezeu ocara de la mine!”Is 4,1
24 Și a pus copilului numele Iosif, zicând: „Domnul îmi va mai da și alt fiu!”
25 Iar după ce a născut Rahila pe Iosif, Iacov a zis către Laban: „Lasă-mă să plec, să mă duc la mine, în pământul meu.
26 Dă-mi femeile mele și copiii mei, pentru care ți-am slujit, ca să mă duc, căci tu știi ce slujbă ți-am făcut”.
27 Laban însă i-a zis: „De am aflat har înaintea ta, mai rămâi la mine! Căci văd bine că Dumnezeu m-a binecuvântat prin venirea ta”.Fc 39,3.5.23 Is 61,9
28 Apoi a adăugat: „Spune simbria ce voiești și-ți voi da-o!”Fc 29,15
29 Iacov însă i-a răspuns: „Tu știi cum ți-am slujit și cum sunt vitele tale, de când am venit eu la tine;Fc 31,38-40
30 Căci erau puține când am venit eu, iar de atunci s-au înmulțit și te-a binecuvântat Dumnezeu prin venirea mea. Când însă am să lucrez eu și pentru casa mea?”
31 Răspunsu-i-a Laban: „Ce să-ți dau?” Și Iacov a zis: „Să nu-mi dai nimic. Dar de faci ce-ți voi spune eu, voi mai paște și voi mai păzi oile tale.
32 Să treacă astăzi toate oile tale pe dinaintea noastră și să despărțim din ele orice oaie pestriță sau tărcată sau neagră, iar dintre capre cele pestrițe sau tărcate: aceea să fie simbria mea.Fc 31,8
33 Credincioșia mea va răspunde pentru mine înaintea ta mâine, când vei veni să-mi statornicești simbria: tot ce nu va fi bălțat sau tărcat între caprele mele și tot ce nu va fi tărcat sau negru între oile mele se va socoti ca furat de mine”.
34 Zis-a Laban către el: „Bine, să fie cum zici tu!”
35 Și a ales Iacov în ziua aceea țapii cei vărgați sau pestriți și toate caprele bălțate sau tărcate, toate câte erau cu cât de puțin alb, și toate oile tărcate sau negre și le-a dat în seama fiilor săi.
36 Iar Laban a hotărât ca depărtarea între dânsul și oile lui Iacov să fie cale de trei zile. Și a rămas Iacov să pască celelalte oi ale lui Laban.
37 După aceea și-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal și de paltin, și a crestat pe ele dungi albe, luând de pe nuiele fâșii de coajă până la albeața nuielelor.
38 Apoi punea nuielele crestate în jgheaburile de adăpat, ca, venind să bea, oile să zămislească înaintea nuielelor din adăpători.
39 Și zămisleau oile cum erau nuielele și fătau oile miei pestriți, tărcați și negri.Fc 31,8.16
40 Iar mieii aceștia îi alegea Iacov și punea înaintea oilor lui Laban numai tot ce era pestriț și tot ce era negru; dar turmele sale le ținea despărțite și nu le amesteca cu oile lui Laban.
41 Afară de aceasta Iacov, când zămisleau oile cele bune, punea nuiele pestrițe în adăpători înaintea lor, ca să zămislească ele cum erau nuielele;
42 Iar când zămisleau cele rele, nu le punea nuielele și așa cele ce se cuveneau lui Laban erau slabe, iar cele ce se cuveneau lui Iacov erau voinice.
43 De aceea s-a îmbogățit omul acesta foarte, foarte tare, și avea mulțime de vite mărunte și vite mari, roabe și robi, cămile și asini.Fc 24,35
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când a văzut Rahéla că nu i-a născut lui Iacób, a început a o invidia pe sora sa și i-a zis lui Iacób: „Dă-mi copii, iar de nu, voi muri!”.
1 Iar Rahila, văzând că ea n-a născut lui Iacov nici un fiu, a prins pizmă pe sora sa și a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, iar de nu, voi muri”.
2 Iacób s-a mâniat pe Rahéla și a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care a împiedicat [sânul] tău să rodească?”.
2 Mâniindu-se însă Iacov pe Rahila, i-a zis: „Au doară eu sunt Dumnezeu, Care a stârpit rodul pântecelui tău?”
3 Ea a zis: „Iat-o pe servitoarea mea Bílha! Intră la ea și ea va naște pe genunchii mei și de la ea voi avea și eu copii!”.
3 Atunci Rahila a zis către Iacov: „Iată roaba mea Bilha; intră la ea și ea va naște pe genunchii mei și voi avea și eu copii printr-însa”.
4 Și i-a dat-o pe Bílha, slujitoarea ei, de femeie și Iacób a intrat la ea.
4 Și i-a dat pe Bilha, roaba sa, de femeie și a intrat Iacov la ea;
5 Bílha a zămislit și i-a născut lui Iacób un fiu.
5 Iar Bilha, roaba Rahilei, a zămislit și a născut lui Iacov un fiu.
6 Rahéla a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate și mi-a auzit glasul și mi-a dăruit un fiu”. De aceea, i-a pus numele Dan.
6 Atunci Rahila a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate, a auzit glasul meu și mi-a dat fiu”. De aceea i-a pus numele Dan.
7 Bílha, servitoarea Rahélei, a zămislit din nou și i-a născut un al doilea fiu lui Iacób.
7 Și a zămislit iarăși Bilha, roaba Rahilei, și a mai născut un fiu lui Iacov;
8 Rahéla a zis: „Am luptat luptele lui Dumnezeu împotriva surorii mele și am biruit”. Și i-a pus numele Neftáli.
8 Iar Rahila a zis: „Luptă dumnezeiască m-am luptat cu sora mea, am biruit și am ajuns deopotrivă cu sora mea!” De aceea i-a pus numele Neftali.
9 Léa, văzând că a încetat să nască, a luat-o pe Zilpá, servitoarea sa, și a dat-o lui Iacób de femeie.
9 Lia însă, văzând că a încetat de a mai naște, a luat pe roaba sa Zilpa și a dat-o lui Iacov de femeie și el a intrat la ea;
10 Zilpá, servitoarea Léei, i-a născut lui Iacób un fiu.
10 Zilpa, roaba Liei, a născut lui Iacov un fiu.
11 A zis Léa: „Cu noroc!”. Și i-a pus numele Gad.
11 Atunci a zis Lia: „Noroc” Și i-a pus numele Gad.
12 Zilpá, servitoarea Léei, i-a născut un al doilea fiu lui Iacób.
12 Apoi iarăși a zămislit Zilpa, roaba Liei, și a născut lui Iacov alt fiu.
13 Și Léa a zis: „Ce fericită sunt, căci femeile mă vor numi fericită”. Și i-a pus numele Așér.
13 Și a zis Lia: „Spre fericirea mea s-a născut, că mă vor ferici femeile!” Și i-a pus numele Așer.
14 Rubén a mers în zilele seceratului grâului și a găsit mandragore pe câmp și le-a adus Léei, mama sa. Atunci Rahéla a zis Léei: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău!”.
14 Iar pe vremea seceratului grâului s-a dus Ruben și, găsind în țarină mandragore, le-a adus la mama sa Lia. Rahila însă a zis către Lia, sora sa: „Dă-mi și mie din mandragorele fiului tău!”
15 Ea i-a răspuns: „Nu-ți ajunge că mi-ai luat bărbatul? Vrei să iei și mandragorele fiului meu?”. Și Rahéla a zis: „Ei, bine! Poate să se culce cu tine la noapte, în schimbul mandragorelor fiului tău”.
15 Iar Lia a zis: „Nu-ți ajunge că mi-ai luat bărbatul? Vrei să iei și mandragorele fiului meu?” Și Rahila a zis: „Nu așa, ci pentru mandragorele fiului tău, să se culce Iacov noaptea aceasta cu tine!”
16 Seara, pe când se întorcea Iacób de la câmp, Léa i-a ieșit în întâmpinare și a zis: „La mine vei intra, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu”. Și el s-a culcat cu ea în noaptea aceea.
16 Venind Iacov seara de la câmp, i-a ieșit Lia înainte și i-a zis: „Să intri la mine astăzi, că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu!” Și în noaptea aceea s-a culcat Iacov cu ea.
17 Dumnezeu a ascultat-o pe Léa. Ea a zămislit și i-a născut lui Iacób al cincilea fiu.
17 Și a auzit Dumnezeu pe Lia și ea a zămislit și a născut lui Iacov al cincilea fiu.
18 Léa a zis: „Mie mi-a dat răsplată Dumnezeu, pentru că i-am dat-o pe servitoarea mea soțului meu”. Și i-a pus numele Isahár.
18 Atunci a zis Lia: „Mi-a dat răsplată Dumnezeu pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea”. Și a pus copilului numele Isahar, adică răsplată.
19 Léa a zămislit iarăși și i-a născut un al șaselea fiu lui Iacób.
19 Apoi a mai zămislit Lia încă o dată și a născut lui Iacov al șaselea fiu.
20 Léa a zis: „Dumnezeu mi-a dăruit un dar bun! De data aceasta, soțul meu mă va onora, căci i-am născut șase fii”. Și i-a pus numele Zabulón.
20 Și a zis Lia: „Dar minunat mi-a dăruit Dumnezeu în timpul de acum! De acum bărbatul meu va ședea la mine, că i-am născut șase feciori”. Și a pus copilului numele Zabulon.
21 După aceea a născut o fată și i-a pus numele Diná.
21 După aceea Lia a mai născut o fată și i-a pus numele Dina.
22 Dumnezeu și-a adus aminte de Rahéla; a ascultat-o Dumnezeu și i-a deschis sânul.
22 Dar și-a adus aminte Dumnezeu și de Rahila și a auzit-o Dumnezeu și i-a deschis pântecele.
23 Ea a zămislit și a născut un fiu și a zis: „A adunat Dumnezeu ocara [de la] mine!”.
23 Și zămislind, ea a născut lui Iacov un fiu; și a zis Rahila: „Ridicat-a Dumnezeu ocara de la mine!”
24 Și i-a pus numele Iosíf, zicând: „Domnul să-mi mai dea un alt fiu!”.
24 Și a pus copilului numele Iosif, zicând: „Domnul îmi va mai da și alt fiu!”
25 După ce Rahéla l-a născut pe Iosíf, Iacób i-a zis lui Lában: „Lasă-mă să mă duc la locul meu și în țara mea!
25 Iar după ce a născut Rahila pe Iosif, Iacov a zis către Laban: „Lasă-mă să plec, să mă duc la mine, în pământul meu.
26 Dă-mi soțiile și copiii mei pentru care ți-am slujit și voi pleca, căci tu știi slujirea pe care ți-am făcut-o!”.
26 Dă-mi femeile mele și copiii mei, pentru care ți-am slujit, ca să mă duc, căci tu știi ce slujbă ți-am făcut”.
27 Lában i-a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi [...], am cunoscut prin semne că Domnul m-a binecuvântat datorită ție”.
27 Laban însă i-a zis: „De am aflat har înaintea ta, mai rămâi la mine! Căci văd bine că Dumnezeu m-a binecuvântat prin venirea ta”.
28 Și a spus: „Hotărăște ce plată vrei și ți-o voi da!”.
28 Apoi a adăugat: „Spune simbria ce voiești și-ți voi da-o!”
29 I-a zis: „Tu știi cum ți-am slujit și ce a devenit turma ta datorită mie;
29 Iacov însă i-a răspuns: „Tu știi cum ți-am slujit și cum sunt vitele tale, de când am venit eu la tine;
30 căci puținul pe care-l aveai înainte de venirea mea s-a extins mult și Domnul te-a binecuvântat cu fiecare pas al meu. Dar acum, când am să fac și eu [ceva] pentru casa mea?”.
30 Căci erau puține când am venit eu, iar de atunci s-au înmulțit și te-a binecuvântat Dumnezeu prin venirea mea. Când însă am să lucrez eu și pentru casa mea?”
31 Și a zis: „Ce să-ți dau?”. Și Iacób a răspuns: „Nu-mi vei da nimic. De vei face însă ce-ți voi spune, îți voi paște turma și o voi păzi.
31 Răspunsu-i-a Laban: „Ce să-ți dau?” Și Iacov a zis: „Să nu-mi dai nimic. Dar de faci ce-ți voi spune eu, voi mai paște și voi mai păzi oile tale.
32 Voi trece astăzi prin toată turma ta să pun deoparte din ea orice oaie brumărie și bălțată și toate oile negre [între miei] și caprele bălțate și brumării. Asta va fi plata mea.
32 Să treacă astăzi toate oile tale pe dinaintea noastră și să despărțim din ele orice oaie pestriță sau tărcată sau neagră, iar dintre capre cele pestrițe sau tărcate: aceea să fie simbria mea.
33 Dreptatea mea va răspunde pentru mine înaintea ta de mâine, când vei veni pentru plata mea; tot ce nu va fi brumăriu și bălțat între capre și negru între miei să fie [socotit] ca furat dacă va fi la mine!”.
33 Credincioșia mea va răspunde pentru mine înaintea ta mâine, când vei veni să-mi statornicești simbria: tot ce nu va fi bălțat sau tărcat între caprele mele și tot ce nu va fi tărcat sau negru între oile mele se va socoti ca furat de mine”.
34 Lában a zis: „Bine! Fie așa cum ai zis!”.
34 Zis-a Laban către el: „Bine, să fie cum zici tu!”
35 În aceeași zi a pus deoparte țapii brumării și bălțați, toate caprele brumării și bălțate, toate cele ce aveau alb pe ele și toți mieii negri. Le-a dat în mâna fiilor săi.
35 Și a ales Iacov în ziua aceea țapii cei vărgați sau pestriți și toate caprele bălțate sau tărcate, toate câte erau cu cât de puțin alb, și toate oile tărcate sau negre și le-a dat în seama fiilor săi.
36 Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el și Iacób; iar Iacób păștea celelalte oi ale lui Lában.
36 Iar Laban a hotărât ca depărtarea între dânsul și oile lui Iacov să fie cale de trei zile. Și a rămas Iacov să pască celelalte oi ale lui Laban.
37 Iacób a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan; și a crestat pe ele dungi albe, scoțând la iveală albul care era pe nuiele.
37 După aceea și-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal și de paltin, și a crestat pe ele dungi albe, luând de pe nuiele fâșii de coajă până la albeața nuielelor.
38 Apoi a pus nuielele pe care le cojise în jgheaburi și adăpătorile cu apă, când veneau oile să bea, chiar în văzul oilor care erau în călduri atunci când veneau să bea.
38 Apoi punea nuielele crestate în jgheaburile de adăpat, ca, venind să bea, oile să zămislească înaintea nuielelor din adăpători.
39 Oile zămisleau uitându-se la nuiele și fătau miei dungați, brumării și bălțați.
39 Și zămisleau oile cum erau nuielele și fătau oile miei pestriți, tărcați și negri.
40 Iacób împărțea mieii deoparte și-și punea oile cu fața spre ce era pestriț și spre tot ce era negru în turma lui Lában. Dar turmele sale le punea separat și nu le punea cu turma lui Lában.
40 Iar mieii aceștia îi alegea Iacov și punea înaintea oilor lui Laban numai tot ce era pestriț și tot ce era negru; dar turmele sale le ținea despărțite și nu le amesteca cu oile lui Laban.
41 Ori de câte ori erau în călduri oile cele viguroase, Iacób punea sub ochii oilor nuielele în adăpători, pentru ca ele să zămislească după cum erau nuielele.
41 Afară de aceasta Iacov, când zămisleau oile cele bune, punea nuiele pestrițe în adăpători înaintea lor, ca să zămislească ele cum erau nuielele;
42 Și pentru oile slabe nu le punea, așa că cele slabe erau pentru Lában, iar cele viguroase erau pentru Iacób.
42 Iar când zămisleau cele rele, nu le punea nuielele și așa cele ce se cuveneau lui Laban erau slabe, iar cele ce se cuveneau lui Iacov erau voinice.
43 Și așa omul și-a extins [bogăția] foarte mult; a avut multe turme, servitoare și slujitori, cămile și măgari.
43 De aceea s-a îmbogățit omul acesta foarte, foarte tare, și avea mulțime de vite mărunte și vite mari, roabe și robi, cămile și asini.
