1 Atunci Iosif, căzând pe fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat.Fc 46,4
2 Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său și doctorii au îmbălsămat pe Israel.
3 După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii șaptezeci de zile.
4 Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: „De am aflat bunăvoință în ochii voștri, ziceți lui Faraon așa:
5 Tatăl meu m-a jurat și a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Și acum aș vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu și să mă întorc”. Și i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif,Fc 47,29.31
6 Iar Faraon a răspuns: „Du-te și îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!”
7 Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său și au mers împreună cu el toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii din țara Egiptului
8 Și toată casa lui Iosif și frații lui și toată casa tatălui său și neamul lui. Numai copiii lor și oile și vitele lor le-au lăsat în țara Goșen.
9 Au plecat de asemenea cu el căruțe și călăreți și s-a făcut tabăra mare foarte.
10 Și ajungând ei la aria lui Atad de lângă Iordan, au plâns acolo plângere mare și tare foarte și a jelit Iosif pe tatăl său șapte zile.Sir 22,11 Mc 5,38
11 Văzând Canaaneii, locuitorii ținutului aceluia, plângerea de la aria Atad, au zis: „Mare e plângerea aceasta la Egipteni”. De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Mițraim, adică plângerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
12 Așa au făcut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el:
13 L-au dus fiii lui în pământul Canaan și l-au îngropat în peștera din țarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care o cumpărase Avraam cu țarină cu tot de la Efron Heteul, ca moșie de îngropare.Fc 23,16-17 Fc 47,30 Fc 49,30 Fa 7,16
14 Apoi Iosif, după îngroparea tatălui său, s-a întors în Egipt, și el, și frații lui, și toți cei ce merseseră cu el la îngroparea tatălui său.
15 Văzând însă frații lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis ei: „Ce vom face, dacă Iosif ne va urî și va vrea să se răzbune pentru răul ce i-am făcut?
16 Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: „Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat și a zis:
17 „Așa să spuneți lui Iosif: Iartă fraților tăi greșeala și păcatul lor și răul ce ți-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!” Și a plâns Iosif când i s-au spus acestea.Fc 31,42 Fc 37,28
18 Apoi au venit și frații lui și, căzând înaintea lui, au zis: „Iată, noi suntem robii tăi”.Sir 49,17
19 Iar Iosif le-a zis: „Nu vă temeți! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu?Iov 31,23
20 Iată, voi ați uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum și să păstreze viața unui popor numeros.Fc 45,5.8
21 Deci nu vă mai temeți! Eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri”. Și i-a mângâiat și le-a vorbit de la inimă.
22 Apoi a locuit Iosif în Egipt, el și frații lui și toată casa tatălui său. Și a trăit Iosif o sută zece ani.Fc 41,46
23 Și a văzut Iosif pe urmașii lui Efraim până la al treilea neam. De asemenea și copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif.Nm 32,39 Dt 3,15
24 În cele din urmă a zis Iosif către frații săi: „Iată, am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, vă va scoate din pământul acesta și vă va duce în pământul pentru care Dumnezeul părinților noștri S-a jurat lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov”.Ies 33,1 Nm 32,11 Dt 6,10 Dt 30,20 Dt 31,20 Evr 11,22
25 La urmă a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicând: „Dumnezeu are să vă cerceteze, dar voi să scoateți oasele mele de aici!”Ies 13,19 Ios 24,32
26 Și a murit Iosif de o sută zece ani. L-au îmbălsămat și l-au pus într-un sicriu, în pământul Egiptului.Ies 1,6
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iosíf a căzut pe fața tatălui său, a plâns asupra lui și l-a sărutat.
1 Atunci Iosif, căzând pe fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat.
2 Iosíf le-a poruncit slujitorilor lui, doctorilor, să-l îmbălsămeze pe tatăl său. Doctorii l-au îmbălsămat pe Israél.
2 Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său și doctorii au îmbălsămat pe Israel.
3 S-au împlinit patruzeci de zile, căci atâtea zile trebuie împlinite pentru îmbălsămare. Egipténii l-au plâns șaptezeci de zile.
3 După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii șaptezeci de zile.
4 După ce au trecut zilele de doliu, Iosíf le-a vorbit oamenilor din casa lui Faraón și le-a zis: „Dacă am aflat har în ochii voștri, vorbiți, vă rog, în auzul lui Faraón, spunând:
4 Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: „De am aflat bunăvoință în ochii voștri, ziceți lui Faraon așa:
5 «Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: ‹Iată, eu mor! În mormântul pe care mi l-am săpat în țara Canaán, acolo să mă îngropi!›. Acum, lasă-mă, te rog, să urc să-l îngrop pe tatăl meu! După aceea mă voi întoarce»”.
5 Tatăl meu m-a jurat și a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Și acum aș vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu și să mă întorc”. Și i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif,
6 Faraón i-a spus: „Urcă și îngroapă-l pe tatăl tău, după cum te-a pus să juri!”.
6 Iar Faraon a răspuns: „Du-te și îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!”
7 Iosíf s-a dus ca să-l îngroape pe tatăl său. Au urcat împreună cu el demnitarii lui Faraón, bătrânii casei lui, toți bătrânii din țara Egiptului,
7 Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său și au mers împreună cu el toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii din țara Egiptului
8 toată casa lui Iosíf, frații săi și casa tatălui său; numai copiii lor, turmele și cirezile lor le-au lăsat în ținutul Goșén.
8 Și toată casa lui Iosif și frații lui și toată casa tatălui său și neamul lui. Numai copiii lor și oile și vitele lor le-au lăsat în țara Goșen.
9 Împreună cu el au urcat care și călăreți, așa încât tabăra era foarte impresionantă.
9 Au plecat de asemenea cu el căruțe și călăreți și s-a făcut tabăra mare foarte.
10 Când au ajuns la Gorén Ha-Atád, care este dincolo de Iordán, l-au jelit acolo cu jale mare și impresionantă. [Iosíf] a ținut pentru tatăl său un bocet de șapte zile.
10 Și ajungând ei la aria lui Atad de lângă Iordan, au plâns acolo plângere mare și tare foarte și a jelit Iosif pe tatăl său șapte zile.
11 Locuitorii țării, canaaneénii, au văzut bocetul de la Gorén Ha-Atád și au zis: „Acesta este un bocet impresionant pentru egipténi!”. De aceea s-a chemat numele locului aceluia Ábel-Mițráim, care este dincolo de Iordán.
11 Văzând Canaaneii, locuitorii ținutului aceluia, plângerea de la aria Atad, au zis: „Mare e plângerea aceasta la Egipteni”. De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Mițraim, adică plângerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
12 Fiii lui [Iacób] au făcut pentru el așa cum le poruncise.
12 Așa au făcut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el:
13 Fiii săi l-au dus în țara Canaán și l-au îngropat în peștera din câmpia Macpéla pe care o dobândise Abrahám împreună cu câmpul de la Efrón, hetéul, ca proprietate de mormânt și care este față în față cu Mamré.
13 L-au dus fiii lui în pământul Canaan și l-au îngropat în peștera din țarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care o cumpărase Avraam cu țarină cu tot de la Efron Heteul, ca moșie de îngropare.
14 După ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosíf s-a întors în Egipt împreună cu frații săi și cu toți cei care se suiseră cu el ca să-l îngroape pe tatăl său.
14 Apoi Iosif, după îngroparea tatălui său, s-a întors în Egipt, și el, și frații lui, și toți cei ce merseseră cu el la îngroparea tatălui său.
15 Văzând frații lui Iosíf că tatăl lor a murit, au zis: „Cine știe dacă Iosíf nu ne va purta ură și nu ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?”.
15 Văzând însă frații lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis ei: „Ce vom face, dacă Iosif ne va urî și va vrea să se răzbune pentru răul ce i-am făcut?
16 Au poruncit să i se spună lui Iosíf: „Tatăl tău, înainte de moartea sa, a poruncit, zicând:
16 Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: „Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat și a zis:
17 «Așa să-i spuneți lui Iosíf: ‹Acum, iartă, te rog, vina fraților tăi și păcatul lor, pentru că ți-au făcut rău!› ». Acum, iartă, te rog, vina slujitorilor Dumnezeului tatălui tău!”. Și Iosíf a plâns când ei i-au spus [aceste] cuvinte.
17 „Așa să spuneți lui Iosif: Iartă fraților tăi greșeala și păcatul lor și răul ce ți-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!” Și a plâns Iosif când i s-au spus acestea.
18 Apoi, frații săi au venit ei înșiși și au căzut în fața lui și i-au spus: „Iată-ne, suntem sclavii tăi!”.
18 Apoi au venit și frații lui și, căzând înaintea lui, au zis: „Iată, noi suntem robii tăi”.
19 Dar Iosíf le-a zis: „Nu vă temeți! Sunt eu în locul lui Dumnezeu?
19 Iar Iosif le-a zis: „Nu vă temeți! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu?
20 Voi ați gândit răul împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit asta spre bine, ca să facă ceea ce se împlinește astăzi, să facă să trăiască un popor numeros.
20 Iată, voi ați uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum și să păstreze viața unui popor numeros.
21 Acum, nu vă temeți! Eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri”. I-a mângâiat și le-a vorbit la inimă.
21 Deci nu vă mai temeți! Eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri”. Și i-a mângâiat și le-a vorbit de la inimă.
22 Iosíf a locuit în Egipt, el și casa tatălui său. Iosíf a trăit o sută zece ani.
22 Apoi a locuit Iosif în Egipt, el și frații lui și toată casa tatălui său. Și a trăit Iosif o sută zece ani.
23 Iosíf i-a văzut pe fiii lui Efraím până la a treia generație. De asemenea, și pe fiii lui Machír, fiul lui Manáse, care s-au născut pe genunchii lui Iosíf.
23 Și a văzut Iosif pe urmașii lui Efraim până la al treilea neam. De asemenea și copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif.
24 Iosíf le-a zis fraților săi: „Eu voi muri. Dar Dumnezeu vă va vizita și vă va face să urcați din țara aceasta în țara pe care a jurat-o lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób”.
24 În cele din urmă a zis Iosif către frații săi: „Iată, am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, vă va scoate din pământul acesta și vă va duce în pământul pentru care Dumnezeul părinților noștri S-a jurat lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov”.
25 Și Iosíf i-a pus pe fiii lui Israél să jure, zicând: „Când Dumnezeu vă va vizita, să luați oasele mele de aici!”.
25 La urmă a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicând: „Dumnezeu are să vă cerceteze, dar voi să scoateți oasele mele de aici!”
26 Iosíf a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat și l-au pus într-un sarcofag în Egipt.
26 Și a murit Iosif de o sută zece ani. L-au îmbălsămat și l-au pus într-un sicriu, în pământul Egiptului.
