1 Șarpele însă era cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Și a zis șarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncați roade din orice pom din rai?”Sol 2,24 Sir 25,17
2 Iar femeia a zis către șarpe: „Roade din pomii raiului putem să mâncăm;Ecc 7,29
3 Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mâncați din el, nici să vă atingeți de el, ca să nu muriți!”
4 Atunci șarpele a zis către femeie: „Nu, nu veți muri!Sol 2,24 In 8,44 2Co 11,3
5 Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.Sir 10,12-14
6 De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat și plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit, pentru că dă știință, a luat din el și a mâncat și a dat bărbatului său și a mâncat și el.Sir 25,27 1Tim 2,14
7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că erau goi, și au cusut frunze de smochin și și-au făcut acoperăminte.Fc 2,25 Ap 3,17
8 Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam și femeia lui de fața Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.Ps 137,6 Am 9,2
9 Și a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam și i-a zis: „Adame, unde ești?”
10 Răspuns-a acesta: „Am auzit glasul Tău în rai și m-am temut, căci sunt gol, și m-am ascuns”.
11 Și i-a zis Dumnezeu: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci?”Fc 2,17
12 Zis-a Adam: „Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mâncat”.
13 Și a zis Domnul Dumnezeu către femeie: „Pentru ce ai făcut aceasta?” Iar femeia a zis: „Șarpele m-a amăgit și eu am mâncat”.Ir 4,10 2Co 11,3
14 Zis-a Domnul Dumnezeu către șarpe: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele și între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăști și țărână să mănânci în toate zilele vieții tale!Ps 17,9
15 Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul”.Ps 22 Ps 70 Ps 111,1-2.4 Za 12,10 Sir 25,10 Mt 13,39 Lc 24,27 In 5,46 In 8,44 Fa 26,6 1In 3,8
16 Iar femeii i-a zis: „Voi înmulți mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naște copii; atrasă vei fi către bărbatul tău și el te va stăpâni”.In 16,21 1Co 3,16 1Co 14,34 1Tim 2,11 Tit 2,5
17 Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit: „Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale!Fc 4,12 Fc 5,29 Sir 7,16
18 Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba câmpului!
19 În sudoarea fetei tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce”.Iov 10,9 Iov 34,15 Ps 127,2 Ps 145,3 Ecc 3,20 Ecc 12,7 Sol 15,8 Sir 14,18 Sir 17,1.27 Sir 40,13 Sir 41,13 1Co 15,21 2Tes 3,10
20 Și a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viață, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.Tob 8,6
21 Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui îmbrăcăminte de piele și i-a îmbrăcat.
22 Și a zis Domnul Dumnezeu: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Și acum nu cumva să-și întindă mâna și să ia roade din pomul vieții, să mănânce și să trăiască în veci!…”Fc 1,27 Fc 2,9 1In 5,7
23 De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24 Și izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma grădinii celei din Eden și a pus heruvimi și sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieții.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Șarpele era cel mai viclean dintre toate animalele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Și a zis către femeie: „A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncați din niciun pom al grădinii?”.
1 Șarpele însă era cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Și a zis șarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncați roade din orice pom din rai?”
2 Femeia i-a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din roadele pomilor din grădină;
2 Iar femeia a zis către șarpe: „Roade din pomii raiului putem să mâncăm;
3 numai din rodul pomului din mijlocul grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncați din el, nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!»”.
3 Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mâncați din el, nici să vă atingeți de el, ca să nu muriți!”
4 Și șarpele a zis către femeie: „Nicidecum nu veți muri!
4 Atunci șarpele a zis către femeie: „Nu, nu veți muri!
5 Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.
5 Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.
6 Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut ochilor și că pomul era de dorit, ca unul care dă înțelepciune, și a luat din rodul lui și a mâncat și a dat și bărbatului care era cu ea și a mâncat și el.
6 De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat și plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit, pentru că dă știință, a luat din el și a mâncat și a dat bărbatului său și a mâncat și el.
7 Și li s-au deschis ochii amândurora și au cunoscut că erau goi; și au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut acoperăminte.
7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că erau goi, și au cusut frunze de smochin și și-au făcut acoperăminte.
8 Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu care se plimba prin grădină în [adierea] vântului zilei și s-au ascuns bărbatul și femeia lui din fața Domnului Dumnezeu printre pomii grădinii.
8 Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam și femeia lui de fața Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.
9 Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?”.
9 Și a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam și i-a zis: „Adame, unde ești?”
10 El a răspuns: „Am auzit glasul tău în grădină și mi-a fost frică, pentru că sunt gol, și m-am ascuns”.
10 Răspuns-a acesta: „Am auzit glasul Tău în rai și m-am temut, căci sunt gol, și m-am ascuns”.
11 Și el a zis: „Cine ți-a făcut cunoscut că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?”.
11 Și i-a zis Dumnezeu: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci?”
12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat”.
12 Zis-a Adam: „Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mâncat”.
13 Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat”.
13 Și a zis Domnul Dumnezeu către femeie: „Pentru ce ai făcut aceasta?” Iar femeia a zis: „Șarpele m-a amăgit și eu am mâncat”.
14 Domnul Dumnezeu i-a zis șarpelui:
„Fiindcă ai făcut aceasta,
blestemat să fii mai mult decât toate animalele
și decât toate ființele câmpului;
pe pântece să umbli și țărână să mănânci
în toate zilele vieții tale!
14 Zis-a Domnul Dumnezeu către șarpe: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele și între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăști și țărână să mănânci în toate zilele vieții tale!
15 Dușmănie voi pune între tine și femeie,
între descendența ta și descendența ei.
Acesta îți va pândi capul
și tu îi vei pândi călcâiul”.
15 Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul”.
16 I-a spus femeii:
„Voi înmulți suferințele tale
când vei fi însărcinată
și vei naște copiii în durere.
Te vei simți atrasă către bărbatul tău,
iar el te va stăpâni”.
16 Iar femeii i-a zis: „Voi înmulți mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naște copii; atrasă vei fi către bărbatul tău și el te va stăpâni”.
17 Și i-a spus lui Adám: „Pentru că ai ascultat de femeia ta și ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci, blestemat să fie pământul din cauza ta! Cu trudă te vei hrăni din el în toate zilele vieții tale!
17 Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit: „Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale!
18 Spini și mărăcini va face să răsară pentru tine și vei mânca iarba câmpului.
18 Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba câmpului!
19 În sudoarea frunții tale vei mânca pâine
până te vei întoarce
în pământul din care ai fost luat.
Pentru că pământ ești
și în pământ te vei întoarce”.
19 În sudoarea fetei tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce”.
20 Și omul a dat femeii sale numele de Éva, pentru că ea a devenit mama tuturor celor vii.
20 Și a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viață, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.
21 Domnul Dumnezeu a făcut omului și femeii sale tunici de piele și i-a îmbrăcat.
21 Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui îmbrăcăminte de piele și i-a îmbrăcat.
22 Și Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a devenit ca unul dintre noi cunoscând binele și răul! Și acum, să nu-și întindă mâna să ia și din pomul vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!”.
22 Și a zis Domnul Dumnezeu: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Și acum nu cumva să-și întindă mâna și să ia roade din pomul vieții, să mănânce și să trăiască în veci!…”
23 Domnul Dumnezeu l-a trimis din grădina Édenului ca să lucreze pământul din care a fost luat.
23 De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24 Și l-a izgonit pe om și a pus să stea la răsăritul grădinii Éden heruvimi și sabia de foc rotitoare, ca să păzească drumul spre pomul vieții.
24 Și izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma grădinii celei din Eden și a pus heruvimi și sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieții.
