1 Deci Iosif a fost dus în Egipt și din mâna Ismaeliților, care l-au dus acolo, l-a cumpărat egipteanul Putifar, o căpetenie de la curtea lui Faraon și comandantul gărzii lui.Fc 37,36 Ps 104,17 Fa 7,9
2 Domnul însă era cu Iosif și el era om îndemânatic și trăia în casa egipteanului, stăpânul său.Fa 7,9
3 Stăpânul său vedea că Domnul era cu dânsul și că toate câte făcea el, Domnul le sporea în mâna lui.Fc 21,22 Fc 39,23 Ps 1,3
4 De aceea a aflat Iosif trecere înaintea stăpânului său și i-a plăcut și l-a pus peste casa sa și toate câte avea le-a dat pe mâna lui Iosif.
5 Iar după ce l-a pus peste casa sa și peste toate câte avea, a binecuvântat Domnul casa egipteanului pentru Iosif și era binecuvântarea Domnului peste tot ce avea el în casa și în țarina sa.Fc 30,27 Is 45,4
6 Și a lăsat Putifar pe mâna lui Iosif tot ce avea și, de când îl avea pe el, nu purta grijă de nimic din câte avea, fără numai de pâinea ce mânca. Iosif însă era chipeș la statură și foarte frumos la față.
7 Așa fiind, femeia stăpânului său și-a pus ochii pe Iosif și i-a zis: „Culcă-te cu mine!”Iov 31,1 Pr 7,5 2Ptr 2,14
8 Iar el n-a voit, ci a zis către femeia stăpânului său: „De când sunt aici, stăpânul meu nu poartă grijă de nimic în casa sa, ci toate câte are le-a dat pe mâna mea.Ps 36,37 Sir 1,20
9 În casa aceasta nu-i nimeni mai mare decât mine și de la nimic nu sunt oprit decât numai de la tine, pentru că tu ești femeia lui. Cum dar să fac eu acest mare rău și să păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu?”Iov 24,15 Is 29,15 Sir 23,27
10 Dar, deși ea zicea așa lui Iosif în toate zilele, el n-o asculta să se culce cu ea, nici să fie cu ea.
11 Se întâmplă într-o zi să intre Iosif în casă după treburile sale și, nefiind în casă vreunul din casnici,
12 Ea l-a apucat de haină și i-a zis: „Culcă-te cu mine!” El însă, lăsând haina în mâinile ei, a fugit și a ieșit afară.2Rg 13,11 Sol 10,13
13 Iar ea, când a văzut că el, lăsându-și haina în mâinile ei, a fugit și a ieșit afară,
14 A strigat pe casnicii săi și le-a zis așa: „Priviți, ne-a adus aici slugă un evreu, ca să-și bată joc de noi. Căci a intrat la mine și mi-a zis: „Culcă-te cu mine!” Eu însă am strigat tare.Sir 25,19
15 Auzind el că am ridicat glasul și am strigat, lăsându-și haina la mine, a fugit și a ieșit afară”.
16 Și a ținut ea haina la sine până a venit stăpânul lui acasă.
17 Atunci i-a spus și lui aceleași vorbe, zicând: „Acel rob evreu, pe care l-ai adus la noi, a venit la mine să mă batjocorească și mi-a zis: „Culcă-te cu mine!”
18 Dar când a auzit că am ridicat glasul și am început să strig, s-a temut și, lăsându-și haina la mine, a fugit și a ieșit afară”.
19 Auzind stăpânul lui cuvintele femeii sale, câte îi spusese despre el, zicând: „Așa și așa s-a purtat cu mine sluga ta!” s-a aprins de mânie
20 Și luând stăpânul pe Iosif, l-a băgat în temniță, unde erau închiși cei ce greșeau regelui. Și a rămas el acolo în temniță.Fc 40,3 Ps 104,18 Evr 11,36
21 Dar Domnul era cu Iosif, a revărsat milă asupra lui și i-a dăruit trecere înaintea mai-marelui temniței,Sol 10,14 Fa 7,10
22 Încât mai-marele temniței a dat pe mâna lui Iosif temnița și pe toți osândiții, care erau în temniță, și orice era de făcut acolo, el făcea.
23 Iar mai-marele temniței nu avea nici o frică de nimic, că toate erau pe mâna lui Iosif, pentru că Domnul era cu el și toate câte făcea, Domnul le sporea în mâinile lui.Fc 39,3 Ps 1,3
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iosíf s-a coborât în Egipt și Putifár, un demnitar al lui Faraón, comandantul gărzii, bărbat egipteán, l-a cumpărat din mâna ismaelíților care-l făcuseră să coboare acolo.
1 Deci Iosif a fost dus în Egipt și din mâna Ismaeliților, care l-au dus acolo, l-a cumpărat egipteanul Putifar, o căpetenie de la curtea lui Faraon și comandantul gărzii lui.
2 Domnul era cu Iosíf și el a fost un om de succes. El a fost în casa egipteánului, stăpânul său.
2 Domnul însă era cu Iosif și el era om îndemânatic și trăia în casa egipteanului, stăpânul său.
3 Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și, în tot ceea ce el făcea, Domnul făcea să aibă succes.
3 Stăpânul său vedea că Domnul era cu dânsul și că toate câte făcea el, Domnul le sporea în mâna lui.
4 Iosíf a aflat har în ochii lui și l-a slujit. El l-a făcut supraveghetor peste casa sa și i-a dat pe mână tot ce avea.
4 De aceea a aflat Iosif trecere înaintea stăpânului său și i-a plăcut și l-a pus peste casa sa și toate câte avea le-a dat pe mâna lui Iosif.
5 După ce l-a pus peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteánului de dragul lui Iosíf; și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el în casă și pe câmp.
5 Iar după ce l-a pus peste casa sa și peste toate câte avea, a binecuvântat Domnul casa egipteanului pentru Iosif și era binecuvântarea Domnului peste tot ce avea el în casa și în țarina sa.
6 El a lăsat tot ce avea pe mâinile lui Iosíf și nu mai știa nimic dintr-ale sale, decât de pâinea pe care el o mânca. Dar Iosíf era frumos la statură și plăcut la chip.
6 Și a lăsat Putifar pe mâna lui Iosif tot ce avea și, de când îl avea pe el, nu purta grijă de nimic din câte avea, fără numai de pâinea ce mânca. Iosif însă era chipeș la statură și foarte frumos la față.
7 După aceste lucruri, soția stăpânului său a pus ochii pe Iosíf și a zis: „Culcă-te cu mine!”.
7 Așa fiind, femeia stăpânului său și-a pus ochii pe Iosif și i-a zis: „Culcă-te cu mine!”
8 Dar el a refuzat și i-a zis soției stăpânului său: „Iată, stăpânul meu nu știe de nimic din casa lui și mi-a dat pe mână tot ce are!
8 Iar el n-a voit, ci a zis către femeia stăpânului său: „De când sunt aici, stăpânul meu nu poartă grijă de nimic în casa sa, ci toate câte are le-a dat pe mâna mea.
9 Și nimeni nu-i mai mare în casa aceasta decât mine și nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că tu ești soția lui. Cum aș putea să fac răul acesta atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”.
9 În casa aceasta nu-i nimeni mai mare decât mine și de la nimic nu sunt oprit decât numai de la tine, pentru că tu ești femeia lui. Cum dar să fac eu acest mare rău și să păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu?”
10 Chiar dacă ea îi vorbea lui Iosíf zi de zi, el n-a ascultat-o să se culce lângă ea și să fie cu ea.
10 Dar, deși ea zicea așa lui Iosif în toate zilele, el n-o asculta să se culce cu ea, nici să fie cu ea.
11 Într-o astfel de zi, el a intrat în casă pentru ca să-și facă lucrul său și nu era acolo niciunul din oamenii casei;
11 Se întâmplă într-o zi să intre Iosif în casă după treburile sale și, nefiind în casă vreunul din casnici,
12 ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!”. El și-a lăsat haina în mâna ei, a fugit și a ieșit afară.
12 Ea l-a apucat de haină și i-a zis: „Culcă-te cu mine!” El însă, lăsând haina în mâinile ei, a fugit și a ieșit afară.
13 Când a văzut ea că și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară,
13 Iar ea, când a văzut că el, lăsându-și haina în mâinile ei, a fugit și a ieșit afară,
14 ea a chemat oamenii casei sale și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un evreu ca să ne batjocorească! El a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am strigat cu glas puternic.
14 A strigat pe casnicii săi și le-a zis așa: „Priviți, ne-a adus aici slugă un evreu, ca să-și bată joc de noi. Căci a intrat la mine și mi-a zis: „Culcă-te cu mine!” Eu însă am strigat tare.
15 Și, când a auzit că ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lângă mine, a fugit și a ieșit afară”.
15 Auzind el că am ridicat glasul și am strigat, lăsându-și haina la mine, a fugit și a ieșit afară”.
16 Și a ținut haina lui lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui.
16 Și a ținut ea haina la sine până a venit stăpânul lui acasă.
17 Ea i-a vorbit cu aceleași cuvinte, zicând: „Slujitorul evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să mă batjocorească.
17 Atunci i-a spus și lui aceleași vorbe, zicând: „Acel rob evreu, pe care l-ai adus la noi, a venit la mine să mă batjocorească și mi-a zis: „Culcă-te cu mine!”
18 Dar când am ridicat glasul și am strigat, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară”.
18 Dar când a auzit că am ridicat glasul și am început să strig, s-a temut și, lăsându-și haina la mine, a fugit și a ieșit afară”.
19 Când a auzit stăpânul lui cuvintele soției sale, care i-a zis: „Asta mi-a făcut slujitorul tău”, s-a aprins de mânie.
19 Auzind stăpânul lui cuvintele femeii sale, câte îi spusese despre el, zicând: „Așa și așa s-a purtat cu mine sluga ta!” s-a aprins de mânie
20 Stăpânul lui Iosíf l-a luat și l-a aruncat în temniță, locul unde erau închiși prizonierii regelui. El a rămas acolo, în temniță.
20 Și luând stăpânul pe Iosif, l-a băgat în temniță, unde erau închiși cei ce greșeau regelui. Și a rămas el acolo în temniță.
21 Domnul a fost cu Iosíf și și-a întins asupra lui bunătatea și i-a dăruit harul său în ochii căpeteniei temniței.
21 Dar Domnul era cu Iosif, a revărsat milă asupra lui și i-a dăruit trecere înaintea mai-marelui temniței,
22 Căpetenia temniței i-a dat în mâna lui Iosíf pe toți prizonierii care erau în temniță. Și tot ceea ce era de făcut acolo, făcea el.
22 Încât mai-marele temniței a dat pe mâna lui Iosif temnița și pe toți osândiții, care erau în temniță, și orice era de făcut acolo, el făcea.
23 Căpetenia temniței nu se mai uita la nimic din ce avea el pe mână, pentru că Domnul era cu el. Și tot ceea ce făcea el, Domnul făcea să aibă succes.
23 Iar mai-marele temniței nu avea nici o frică de nimic, că toate erau pe mâna lui Iosif, pentru că Domnul era cu el și toate câte făcea, Domnul le sporea în mâinile lui.
