1 Apoi a plecat Avraam de acolo spre miazăzi și s-a așezat între Cadeș și Sur și a trăit o vreme în Gherara.Fc 12,9 Fc 13,18 Evr 11,9
2 Și a zis Avraam despre Sarra, femeia sa: „Mi-e soră”, căci se temea să spună: „E femeia mea”, ca nu cumva să-l ucidă locuitorii cetății aceleia din pricina ei. Iar Abimelec, regele Gherarei, a trimis și a luat pe Sarra.Fc 12,13 Fc 26,1 Fc 31,24
3 Dar noaptea în vis a venit Dumnezeu la Abimelec și i-a zis: „Iată, tu ai să mori pentru femeia, pe care ai luat-o, căci ea are bărbat”.Ps 104,15
4 Abimelec însă nu se atinsese de ea și a zis: „Doamne, ucide-vei oare chiar și un om drept?Fc 18,25
5 Oare n-a zis el singur: „Mi-e soră?” Ba și ea mi-a zis: „Mi-e frate!” Eu cu inimă nevinovată și cu mâini curate am făcut aceasta”.Ps 25,6
6 Iar Dumnezeu i-a zis în vis: „Și Eu știu că cu inimă nevinovată ai făcut aceasta și te-am ferit de a păcătui împotriva Mea; de aceea nu ți-am îngăduit să te atingi de ea.
7 Acum însă dă înapoi femeia omului aceluia, că e prooroc, și se va ruga pentru tine și vei fi viu; iar de nu o vei da înapoi, să știi bine că ai să mori și tu și toți ai tăi!”Fc 23,6 Iov 42,8 Ps 104,15
8 Și, sculându-se Abimelec, a doua zi de dimineață, a chemat pe toți slujitorii săi și le-a povestit toate acestea în auz, și s-au spăimântat toți oamenii aceia foarte tare.
9 Apoi a chemat Abimelec pe Avraam și i-a zis: „Ce mi-ai făcut tu? Cu ce ți-am greșit eu, de ai adus asupra mea și asupra țării mele așa păcat mare? Tu mi-ai făcut un lucru, care nu se cuvine a-l face!”
10 Și a mai zis Abimelec către Avraam: „Ce ai socotit tu, de ai făcut una ca asta?”
11 Răspuns-a Avraam: „Am socotit că prin ținutul acesta lipsește frica de Dumnezeu și voi fi omorât din pricina femeii mele.
12 Cu adevărat ea mi-e soră după tată, dar nu știu după mamă, iar acum mi-e soție.
13 Iar când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, ca să pribegesc, am zis către ea: „Să-mi faci acest bine, și, în orice loc vom merge, să zici de mine: „Mi-e frate!”
14 Atunci a luat Abimelec o mie de sicli de argint, vite mari și mici, robi și roabe și a dat lui Avraam; și i-a dat înapoi și pe Sarra, femeia sa.Ios 15,8.60
15 Și a zis Abimelec către Avraam: „Iată, ținutul meu îți este la îndemână: locuiește unde îți place!”
16 Iar către Sarra a zis: „Iată, dau fratelui tău o mie de sicli de argint, care vor fi ca un văl pe ochi pentru cei ce sunt împrejurul tău și pentru lumea toată. Și iată că acum ești socotită dreaptă!”Ios 15,7
17 Și s-a rugat Avraam lui Dumnezeu și Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, pe femeia lui și pe roabele lui, și acestea au început a naște.Ios 22,10
18 Căci Domnul lovise cu stârpiciune toată casa lui Abimelec, pentru Sarra, femeia lui Avraam.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Abrahám a plecat de acolo spre ținutul Négheb și s-a așezat între Cádeș și Șur și a locuit ca străin în Gherár.
1 Apoi a plecat Avraam de acolo spre miazăzi și s-a așezat între Cadeș și Sur și a trăit o vreme în Gherara.
2 Abrahám zicea despre Sára, soția sa: „Este sora mea!”. Abimélec, regele din Gherár, a trimis și a luat-o pe Sára.
2 Și a zis Avraam despre Sarra, femeia sa: „Mi-e soră”, căci se temea să spună: „E femeia mea”, ca nu cumva să-l ucidă locuitorii cetății aceleia din pricina ei. Iar Abimelec, regele Gherarei, a trimis și a luat pe Sarra.
3 Dumnezeu a venit la Abimélec noaptea în vis și i-a zis: „Iată, vei muri din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este soția unui bărbat”.
3 Dar noaptea în vis a venit Dumnezeu la Abimelec și i-a zis: „Iată, tu ai să mori pentru femeia, pe care ai luat-o, căci ea are bărbat”.
4 Abimélec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei ucide oare chiar și un neam drept?
4 Abimelec însă nu se atinsese de ea și a zis: „Doamne, ucide-vei oare chiar și un om drept?
5 Nu mi-a spus el: «Este sora mea»? Și n-a zis și ea: «Este fratele meu»? Cu inimă integră și cu mâini curate am făcut aceasta”.
5 Oare n-a zis el singur: „Mi-e soră?” Ba și ea mi-a zis: „Mi-e frate!” Eu cu inimă nevinovată și cu mâini curate am făcut aceasta”.
6 Dumnezeu i-a zis în vis: „Știu și eu că ai făcut aceasta cu inimă integră: pentru aceasta te-am și cruțat să păcătuiești împotriva mea. De aceea nu te-am lăsat să te atingi de ea.
6 Iar Dumnezeu i-a zis în vis: „Și Eu știu că cu inimă nevinovată ai făcut aceasta și te-am ferit de a păcătui împotriva Mea; de aceea nu ți-am îngăduit să te atingi de ea.
7 Acum, dă-i omului soția înapoi, căci el este profet; el se va ruga pentru tine și vei trăi. Dar dacă n-o dai înapoi, să știi că veți muri tu și toți ai tăi!”.
7 Acum însă dă înapoi femeia omului aceluia, că e prooroc, și se va ruga pentru tine și vei fi viu; iar de nu o vei da înapoi, să știi bine că ai să mori și tu și toți ai tăi!”
8 Abimélec s-a sculat dimineața, i-a chemat pe toți slujitorii săi și a spus toate aceste lucruri în [auzul] urechilor lor. Și oamenii s-au temut mult.
8 Și, sculându-se Abimelec, a doua zi de dimineață, a chemat pe toți slujitorii săi și le-a povestit toate acestea în auz, și s-au spăimântat toți oamenii aceia foarte tare.
9 Abimélec l-a chemat și pe Abrahám și i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Și cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine și peste regatul meu un păcat atât de mare? Ai făcut cu mine un lucru pe care alții nu l-ar face”.
9 Apoi a chemat Abimelec pe Avraam și i-a zis: „Ce mi-ai făcut tu? Cu ce ți-am greșit eu, de ai adus asupra mea și asupra țării mele așa păcat mare? Tu mi-ai făcut un lucru, care nu se cuvine a-l face!”
10 Abimélec i-a zis lui Abrahám: „La ce te-ai uitat când ai făcut lucrul acesta?”.
10 Și a mai zis Abimelec către Avraam: „Ce ai socotit tu, de ai făcut una ca asta?”
11 Abrahám a spus: „Îmi ziceam că poate nu este frică de Dumnezeu în locul acesta și mă vor ucide din pricina soției mele.
11 Răspuns-a Avraam: „Am socotit că prin ținutul acesta lipsește frica de Dumnezeu și voi fi omorât din pricina femeii mele.
12 Și este adevărat că ea este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu este fiica mamei mele; și a devenit soția mea.
12 Cu adevărat ea mi-e soră după tată, dar nu știu după mamă, iar acum mi-e soție.
13 Când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, i-am zis ei: «Fă-mi această [faptă] de îndurare: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine: ‹Este fratele meu›!»”.
13 Iar când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, ca să pribegesc, am zis către ea: „Să-mi faci acest bine, și, în orice loc vom merge, să zici de mine: „Mi-e frate!”
14 Abimélec a luat oi și vite, slujitori și servitoare și i le-a dat lui Abrahám; i-a dat-o înapoi pe Sára, soția sa.
14 Atunci a luat Abimelec o mie de sicli de argint, vite mari și mici, robi și roabe și a dat lui Avraam; și i-a dat înapoi și pe Sarra, femeia sa.
15 Abimélec a zis: „Iată, țara mea este înaintea ta; locuiește unde este bine în ochii tăi!”.
15 Și a zis Abimelec către Avraam: „Iată, ținutul meu îți este la îndemână: locuiește unde îți place!”
16 Sárei i-a zis: „Iată, îi dau fratelui tău o mie de arginți; aceasta să fie un văl pentru ochii tuturor celor care sunt cu tine; așa că vei fi cu totul reabilitată”.
16 Iar către Sarra a zis: „Iată, dau fratelui tău o mie de sicli de argint, care vor fi ca un văl pe ochi pentru cei ce sunt împrejurul tău și pentru lumea toată. Și iată că acum ești socotită dreaptă!”
17 Abrahám s-a rugat lui Dumnezeu și Dumnezeu i-a însănătoșit pe Abimélec, pe soția sa și pe servitoarele sale, așa că au putut să nască.
17 Și s-a rugat Avraam lui Dumnezeu și Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, pe femeia lui și pe roabele lui, și acestea au început a naște.
18 Fiindcă Domnul încuiase orice sân din casa lui Abimélec din pricina Sárei, soția lui Abrahám.
18 Căci Domnul lovise cu stârpiciune toată casa lui Abimelec, pentru Sarra, femeia lui Avraam.
