1 Așa s-au făcut cerul și pământul și toată oștirea lor.Is 45,12
2 Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.Ies 20,11 Ies 31,17 Evr 4,4
3 Și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut și le-a pus în rânduială.Sir 16,27
4 Iată obârșia cerului și a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul și pământul.
5 Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ și nu era nimeni ca să lucreze pământul.
6 Ci numai abur ieșea din pământ și umezea toată fața pământului.
7 Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie.Fc 18,27 Iov 10,9 Iov 33,4 Tob 8,6 Sol 10,1 Sir 17,1 Sir 33,10 1Co 15,45.47
8 Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l zidise.Fc 4,16
9 Și a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuți la vedere și cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.Ap 2,7 Ap 22,2
10 Și din Eden ieșea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărțea în patru brațe.
11 Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată țara Havila, în care se află aur.Sir 24,27
12 Aurul din țara aceea este bun; tot acolo se găsește bdeliu și piatra de onix.
13 Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjură toată țara Cuș.
14 Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fața Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.Dn 10,4
15 Și a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse și l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze și s-o păzească.
16 A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă și a zis: „Din toți pomii din rai poți să mănânci,
17 Iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”Fc 3,11 Sir 14,18 Rm 5,12 Rm 6,23 1Co 15,21
18 Și a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”.Ecc 4,8-9 Mal 2,14
19 Și Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; așa ca toate ființele vii să se numească precum le va numi Adam.Sir 17,6
20 Și a pus Adam nume tuturor animalelor și tuturor păsărilor cerului și tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.Sir 17,5-6
21 Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și, dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne.
22 Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam.Tob 8,6 1Tim 2,13
23 Și a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.1Co 11,8
24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup”.Mal 2,15 Mt 19,5 Mc 10,7-8 1Co 6,16 Ef 5,31
25 Adam și femeia lui erau amândoi goi și nu se rușinau.Fc 3,7
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Astfel s-au împlinit cerurile și pământul și toată oștirea lor.
1 Așa s-au făcut cerul și pământul și toată oștirea lor.
2 Și a împlinit Dumnezeu în ziua a șaptea lucrarea pe care o făcuse. Și s-a odihnit în ziua a șaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse.
2 Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
3 Și Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ea s-a odihnit de la toată lucrarea pe care a creat-o atunci când a făcut-o.
3 Și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut și le-a pus în rânduială.
4 Acestea sunt originile cerului și ale pământului, atunci când au fost create. Când Domnul Dumnezeu a făcut pământul și cerul,
4 Iată obârșia cerului și a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul și pământul.
5 nu era pe pământ nicio plantă a câmpului și nu răsărise iarbă pe câmpie, pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era încă niciun om care să lucreze pământul.
5 Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ și nu era nimeni ca să lucreze pământul.
6 Un izvor ieșea din pământ și uda toată fața pământului.
6 Ci numai abur ieșea din pământ și umezea toată fața pământului.
7 Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și omul a devenit ființă vie.
7 Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie.
8 Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Éden, spre răsărit, și l-a pus acolo pe omul pe care îl plăsmuise.
8 Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat, pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoașterii binelui și răului.
9 Și a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuți la vedere și cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.
10 Un râu ieșea din Éden ca să ude grădina și de acolo se împărțea în patru brațe.
10 Și din Eden ieșea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărțea în patru brațe.
11 Numele celui dintâi este Pișón; el înconjoară toată țara Haviláh, unde [se găsește] aur.
11 Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată țara Havila, în care se află aur.
12 Aurul din țara aceea este bun; acolo [se găsește] bdeliu și piatră de onix.
12 Aurul din țara aceea este bun; tot acolo se găsește bdeliu și piatra de onix.
13 Și numele celui de-al doilea râu este Ghihón; el înconjoară toată țara Cuș.
13 Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjură toată țara Cuș.
14 Numele celui de-al treilea râu este Tígru; el curge la răsărit de Așúr. Al patrulea râu este Eufrát.
14 Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fața Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.
15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Édenului ca să o lucreze și să o păzească.
15 Și a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse și l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze și s-o păzească.
16 Și Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din toți pomii grădinii poți mânca,
16 A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă și a zis: „Din toți pomii din rai poți să mănânci,
17 însă din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri!”.
17 Iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”
18 Și Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui”.
18 Și a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”.
19 Domnul Dumnezeu a plăsmuit din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care avea să-l dea omul fiecărei ființe vii, acela era numele ei.
19 Și Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; așa ca toate ființele vii să se numească precum le va numi Adam.
20 Omul a pus deci nume tuturor animalelor, păsărilor cerului și tuturor ființelor câmpului. Dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui.
20 Și a pus Adam nume tuturor animalelor și tuturor păsărilor cerului și tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
21 Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului și [omul] a adormit. Și a luat una din coastele sale și a închis locul ei cu carne.
21 Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și, dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne.
22 Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din om și a adus-o la om.
22 Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam.
23 Și omul a zis:
„Aceasta, în sfârșit, este os din oasele mele
și carne din carnea mea.
Aceasta se va numi femeie,
pentru că din bărbat a fost luată”.
23 Și a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
24 De aceea,
îi va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa
și se va uni cu femeia sa
și vor fi un singur trup.
24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup”.
25 Amândoi, bărbatul și femeia lui, erau goi, dar nu se rușinau unul de altul.
25 Adam și femeia lui erau amândoi goi și nu se rușinau.