1 După acestea, Dumnezeu a încercat pe Avraam și i-a zis: „Avraame, Avraame!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!”Ies 20,20 Evr 11,17
2 Și Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, și du-te în pământul Moria și adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ți-l voi arăta Eu!”2Rg 3,27 1Mac 2,52
3 Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineață, a pus samarul pe asinul său și a luat cu sine două slugi și pe Isaac, fiul său; și tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat și a plecat la locul despre care-i grăise Dumnezeu.
4 Iar a treia zi, ridicându-și Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela.
5 Atunci a zis Avraam slugilor sale: „Rămâneți aici cu asinul, iar eu și copilul ne ducem până acolo și, închinându-ne, ne vom întoarce la voi”.Mt 26,36
6 Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini focul și cuțitul și s-au dus amândoi împreună.Sol 10,5
7 Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, și a zis: „Tată!” Iar acesta a răspuns: „Ce este, fiul meu?” Zis-a Isaac: „Iată, foc și lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfă?”
8 Avraam însă a răspuns: „Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!” Și s-au dus mai departe amândoi împreună.
9 Iar dacă au ajuns la locul, de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a așezat lemnele pe el și, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor.Iac 2,21 Evr 11,17
10 Apoi și-a întins Avraam mâna și a luat cuțitul, ca să junghie pe fiul său.
11 Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer și a zis: „Avraame, Avraame!” Răspuns-a acesta: „Iată-mă!”
12 Iar îngerul a zis: „Să nu-ți ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu și pentru mine n-ai cruțat nici pe singurul fiu al tău”.
13 Și ridicându-și Avraam ochii, a privit, și iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș. Și ducându-se, Avraam a luat berbecul și l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său.
14 Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adică, Dumnezeu poartă de grijă și de aceea se zice astăzi: „În munte Domnul Se arată”.Jd 6,22
15 Și a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer către Avraam și a zis:
16 „Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta și n-ai cruțat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine,Ps 104,9.42 Sir 44,20-23 1Mac 2,52 Lc 1,72-73 In 8,56 Evr 6,13
17 De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea și voi înmulți foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării și va stăpâni neamul tău cetățile dușmanilor săi;Fc 15,5 1Par 27,23 Ne 9,23 Ps 138,18 Ir 33,22 Iz 20,28 Sir 44,23 Evr 11,12
18 Și se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu”.Fc 12,3 Fc 18,18 Fc 26,4 Ps 71,19 Mi 7,20 Sir 44,23 Lc 1,55 Lc 24,27 In 5,46 Fa 3,25 Fa 13,32 Fa 26,6 Ga 3,8.16
19 Întorcându-se apoi Avraam la slugile sale, s-au sculat împreună și s-au dus la Beer-Șeba și a locuit Avraam acolo în Beer-Șeba.
20 Iar după ce s-au petrecut acestea, i s-a vestit lui Avraam, spunându-i-se: „Iată Milca a născut și ea fii lui Nahor, fratele tău:
21 Pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia și pe Chemuel, tatăl lui Aram;
22 Pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Idlaf și pe Batuel.
23 Iar lui Batuel i s-a născut Rebeca”. Pe acești opt fii i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.Fc 24,15
24 Iar o țiitoare a lui, anume Reuma, i-a născut și ea pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După aceste lucruri, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abrahám și i-a zis: „Abrahám!”. El a răspuns: „Iată-mă!”.
1 După acestea, Dumnezeu a încercat pe Avraam și i-a zis: „Avraame, Avraame!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!”
2 I-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău [fiu] pe care îl iubești, pe Isáac, și du-te în ținutul Moría și adu-mi-l acolo ca ardere de tot pe un munte pe care ți-l voi spune eu!”.
2 Și Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, și du-te în pământul Moria și adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ți-l voi arăta Eu!”
3 Abrahám s-a sculat dis-de-dimineață, și-a legat măgarul și a luat cu el doi slujitori și pe Isáac, fiul său. A tăiat lemnele pentru arderea de tot, s-a ridicat și a plecat spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.
3 Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineață, a pus samarul pe asinul său și a luat cu sine două slugi și pe Isaac, fiul său; și tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat și a plecat la locul despre care-i grăise Dumnezeu.
4 A treia zi, Abrahám și-a ridicat ochii și a văzut locul de departe.
4 Iar a treia zi, ridicându-și Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela.
5 Le-a zis Abrahám slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul, iar eu și tânărul ne ducem până acolo; ne vom prosterna și după aceea ne vom întoarce la voi!”.
5 Atunci a zis Avraam slugilor sale: „Rămâneți aici cu asinul, iar eu și copilul ne ducem până acolo și, închinându-ne, ne vom întoarce la voi”.
6 Abrahám a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus pe [umerii] lui Isáac, fiul său; a luat în mâna sa focul și cuțitul și au plecat amândoi împreună.
6 Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini focul și cuțitul și s-au dus amândoi împreună.
7 Isáac i-a spus lui Abrahám, tatăl său: „Tată!”, iar el a răspuns: „Iată-mă, fiul meu!”. Și a spus: „Iată focul și lemnele! Dar unde este animalul pentru jertfă?”.
7 Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, și a zis: „Tată!” Iar acesta a răspuns: „Ce este, fiul meu?” Zis-a Isaac: „Iată, foc și lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfă?”
8 Abrahám a zis: „Dumnezeu va avea grijă el de mielul pentru arderea de tot, fiul meu!”. Au mers amândoi, împreună,
8 Avraam însă a răspuns: „Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!” Și s-au dus mai departe amândoi împreună.
9 și au ajuns la locul pe care li-l spusese Dumnezeu. Abrahám a zidit acolo altarul și a așezat lemnele; l-a legat pe Isáac, fiul său, și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.
9 Iar dacă au ajuns la locul, de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a așezat lemnele pe el și, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor.
10 Abrahám și-a întins mâna și a luat cuțitul ca să-l înjunghie pe fiul său.
10 Apoi și-a întins Avraam mâna și a luat cuțitul, ca să junghie pe fiul său.
11 Atunci îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: „Abrahám, Abrahám!”. El a spus: „Iată-mă!”.
11 Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer și a zis: „Avraame, Avraame!” Răspuns-a acesta: „Iată-mă!”
12 Și i-a zis: „Să nu-ți ridici mâna asupra tânărului și să nu-i faci niciun rău, căci acum știu că te temi de Dumnezeu și nu l-ai cruțat pe unicul tău fiu pentru mine!”.
12 Iar îngerul a zis: „Să nu-ți ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu și pentru mine n-ai cruțat nici pe singurul fiu al tău”.
13 Abrahám și-a ridicat ochii, a privit și, iată, un berbec era în spatele lui prins cu coarnele într-un tufiș! Abrahám s-a dus, a luat berbecul și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.
13 Și ridicându-și Avraam ochii, a privit, și iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș. Și ducându-se, Avraam a luat berbecul și l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său.
14 Abrahám a numit locul acela: „Domnul va vedea”; de aceea se zice și astăzi: „pe munte Domnul se arată”.
14 Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adică, Dumnezeu poartă de grijă și de aceea se zice astăzi: „În munte Domnul Se arată”.
15 Îngerul Domnului l-a chemat din cer a doua oară pe Abrahám
15 Și a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer către Avraam și a zis:
16 și a zis: „Mă jur pe mine însumi – oracolul Domnului –, pentru că ai făcut lucrul acesta și nu l-ai cruțat pe unicul tău fiu,
16 „Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta și n-ai cruțat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine,
17 te voi binecuvânta și îți voi înmulți descendența ca stelele cerului și ca nisipul care este pe țărmul mării și descendența ta va stăpâni cetățile dușmanilor săi.
17 De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea și voi înmulți foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării și va stăpâni neamul tău cetățile dușmanilor săi;
18 Prin descendența ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu”.
18 Și se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu”.
19 Abrahám s-a întors la slujitorii săi, s-au ridicat și au plecat împreună la Béer-Șéba. Și a locuit Abrahám la Béer-Șéba.
19 Întorcându-se apoi Avraam la slugile sale, s-au sculat împreună și s-au dus la Beer-Șeba și a locuit Avraam acolo în Beer-Șeba.
20 După aceste lucruri, i s-a făcut cunoscut lui Abrahám: „Iată, Mílca a născut și ea fii fratelui tău Nahór:
20 Iar după ce s-au petrecut acestea, i s-a vestit lui Avraam, spunându-i-se: „Iată Milca a născut și ea fii lui Nahor, fratele tău:
21 pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuél, tatăl lui Arám,
21 Pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia și pe Chemuel, tatăl lui Aram;
22 pe Chésed, pe Hazó, pe Pildáș, pe Idláf și pe Betuél.
22 Pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Idlaf și pe Batuel.
23 Betuél i-a dat naștere Rebécăi. Pe aceștia opt i-a născut Mílca lui Nahór, fratele lui Abrahám.
23 Iar lui Batuel i s-a născut Rebeca”. Pe acești opt fii i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.
24 Și concubina lui, numită Reumá, a născut și ea pe Tébah, pe Gáham, pe Táhaș și Maáca.
24 Iar o țiitoare a lui, anume Reuma, i-a născut și ea pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca.
