1 Avraam era acum bătrân și vechi de zile și Domnul binecuvântase pe Avraam cu de toate.Fc 21,5
2 Atunci a zis Avraam către sluga cea mai bătrână din casa sa, care cârmuia toate câte avea: „Pune mâna ta sub coapsa meaFc 47,29
3 Și jură-mi pe Domnul Dumnezeul cerului și pe Dumnezeul pământului că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, în mijlocul cărora locuiesc eu,Fc 27,46 Fc 28,1
4 Ci vei merge în țara mea, unde m-am născut eu, la rudele mele, și vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu”.
5 Iar sluga a zis către el: „Dar poate nu va vrea femeia să vină cu mine în pământul acesta; întoarce-voi, oare, pe fiul tău în pământul de unde ai ieșit?”
6 Avraam însă a zis către el: „Ia seama să nu întorci pe fiul meu acolo!
7 Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, Cel ce m-a luat din casa tatălui meu și din pământul în care m-am născut, Care mi-a grăit și Care mi S-a jurat, zicând: ție-ți voi da pământul acesta și urmașilor tăi, Acela va trimite pe îngerul Său înaintea ta și vei lua femeie feciorului meu de acolo.Fc 12,7 Fc 13,15 Fc 15,18 Fc 26,3-4
8 Iar de nu va voi femeia aceea să vină cu tine în pământul acesta, vei fi slobod de jurământul meu, dar pe fiul meu să nu-l întorci acolo!”
9 Și punându-și sluga mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, i s-a jurat pentru toate acestea.
10 Apoi a luat sluga cu sine zece cămile din cămilele stăpânului său și tot felul de lucruri scumpe de ale stăpânului său și, sculându-se, s-a dus în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
11 Și, într-o zi, spre seară, când ies femeile să scoată apă, a poposit cu cămilele la o fântână, afară din cetate.
12 Și a zis: „Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, scoate-mi-o în cale astăzi și fă milă cu stăpânul meu Avraam!Fc 24,40
13 Iată, eu stau la fântâna aceasta și fetele locuitorilor cetății au să iasă să scoată apă.
14 Deci fata căreia îi voi zice: Pleacă urciorul tău să beau și care-mi va răspunde: „Bea! Ba și cămilele toate le voi adăpa până se vor sătura”, aceea să fie pe care Tu ai rânduit-o robului Tău Isaac și prin aceasta voi cunoaște că faci milă cu stăpânul meu Avraam.
15 Dar nu sfârșise el încă a cugeta acestea în mintea sa, când iată că ieși cu urciorul pe umăr Rebeca, fecioara care se născuse lui Batuel, fiul Milcăi, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam.Fc 22,23
16 Aceasta era foarte frumoasă la chip, fecioară, pe care nu o cunoscuse încă un bărbat. Și venind ea la fântână, și-a umplut urciorul și a pornit înapoi.Fc 12,14 Fc 29,17
17 Atunci sluga lui Avraam a alergat înaintea ei și i-a zis: „Dă-mi să beau puțină apă din urciorul tău!”1Rg 17,10 In 4,7
18 Iar ea a zis: „Bea, domnul meu!” Și îndată și-a lăsat urciorul pe brațe și i-a dat să bea apă până a încetat de a mai bea.
19 Apoi a zis: „Și cămilelor tale am să le scot apă până vor bea toate”.
20 Și îndată și-a deșertat urciorul în adăpătoare și a alergat iar la fântână să scoată apă și a adăpat toate cămilele.
21 Iar omul acela se uita la ea cu mirare și tăcea, dorind să știe de i-a binecuvântat Domnul călătoria sau nu.
22 Și dacă au încetat toate cămilele de a mai bea, a luat omul acela și i-a dat un inel de aur, în greutate de o jumătate siclu, și două brățări la mâinile ei, în greutate de zece sicli de aur.
23 Apoi a întrebat-o și a zis: „A cui fată ești tu? Spune-mi, te rog, dacă se află în casa tatălui tău loc, ca să rămânem?”
24 Iar ea i-a zis: „Sunt fata lui Batuel al Milcăi, pe care ea l-a născut lui Nahor”.
25 Apoi i-a mai zis: „Avem și paie și fân mult și la noi este și loc, ca să rămâneți”.
26 Atunci s-a plecat omul acela și s-a închinat Domnului și a zis:
27 „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care n-a părăsit pe stăpânul meu cu mila și bunăvoința Sa, de vreme ce m-a adus Domnul drept la casa fratelui stăpânului meu”.
28 Iar fata a alergat acasă la mama sa și a povestit toate acestea.
29 Rebeca însă avea un frate, anume Laban. Și a alergat Laban afară, la fântână, la omul acela,
30 Căci el văzuse inelul de aur și brățările la mâinile surorii sale Rebeca, și auzise vorbele Rebecăi, sora sa, care spusese: „Așa și așa mi-a vorbit omul acela!” Și ajungând la el, l-a găsit stând cu cămilele la fântână.
31 Și i-a zis: „Intră, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Eu ți-am gătit casă și sălaș pentru cămilele tale!”Rut 2,20
32 Și a intrat omul acela în casă. Iar Laban a luat povara de pe cămile și le-a dat paie și fân, iar lui și oamenilor, care erau cu el, le-a dat apă, ca să-și spele picioarele.
33 Apoi le-a adus de mâncare. Eliezer însă a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune la ce am venit”. Zis-a Laban: „Spune!”
34 Atunci Eliezer a zis: „Eu sunt sluga lui Avraam.
35 Domnul a binecuvântat foarte pe stăpânul meu și l-a mărit și i-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și asini.Fc 13,2 Fc 30,43
36 Iar Sarra, femeia stăpânului meu, fiind acum bătrână, a născut stăpânului meu un fiu, căruia el i-a dat toate câte are.Fc 21,2 Fc 25,5
37 Și m-a jurat stăpânul meu, zicând: „Să nu iei femeie feciorului meu din fetele Canaaneilor, în pământul cărora trăiesc,
38 Ci să mergi la casa tatălui meu, la rudele mele și să iei de acolo femeie pentru feciorul meu!”
39 Iar eu am zis către stăpânul meu: „Dar de nu va vrea femeia să vină cu mine?”
40 El însă mi-a răspuns: „Domnul Dumnezeu, înaintea Căruia umblu, va trimite cu tine pe îngerul Său, va binecuvânta calea ta și vei lua femeie pentru feciorul meu din rudele mele și din casa tatălui meu.Fc 17,1
41 Atunci vei fi slobod de jurământul meu, când te vei duce la rudele mele și de nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.
42 Deci, ajungând eu astăzi la fântână, am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, de este să mă faci să izbutesc în calea ce fac,Fc 24,12
43 Iată, eu stau la fântână; și fata căreia eu îi voi zice când va veni să scoată apă: „Dă-mi să beau puțină apă din urciorul tău!”
44 Iar ea îmi va zice: „Bea și tu, și cămilele tale le voi adăpa”, aceea să fie femeia, pe care Domnul a rânduit-o pentru Isaac, robul Său și fiul stăpânului meu, și prin aceasta voi cunoaște că Te milostivești spre stăpânul meu Avraam.
45 Dar nu isprăvisem eu încă a grăi acestea în mintea mea, când iată a ieșit Rebeca, cu urciorul pe umăr; se pogorî la fântână și scoase apă, și eu i-am zis: „Dă-mi să beau!”
46 Și ea și-a lăsat îndată urciorul de pe umăr, zicând: „Bea tu și cămilele tale le voi adăpa”. Și am băut și mi-a adăpat și cămilele.
47 Apoi am întrebat-o și am zis: „A cui fată ești tu? Spune-mi te rog!” Și ea a zis: „Sunt fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca”. Atunci i-am dat un inel și brățări la mâini.
48 După aceea m-am plecat și m-am închinat Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care m-a povățuit de-a dreptul, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
49 Acum deci spuneți-mi de vreți să arătați milă și bunăvoință stăpânului meu; iar de nu, să caut alta în dreapta și în stânga”.
50 Și răspunzând Laban și Batuel au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta și noi nu-ți putem spune nimic nici de bine, nici de rău.
51 Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o și du-te și să fie soția fiului stăpânului tău, cum a grăit Domnul!”
52 Și auzind cuvintele lor, sluga lui Avraam s-a închinat Domnului până la pământ.
53 Apoi a scos sluga lucruri de argint și lucruri de aur și haine și le-a dat Rebecăi. Dat-a de asemenea daruri și fratelui și mamei ei.
54 După aceea au mâncat și au băut, el și oamenii cei ce erau cu dânsul și au rămas acolo. Iar dacă s-a sculat dimineața, a zis: „Lăsați-mă să mă duc la stăpânul meu!”
55 Iar fratele și mama Rebecăi au zis: „Să mai rămână fata cu noi măcar vreo zece zile și apoi te vei duce!”
56 El însă le-a zis: „Nu mă zăboviți! Căci Domnul m-a făcut să izbutesc în calea mea; lăsați-mă să mă duc la stăpânul meu!”
57 Răspuns-au ei: „Să chemăm copila și s-o întrebăm ce gânduri are ea”.
58 Și au chemat pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci oare cu omul acesta?” Și ea a zis: „Mă duc!”
59 Atunci a lăsat Laban să plece Rebeca, sora sa, și doica ei, și sluga lui Avraam și cei ce erau cu el.
60 Și au binecuvântat pe Rebeca și i-au zis: „Sora noastră, să se nască din tine mii și zeci de mii și să stăpânească urmașii tăi porțile vrăjmașilor lor!”
61 Atunci, sculându-se Rebeca și slujnicele ei și suindu-se pe cămile, s-au dus cu omul acela, și sluga lui Avraam, luând pe Rebeca, a plecat.
62 Isaac însă venise din Beer-Lahai-Roi, căci el locuia în părțile de miazăzi.Fc 16,14 Fc 25,11
63 Iar spre seară a ieșit Isaac la câmp să se plimbe și, ridicându-și ochii, a văzut cămilele venind.
64 Rebeca însă, căutând, a văzut pe Isaac și s-a dat jos de pe cămilă
65 Și a zis către slugă: „Cine este omul acela care vine pe câmp în întâmpinarea noastră?” Iar sluga i-a zis: „Acesta-i stăpânul meu!” Atunci ea și-a luat vălul și s-a acoperit.1Ptr 3,6
66 Și sluga povesti lui Isaac toate câte făcuse.
67 Și a dus-o Isaac în cortul mamei sale Sarra și a luat pe Rebeca și aceasta s-a făcut femeia lui și a iubit-o. Și s-a mângâiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra.Fc 23,2
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Abrahám era bătrân și înaintat în zile. Domnul îl binecuvântase pe Abrahám în toate.
1 Avraam era acum bătrân și vechi de zile și Domnul binecuvântase pe Avraam cu de toate.
2 Abrahám i-a zis celui mai bătrân slujitor din casa lui, cel care guverna tot ce avea el: „Pune-ți mâna sub coapsa mea!
2 Atunci a zis Avraam către sluga cea mai bătrână din casa sa, care cârmuia toate câte avea: „Pune mâna ta sub coapsa mea
3 Te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că nu-i vei lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaneénilor în mijlocul cărora locuiesc eu,
3 Și jură-mi pe Domnul Dumnezeul cerului și pe Dumnezeul pământului că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, în mijlocul cărora locuiesc eu,
4 ci vei merge în țara mea, la rudele mele și vei lua o soție pentru fiul meu Isáac!”.
4 Ci vei merge în țara mea, unde m-am născut eu, la rudele mele, și vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu”.
5 Slujitorul i-a zis: „Și dacă femeia nu va fi de acord să vină cu mine în această țară, atunci să-l duc pe fiul tău în țara din care ai ieșit?”.
5 Iar sluga a zis către el: „Dar poate nu va vrea femeia să vină cu mine în pământul acesta; întoarce-voi, oare, pe fiul tău în pământul de unde ai ieșit?”
6 Abrahám i-a răspuns: „Ai grijă ca nu cumva să-l faci pe fiul meu să se întoarcă acolo!
6 Avraam însă a zis către el: „Ia seama să nu întorci pe fiul meu acolo!
7 Domnul Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu și din casa rudelor mele, care mi-a spus și mi-a jurat, zicând: «Descendenței tale le voi da această țară», el îl va trimite pe îngerul său înaintea ta și tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu.
7 Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, Cel ce m-a luat din casa tatălui meu și din pământul în care m-am născut, Care mi-a grăit și Care mi S-a jurat, zicând: ție-ți voi da pământul acesta și urmașilor tăi, Acela va trimite pe îngerul Său înaintea ta și vei lua femeie feciorului meu de acolo.
8 Dacă femeia nu va fi de acord să vină cu tine, vei fi eliberat de acest jurământ. Numai să nu-l faci pe fiul meu să se întoarcă acolo!”.
8 Iar de nu va voi femeia aceea să vină cu tine în pământul acesta, vei fi slobod de jurământul meu, dar pe fiul meu să nu-l întorci acolo!”
9 Slujitorul și-a pus mâna sub coapsa lui Abrahám, stăpânul său, și i-a jurat cu privire la acest lucru.
9 Și punându-și sluga mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, i s-a jurat pentru toate acestea.
10 Slujitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat având cu el [lucruri] din toate bunurile stăpânului său. S-a ridicat și a plecat în Arám-Naharáim, în cetatea lui Nahór.
10 Apoi a luat sluga cu sine zece cămile din cămilele stăpânului său și tot felul de lucruri scumpe de ale stăpânului său și, sculându-se, s-a dus în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
11 Și a făcut cămilele să îngenuncheze în afara cetății, lângă o fântână cu apă, la vremea când ies femeile [să scoată apă].
11 Și, într-o zi, spre seară, când ies femeile să scoată apă, a poposit cu cămilele la o fântână, afară din cetate.
12 Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Abrahám, te rog, fă să se întâmple [să am noroc] astăzi și arată îndurare față de stăpânul meu, Abrahám!
12 Și a zis: „Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, scoate-mi-o în cale astăzi și fă milă cu stăpânul meu Avraam!
13 Iată, eu stau lângă izvorul de apă și fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă!
13 Iată, eu stau la fântâna aceasta și fetele locuitorilor cetății au să iasă să scoată apă.
14 Fata căreia îi voi zice: «Înclină-ți, te rog, urciorul ca să beau!» și care va răspunde: «Bea și voi adăpa și cămilele tale», ea să fie aceea pe care ai rânduit-o pentru slujitorul tău Isáac! Și prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu”.
14 Deci fata căreia îi voi zice: Pleacă urciorul tău să beau și care-mi va răspunde: „Bea! Ba și cămilele toate le voi adăpa până se vor sătura”, aceea să fie pe care Tu ai rânduit-o robului Tău Isaac și prin aceasta voi cunoaște că faci milă cu stăpânul meu Avraam.
15 Înainte de a termina el de vorbit, iată, Rebéca, născută din Betuél, fiul Mílcăi, soția lui Nahór, fratele lui Abrahám, a ieșit cu urciorul pe umărul ei.
15 Dar nu sfârșise el încă a cugeta acestea în mintea sa, când iată că ieși cu urciorul pe umăr Rebeca, fecioara care se născuse lui Batuel, fiul Milcăi, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam.
16 Fata era foarte frumoasă la chip; era fecioară și nu o cunoscuse încă [nicun] bărbat. Ea a coborât la izvor, și-a umplut urciorul și urca [înapoi].
16 Aceasta era foarte frumoasă la chip, fecioară, pe care nu o cunoscuse încă un bărbat. Și venind ea la fântână, și-a umplut urciorul și a pornit înapoi.
17 Slujitorul a alergat în întâmpinarea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din urciorul tău!”.
17 Atunci sluga lui Avraam a alergat înaintea ei și i-a zis: „Dă-mi să beau puțină apă din urciorul tău!”
18 Și ea a zis: „Bea, domnul meu”. Și s-a grăbit și a coborât urciorul pe brațul ei și i-a dat să bea.
18 Iar ea a zis: „Bea, domnul meu!” Și îndată și-a lăsat urciorul pe brațe și i-a dat să bea apă până a încetat de a mai bea.
19 Când a terminat să-i dea să bea, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale până vor termina de băut”.
19 Apoi a zis: „Și cămilelor tale am să le scot apă până vor bea toate”.
20 S-a grăbit și a golit urciorul în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă. Și a scos pentru toate cămilele lui.
20 Și îndată și-a deșertat urciorul în adăpătoare și a alergat iar la fântână să scoată apă și a adăpat toate cămilele.
21 Omul o măsura din priviri în tăcere ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i reușească sau nu călătoria.
21 Iar omul acela se uita la ea cu mirare și tăcea, dorind să știe de i-a binecuvântat Domnul călătoria sau nu.
22 Când cămilele au terminat de băut, omul a luat un inel din aur, de greutatea unei jumătăți de [síclu], și două brățări pentru mâinile ei în greutate de zece [sícli] din aur.
22 Și dacă au încetat toate cămilele de a mai bea, a luat omul acela și i-a dat un inel de aur, în greutate de o jumătate siclu, și două brățări la mâinile ei, în greutate de zece sicli de aur.
23 Și a zis: „A cui fată ești tu? Fă-mi cunoscut, te rog: este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să poposim [peste noapte]?”.
23 Apoi a întrebat-o și a zis: „A cui fată ești tu? Spune-mi, te rog, dacă se află în casa tatălui tău loc, ca să rămânem?”
24 Ea i-a răspuns: „Eu sunt fiica lui Betuél, fiul pe care Mílca i l-a născut lui Nahór”.
24 Iar ea i-a zis: „Sunt fata lui Batuel al Milcăi, pe care ea l-a născut lui Nahor”.
25 I-a zis: „Paie și nutreț sunt din belșug la noi și este și loc să poposiți [peste noapte]”.
25 Apoi i-a mai zis: „Avem și paie și fân mult și la noi este și loc, ca să rămâneți”.
26 Atunci omul s-a plecat și l-a adorat pe Domnul
26 Atunci s-a plecat omul acela și s-a închinat Domnului și a zis:
27 și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, care nu a abandonat bunăvoința și adevărul față de stăpânul meu! În drumul meu, Domnul m-a condus la casa fraților stăpânului meu”.
27 „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care n-a părăsit pe stăpânul meu cu mila și bunăvoința Sa, de vreme ce m-a adus Domnul drept la casa fratelui stăpânului meu”.
28 Fata a alergat și a făcut cunoscute în casa mamei sale toate acestea.
28 Iar fata a alergat acasă la mama sa și a povestit toate acestea.
29 Rebéca avea un frate numit Lában; Lában a alergat afară la omul acela, la izvor,
29 Rebeca însă avea un frate, anume Laban. Și a alergat Laban afară, la fântână, la omul acela,
30 când a văzut inelul și brățările pe mâinile surorii sale și când a auzit cuvintele Rebécăi, sora sa, spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela”. A venit, deci, la omul acela care stătea cu cămilele lângă izvor
30 Căci el văzuse inelul de aur și brățările la mâinile surorii sale Rebeca, și auzise vorbele Rebecăi, sora sa, care spusese: „Așa și așa mi-a vorbit omul acela!” Și ajungând la el, l-a găsit stând cu cămilele la fântână.
31 și a zis: «Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară? Eu am pregătit casa și loc pentru cămile»”.
31 Și i-a zis: „Intră, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Eu ți-am gătit casă și sălaș pentru cămilele tale!”
32 Omul a intrat în casă și a despovărat cămilele. [Lában] a dat paie și nutreț cămilelor și apă de spălat pentru picioarele lui și pentru picioarele oamenilor care erau cu el.
32 Și a intrat omul acela în casă. Iar Laban a luat povara de pe cămile și le-a dat paie și fân, iar lui și oamenilor, care erau cu el, le-a dat apă, ca să-și spele picioarele.
33 I s-a pus înainte să mănânce, dar el a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus”. Și [Lában] a zis: „Spune!”.
33 Apoi le-a adus de mâncare. Eliezer însă a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune la ce am venit”. Zis-a Laban: „Spune!”
34 [Slujitorul] a zis: „Eu sunt slujitorul lui Abrahám.
34 Atunci Eliezer a zis: „Eu sunt sluga lui Avraam.
35 Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu și el a devenit mare. I-a dat turme și cirezi, argint și aur, slujitori și servitoare, cămile și măgari.
35 Domnul a binecuvântat foarte pe stăpânul meu și l-a mărit și i-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și asini.
36 Sára, soția stăpânului meu, i-a născut la bătrânețea ei un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are.
36 Iar Sarra, femeia stăpânului meu, fiind acum bătrână, a născut stăpânului meu un fiu, căruia el i-a dat toate câte are.
37 Stăpânul meu m-a pus să jur și a zis: «Să nu iei fiului meu o soție dintre fiicele canaaneénilor, în țara cărora locuiesc,
37 Și m-a jurat stăpânul meu, zicând: „Să nu iei femeie feciorului meu din fetele Canaaneilor, în pământul cărora trăiesc,
38 ci să te duci la casa tatălui meu și la familia mea ca să iei o soție pentru fiul meu!».
38 Ci să mergi la casa tatălui meu, la rudele mele și să iei de acolo femeie pentru feciorul meu!”
39 Eu am zis stăpânului meu: «Poate că femeia nu va veni cu mine».
39 Iar eu am zis către stăpânul meu: „Dar de nu va vrea femeia să vină cu mine?”
40 El mi-a zis: «Domnul, în fața căruia umblu, va trimite pe îngerul său cu tine și va face să reușești în drumul tău și vei lua fiului meu o soție din familia mea și din casa tatălui meu.
40 El însă mi-a răspuns: „Domnul Dumnezeu, înaintea Căruia umblu, va trimite cu tine pe îngerul Său, va binecuvânta calea ta și vei lua femeie pentru feciorul meu din rudele mele și din casa tatălui meu.
41 Atunci vei fi eliberat de blestemul meu, când te vei duce la familia mea; și dacă nu ți-o vor da, vei fi eliberat de blestemul meu».
41 Atunci vei fi slobod de jurământul meu, când te vei duce la rudele mele și de nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.
42 Am ajuns azi la izvor și am zis: «Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, dacă vei face să reușesc în drumul pe care merg astăzi,
42 Deci, ajungând eu astăzi la fântână, am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, de este să mă faci să izbutesc în calea ce fac,
43 iată, eu stau lângă izvorul de apă și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: ‹Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din urciorul tău!›
43 Iată, eu stau la fântână; și fata căreia eu îi voi zice când va veni să scoată apă: „Dă-mi să beau puțină apă din urciorul tău!”
44 și care îmi va răspunde: ‹Bea tu însuți și voi scoate apă și pentru cămilele tale!›, aceea este femeia pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!».
44 Iar ea îmi va zice: „Bea și tu, și cămilele tale le voi adăpa”, aceea să fie femeia, pe care Domnul a rânduit-o pentru Isaac, robul Său și fiul stăpânului meu, și prin aceasta voi cunoaște că Te milostivești spre stăpânul meu Avraam.
45 Eu încă nu terminasem de vorbit în inima mea și, iată, Rebéca a ieșit cu urciorul ei pe umărul ei, a coborât la izvor și a scos apă. Și eu i-am zis: «Dă-mi să beau, te rog!».
45 Dar nu isprăvisem eu încă a grăi acestea în mintea mea, când iată a ieșit Rebeca, cu urciorul pe umăr; se pogorî la fântână și scoase apă, și eu i-am zis: „Dă-mi să beau!”
46 Ea s-a grăbit, și-a plecat urciorul ei de pe umărul ei și a zis: «Bea și voi scoate apă și pentru cămilele tale!». Am băut și ea a dat de băut și cămilelor.
46 Și ea și-a lăsat îndată urciorul de pe umăr, zicând: „Bea tu și cămilele tale le voi adăpa”. Și am băut și mi-a adăpat și cămilele.
47 Și am întrebat-o și am zis: «A cui fiică ești?». Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuél, fiul lui Nahór, pe care i l-a născut Mílca». I-am pus inelul în nas și brățările la mâini.
47 Apoi am întrebat-o și am zis: „A cui fată ești tu? Spune-mi te rog!” Și ea a zis: „Sunt fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca”. Atunci i-am dat un inel și brățări la mâini.
48 Apoi m-am plecat și m-am prosternat [în fața] Domnului. Și l-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, care m-a călăuzit pe drumul sigur ca s-o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
48 După aceea m-am plecat și m-am închinat Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care m-a povățuit de-a dreptul, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
49 Și acum, dacă voiți să faceți bunăvoință și adevăr față de stăpânul meu, faceți-mi cunoscut; dacă nu, faceți-mi cunoscut iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga!”.
49 Acum deci spuneți-mi de vreți să arătați milă și bunăvoință stăpânului meu; iar de nu, să caut alta în dreapta și în stânga”.
50 Lában și Betuél au răspuns și au zis: „De la Domnul a ieșit lucrul acesta; noi nu-ți putem spune nici rău, nici bine.
50 Și răspunzând Laban și Batuel au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta și noi nu-ți putem spune nimic nici de bine, nici de rău.
51 Iată, Rebéca este înaintea ta; ia-o și du-te; și să fie soția fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!”.
51 Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o și du-te și să fie soția fiului stăpânului tău, cum a grăit Domnul!”
52 Când a auzit slujitorul lui Abrahám cuvintele lor, s-a aruncat la pământ înaintea Domnului.
52 Și auzind cuvintele lor, sluga lui Avraam s-a închinat Domnului până la pământ.
53 Slujitorul a scos obiectele din argint și obiecte din aur și îmbrăcăminte pe care le-a dat Rebécăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său și mamei sale.
53 Apoi a scos sluga lucruri de argint și lucruri de aur și haine și le-a dat Rebecăi. Dat-a de asemenea daruri și fratelui și mamei ei.
54 Au mâncat și au băut el și oamenii care erau cu el și au poposit acolo. Dimineața, când s-au sculat, el a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu!”.
54 După aceea au mâncat și au băut, el și oamenii cei ce erau cu dânsul și au rămas acolo. Iar dacă s-a sculat dimineața, a zis: „Lăsați-mă să mă duc la stăpânul meu!”
55 Fratele ei și mama ei au zis: „Fata să mai stea cu noi măcar vreo zece zile; după aceea va pleca!”.
55 Iar fratele și mama Rebecăi au zis: „Să mai rămână fata cu noi măcar vreo zece zile și apoi te vei duce!”
56 El le-a zis: „Nu mă faceți să întârzii, fiindcă Domnul m-a făcut să reușesc în călătoria mea; lăsați-mă să mă duc la stăpânul meu!”.
56 El însă le-a zis: „Nu mă zăboviți! Căci Domnul m-a făcut să izbutesc în calea mea; lăsați-mă să mă duc la stăpânul meu!”
57 Atunci ei au zis: „S-o chemăm pe fată și să căutăm [răspuns] din gura ei”.
57 Răspuns-au ei: „Să chemăm copila și s-o întrebăm ce gânduri are ea”.
58 Au chemat-o pe Rebéca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?”. Și ea a răspuns: „Merg!”.
58 Și au chemat pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci oare cu omul acesta?” Și ea a zis: „Mă duc!”
59 Și au lăsat-o pe sora lor Rebéca să plece cu doica ei, cu slujitorul lui Abrahám și cu oamenii lui.
59 Atunci a lăsat Laban să plece Rebeca, sora sa, și doica ei, și sluga lui Avraam și cei ce erau cu el.
60 Au binecuvântat-o pe Rebéca și i-au zis:
„O, sora noastră,
să devii mii de zeci de mii
și descendența ta să stăpânească
poarta dușmanilor lor!”.
60 Și au binecuvântat pe Rebeca și i-au zis: „Sora noastră, să se nască din tine mii și zeci de mii și să stăpânească urmașii tăi porțile vrăjmașilor lor!”
61 Rebéca s-a ridicat împreună cu slujitoarele ei, au încălecat pe cămile și au mers după omul acela. Slujitorul a luat-o pe Rebéca și a plecat.
61 Atunci, sculându-se Rebeca și slujnicele ei și suindu-se pe cămile, s-au dus cu omul acela, și sluga lui Avraam, luând pe Rebeca, a plecat.
62 Isáac venise de la Béer-Lahái-Roí și locuia în ținutul Négheb.
62 Isaac însă venise din Beer-Lahai-Roi, căci el locuia în părțile de miazăzi.
63 La căderea serii, a ieșit Isáac la câmp să se plimbe; și-a ridicat ochii, a privit și, iată, veneau niște cămile.
63 Iar spre seară a ieșit Isaac la câmp să se plimbe și, ridicându-și ochii, a văzut cămilele venind.
64 Rebéca și-a ridicat ochii și l-a văzut pe Isáac. S-a coborât de pe cămilă
64 Rebeca însă, căutând, a văzut pe Isaac și s-a dat jos de pe cămilă
65 și i-a zis slujitorului: „Cine este bărbatul acela care merge pe câmp în întâmpinarea noastră?”. Slujitorul i-a răspuns: „El este stăpânul meu!”. Atunci ea și-a luat vălul și s-a acoperit.
65 Și a zis către slugă: „Cine este omul acela care vine pe câmp în întâmpinarea noastră?” Iar sluga i-a zis: „Acesta-i stăpânul meu!” Atunci ea și-a luat vălul și s-a acoperit.
66 Slujitorul i-a povestit lui Isáac toate cele pe care le făcuse.
66 Și sluga povesti lui Isaac toate câte făcuse.
67 Isáac a făcut-o [pe Rebéca] să intre în cortul Sárei, mama sa. A luat-o pe Rebéca și ea i-a fost soție. Isáac a iubit-o și s-a mângâiat după [piederea] mamei sale.
67 Și a dus-o Isaac în cortul mamei sale Sarra și a luat pe Rebeca și aceasta s-a făcut femeia lui și a iubit-o. Și s-a mângâiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra.
