1 A auzit însă Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat toate câte avea tatăl nostru și din ale tatălui nostru și-a făcut toată bogăția aceasta”.
2 Și căutând Iacov la fața lui Laban, iată nu mai era față de el ca mai înainte.
3 Atunci Domnul a zis către Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi, în patria ta, și Eu voi fi cu tine!”Fc 32,9 Ies 4,19
4 Trimițând, deci, Iacov a chemat pe Rahila și pe Lia la câmp, unde erau turmele,
5 Și le-a zis: „Văd eu că fața tatălui vostru nu mai e față de mine, ca mai înainte; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.
6 Voi înșivă știți că am slujit pe tatăl vostru cu toată inima;
7 Iar tatăl vostru m-a înșelat și de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău.Sol 10,11
8 Când zicea el: Cele pestrițe să fie simbria ta, toate oile fătau miei pestriți; iar când zicea el: Cele negre să-ți fie de simbrie, atunci toate oile fătau miei negri.Fc 30,32.39
9 Și așa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru și mi le-a dat mie.
10 Iată o dată, pe vremea când intrau în călduri oile, mi-am ridicat ochii și am văzut în vis; și iată că țapii și berbecii, care săreau pe capre și pe oi, erau albi, vărgați și bălțați.
11 Iar îngerul Domnului mi-a zis în vis: „Iacove!” Și eu am răspuns: „Ce este?”Fc 46,2
12 Zis-a el: „Ridică-ți ochii și privește: toți țapii și berbecii, care sar pe capre și pe oi, sunt vărgați, pestriți și bălțați, căci am văzut toate câte ți-a făcut Laban.
13 Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ți S-a arătat în Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp și unde Mi-ai făcut făgăduință. Scoală deci acum, ieși din pământul acesta și mergi în pământul tău de naștere și Eu voi fi cu tine”.Fc 28,18 Fc 35,1
14 Atunci Lia și Rahila i-au răspuns și au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru?
15 Oare n-am fost noi socotite de el ca niște străine, fiindcă el ne-a vândut și a mâncat banii noștri?
16 De aceea, toată averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă dar acum toate câte ți-a zis Domnul!”
17 Atunci s-a sculat Iacov și a urcat copiii și femeile sale pe cămile,
18 A strâns toate turmele sale și toată bogăția sa, pe care o agonisise în Mesopotamia, și toate ale sale, ca să meargă la Isaac, tatăl său, în țara Canaanului.
19 Iar Laban, ducându-se să-și tundă oile, Rahila a furat idolii tatălui său.1Rg 19,13
20 Deci Iacov a înșelat pe Laban Arameul, căci nu l-a vestit că pleacă,
21 Ci a fugit cu toate câte avea și, trecând Eufratul, s-a îndreptat spre Muntele Galaadului.
22 Iar a treia zi i s-a dat de știre lui Laban Arameul, că Iacov a fugit.
23 Atunci, luând Laban cu sine pe feciorii și pe rudele sale, a alergat după el cale de șapte zile și l-a ajuns la Muntele Galaadului.
24 Dar Dumnezeu a venit la Laban Arameul noaptea în vis și i-a zis: „Ferește-te, nu cumva să vorbești lui Iacov nici de bine, nici de rău”.Fc 20,3
25 Și a ajuns Laban pe Iacov. Iacov însă își așezase cortul său pe munte; și tot pe Muntele Galaad și l-a așezat și Laban cu rudele sale.
26 Atunci a zis Laban către Iacov: „Ce ai făcut? Pentru ce mi-ai furat inima și mi-ai luat fetele, ca și cum le-ai fi robit cu sabia?
27 Pentru ce ai fugit pe ascuns și m-ai înșelat, în loc să mă înștiințezi pe mine, care ți-aș fi dat drumul cu veselie și cu cântări din timpane și din harfă?
28 Ba nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoții și fetele mele. Te-ai purtat, așadar, ca un om fără de minte.
29 Și acum mâna mea cea puternică ar putea să-ți facă rău. Dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit ieri și mi-a zis: „Ferește-te, nu cumva să vorbești lui Iacov nici de bine, nici de rău!”Fc 48,16
30 Să zicem că ai plecat, pentru că cu mare aprindere doreai casa tatălui tău. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?”Jd 18,24
31 Atunci răspunzând Iacov, a zis către Laban: „M-am temut, căci ziceam: Nu cumva să-ți iei fetele de la mine și toate ale mele.
32 Dar la cine vei găsi idolii tăi, acela nu va mai trăi. Caută de față cu rudele noastre și ia tot ce vei găsi al tău la mine!” Iacov însă nu știa că Rahila, femeia sa, îi furase.Fc 44,9
33 A intrat atunci Laban în cortul lui Iacov, și în cortul Liei, și în cortul celor două roabe, și a căutat și n-a găsit nimic; apoi, ieșind din cortul Liei, a intrat și în cortul Rahilei.
34 Rahila însă luase idolii și-i pusese sub samarul cămilei și ședea deasupra lor; și a scotocit Laban prin tot cortul Rahilei și n-a găsit nimic.
35 Iar ea a zis către tatăl său: „Să nu se mânie domnul meu că nu mă pot scula înaintea ta, pentru că tocmai acum am necazul obișnuit al femeilor”. Și mai scotocind Laban prin tot cortul, n-a găsit idolii.
36 Atunci s-a mâniat Iacov și s-a plâns împotriva lui Laban. Și începând a grăi, Iacov a zis lui Laban: „Care-i vina mea și care-i păcatul meu, de te înverșunezi împotriva mea?
37 Dacă ai răscolit toate lucrurile din casa mea, găsit-ai, oare, ceva din ale casei tale? Arată aici înaintea rudeniilor tale și înaintea rudeniilor mele, ca să ne judece ele pe amândoi!
38 Iată, douăzeci de ani am stat la tine: oile tale și caprele tale n-au lepădat; berbecii oilor tale nu ți i-am mâncat,
39 Vite sfâșiate de fiare nu ți-am adus: acestea au fost paguba mea. Din mâna mea ai cerut ceea ce se furase în timpul zilei și în vremea nopții.Ies 22,12
40 Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig și somnul nu se lipea de ochii mei.
41 Așa mi-au fost cei douăzeci de ani în casa ta. Ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru vitele tale, iar tu de zeci de ori mi-ai schimbat simbria.
42 De n-ar fi fost cu mine Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și frica de Isaac, tu acum m-ai fi alungat cu nimic. Necazul meu și munca mâinilor mele le-a văzut Dumnezeu și de aceea a mijlocit ieri pentru mine”.Fc 28,13 Is 8,13 Sol 10,11
43 Răspuns-a Laban și a zis către Iacov: „Aceste fete sunt fetele mele, acești copii sunt copiii mei, aceste vite sunt vitele mele, și toate câte le vezi sunt ale mele și ale fetelor mele. Cum dar aș fi putut eu să fac astăzi ceva împotriva lor, sau împotriva copiilor, pe care i-au născut ele?
44 Haidem dar acum să facem amândoi, eu și tu, legământ, care să fie mărturie între mine și tine!” Iar Iacov i-a zis: „Iată, nu e nimeni cu noi; dar să știi că Dumnezeu este martor între mine și tine”.
45 Și a luat Iacov o piatră și a pus-o stâlp.Ies 24,4
46 Apoi a zis Iacov către frații săi: „Adunați pietre!” Și au adunat pietre și au făcut o movilă; și au mâncat și au băut acolo pe movilă. Apoi a zis Laban către dânsul: „Movila aceasta este astăzi mărturie între mine și între tine”.
47 Și Laban a numit-o în limba sa: Iegar-Sahaduta, adică movila mărturiei, iar Iacov i-a dat același nume, însă pe limba sa și i-a zis: Galaad.
48 Apoi Laban a zis iarăși către Iacov: „Iată, movila aceasta și semnul ce am pus astăzi sunt mărturia legământului dintre mine și tine”. De aceea i s-a pus și numele Galaad, adică movila mărturiei.Ios 22,27 Ios 24,27
49 Ba s-a mai numit ea și Mițpa, adică veghere, pentru că Laban a zis: „Să vegheze Domnul asupra mea și asupra ta, după ce ne vom despărți unul de altul.
50 De te vei purta rău cu fetele mele, sau de-ți vei mai lua și alte femei, afară de fetele mele, nu mai e vorba de un om, care să vadă, ci ia aminte că între mine și între tine e martor Dumnezeu!”
51 Și iarăși a zis Laban către Iacov: „Iată movila aceasta și stâlpul, pe care l-am pus între amândoi, este mărturie între mine și tine.
52 Că nici eu nu voi trece spre tine și nici tu nu vei trece spre mine, de la această movilă, cu gând rău.
53 Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul părinților lor să fie judecător între noi!” Iar Iacov a jurat pe Acela, de Care se temea Isaac, tatăl său.Fc 26,3 Fc 28,13 Ios 24,2 Is 8,13
54 Apoi a junghiat Iacov ardere de tot pe munte și a chemat pe rudele sale să mănânce pâine. Și au mâncat pâine și s-au veselit în munte.1Rg 9,12 1Rg 1,9
55 Iar a doua zi s-a sculat Laban dis-de-dimineață și a sărutat pe nepoții săi și pe fetele sale și i-a binecuvântat. Apoi Laban a pornit să se întoarcă la locul său.Fc 29,11
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 [Iacób] a auzit cuvintele fiilor lui Lában, care ziceau: „Iacób a luat tot ce era al tatălui nostru și din cele ale tatălui nostru și-a făcut toată această bogăție”.
1 A auzit însă Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat toate câte avea tatăl nostru și din ale tatălui nostru și-a făcut toată bogăția aceasta”.
2 Iacób s-a uitat la fața lui Lában; și iată că nu mai era cu el ca mai ieri și alaltăieri!
2 Și căutând Iacov la fața lui Laban, iată nu mai era față de el ca mai înainte.
3 Domnul i-a zis lui Iacób: „Întoarce-te în țara părinților tăi și la rudele tale! Eu voi fi cu tine”.
3 Atunci Domnul a zis către Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi, în patria ta, și Eu voi fi cu tine!”
4 Iacób a trimis să le cheme pe Rahéla și pe Léa la câmp, unde era turma lui.
4 Trimițând, deci, Iacov a chemat pe Rahila și pe Lia la câmp, unde erau turmele,
5 El le-a zis: „Eu văd că fața tatălui vostru nu mai este cu mine ca mai ieri și alaltăieri; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.
5 Și le-a zis: „Văd eu că fața tatălui vostru nu mai e față de mine, ca mai înainte; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.
6 Voi înșivă știți că l-am slujit pe tatăl vostru cu toată puterea mea.
6 Voi înșivă știți că am slujit pe tatăl vostru cu toată inima;
7 Dar tatăl vostru m-a înșelat și mi-a schimbat plata de zece ori; însă Dumnezeu nu i-a dat să-mi facă rău.
7 Iar tatăl vostru m-a înșelat și de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău.
8 Când el zicea așa: «Cele brumării să fie plata ta!», toate oile fătau miei brumării. Iar când zicea: «Cele dungate să fie plata ta!», toate oile fătau miei dungați.
8 Când zicea el: Cele pestrițe să fie simbria ta, toate oile fătau miei pestriți; iar când zicea el: Cele negre să-ți fie de simbrie, atunci toate oile fătau miei negri.
9 Și așa a luat Dumnezeu turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie.
9 Și așa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru și mi le-a dat mie.
10 La vremea când oile erau în călduri, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că țapii și [berbecii] care se urcau pe capre și pe oi erau dungați, brumării și bălțați.
10 Iată o dată, pe vremea când intrau în călduri oile, mi-am ridicat ochii și am văzut în vis; și iată că țapii și berbecii, care săreau pe capre și pe oi, erau albi, vărgați și bălțați.
11 Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: «Iacób!», și eu am răspuns: «Iată-mă!».
11 Iar îngerul Domnului mi-a zis în vis: „Iacove!” Și eu am răspuns: „Ce este?”
12 El a zis: «Ridică-ți ochii și privește: toți țapii și berbecii care se urcă pe capre și pe oi sunt dungați, brumării și bălțați; am văzut tot ce ți-a făcut Lában!
12 Zis-a el: „Ridică-ți ochii și privește: toți țapii și berbecii, care sar pe capre și pe oi, sunt vărgați, pestriți și bălțați, căci am văzut toate câte ți-a făcut Laban.
13 Eu sunt Dumnezeul din Bétel, unde ai uns [cu untdelemn] stela, unde mi-ai făcut un jurământ. Acum, ridică-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta de naștere!»”.
13 Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ți S-a arătat în Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp și unde Mi-ai făcut făgăduință. Scoală deci acum, ieși din pământul acesta și mergi în pământul tău de naștere și Eu voi fi cu tine”.
14 Rahéla și Léa au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru?
14 Atunci Lia și Rahila i-au răspuns și au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru?
15 Oare nu ne-a considerat el ca străine, căci ne-a vândut și ne-a mâncat și argintul nostru?
15 Oare n-am fost noi socotite de el ca niște străine, fiindcă el ne-a vândut și a mâncat banii noștri?
16 Căci toată bogăția pe care Dumnezeu a despuiat-o de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ți-a spus Dumnezeu!”.
16 De aceea, toată averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă dar acum toate câte ți-a zis Domnul!”
17 Iacób s-a ridicat și și-a pus copiii și soțiile pe cămile.
17 Atunci s-a sculat Iacov și a urcat copiii și femeile sale pe cămile,
18 Și-a condus toată turma și toate bunurile pe care le avea, toată turma pe care o dobândise și toată agoniseala pe care o adunase în Padán-Arám ca să plece la tatăl său, Isáac, în țara Canaán.
18 A strâns toate turmele sale și toată bogăția sa, pe care o agonisise în Mesopotamia, și toate ale sale, ca să meargă la Isaac, tatăl său, în țara Canaanului.
19 În timp ce Lában era plecat să-și tundă oile, Rahéla a furat terafímii care erau ai tatălui ei;
19 Iar Laban, ducându-se să-și tundă oile, Rahila a furat idolii tatălui său.
20 și Iacób l-a păcălit pe Lában, arameul, prin aceea că nu i-a făcut cunoscut că vrea să plece,
20 Deci Iacov a înșelat pe Laban Arameul, căci nu l-a vestit că pleacă,
21 ci a fugit cu tot ce avea; s-a ridicat, a trecut Râul și s-a îndreptat spre muntele Galaád.
21 Ci a fugit cu toate câte avea și, trecând Eufratul, s-a îndreptat spre Muntele Galaadului.
22 A treia zi i s-a făcut cunoscut lui Lában că Iacób a fugit.
22 Iar a treia zi i s-a dat de știre lui Laban Arameul, că Iacov a fugit.
23 I-a luat cu el pe frații săi, l-a urmărit cale de șapte zile și l-a ajuns la muntele Galaád.
23 Atunci, luând Laban cu sine pe feciorii și pe rudele sale, a alergat după el cale de șapte zile și l-a ajuns la Muntele Galaadului.
24 Dar Dumnezeu a venit noaptea în vis la Lában, arameul, și i-a zis: „Ferește-te, nu cumva să-i vorbești lui Iacób nici de bine, nici de rău!”.
24 Dar Dumnezeu a venit la Laban Arameul noaptea în vis și i-a zis: „Ferește-te, nu cumva să vorbești lui Iacov nici de bine, nici de rău”.
25 Lában l-a ajuns pe Iacób. Iacób își fixase cortul pe munte; și tot pe muntele Galaád și l-a fixat și Lában cu frații lui.
25 Și a ajuns Laban pe Iacov. Iacov însă își așezase cortul său pe munte; și tot pe Muntele Galaad și l-a așezat și Laban cu rudele sale.
26 Atunci Lában i-a zis lui Iacób: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai furat și mi-ai condus fiicele ca pe niște captive [luate] cu sabia?
26 Atunci a zis Laban către Iacov: „Ce ai făcut? Pentru ce mi-ai furat inima și mi-ai luat fetele, ca și cum le-ai fi robit cu sabia?
27 Pentru ce ai fugit pe ascuns și m-ai furat? Și de ce nu mi-ai făcut cunoscut? Căci te-aș fi trimis cu bucurie și cu cântece, cu tamburine și harpă.
27 Pentru ce ai fugit pe ascuns și m-ai înșelat, în loc să mă înștiințezi pe mine, care ți-aș fi dat drumul cu veselie și cu cântări din timpane și din harfă?
28 Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut fiii și fiicele. Te-ai purtat ca un om fără minte.
28 Ba nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoții și fetele mele. Te-ai purtat, așadar, ca un om fără de minte.
29 Mâna mea cea puternică ar putea să vă facă rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit noaptea trecută și mi-a zis: «Ferește-te, nu cumva să-i vorbești lui Iacób nici de bine, nici de rău!».
29 Și acum mâna mea cea puternică ar putea să-ți facă rău. Dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit ieri și mi-a zis: „Ferește-te, nu cumva să vorbești lui Iacov nici de bine, nici de rău!”
30 Și acum, [să zicem] că ai plecat pentru că ți-e dor de casa tatălui tău, dar de ce ai furat dumnezeii mei?”.
30 Să zicem că ai plecat, pentru că cu mare aprindere doreai casa tatălui tău. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?”
31 A răspuns Iacób și i-a zis lui Lában: „Mi-a fost frică, pentru că îmi ziceam: «Nu cumva să-mi răpești fetele de la mine!».
31 Atunci răspunzând Iacov, a zis către Laban: „M-am temut, căci ziceam: Nu cumva să-ți iei fetele de la mine și toate ale mele.
32 La cine vei găsi dumnezeii tăi, nu va mai fi viu. În fața fraților noștri, caută și, [de vei găsi] la mine ceva din ce-i al tău, ia-ți-l!”. Dar Iacób nu știa că Rahéla îi furase.
32 Dar la cine vei găsi idolii tăi, acela nu va mai trăi. Caută de față cu rudele noastre și ia tot ce vei găsi al tău la mine!” Iacov însă nu știa că Rahila, femeia sa, îi furase.
33 Lában a intrat în cortul lui Iacób, în cortul Léei, în cortul celor două servitoare și n-a găsit nimic. A ieșit din cortul Léei și a intrat în cortul Rahélei.
33 A intrat atunci Laban în cortul lui Iacov, și în cortul Liei, și în cortul celor două roabe, și a căutat și n-a găsit nimic; apoi, ieșind din cortul Liei, a intrat și în cortul Rahilei.
34 Rahéla însă luase terafímii și-i pusese în samarul cămilei și ședea deasupra. Și a scotocit Lában prin tot cortul, dar n-a găsit [nimic].
34 Rahila însă luase idolii și-i pusese sub samarul cămilei și ședea deasupra lor; și a scotocit Laban prin tot cortul Rahilei și n-a găsit nimic.
35 Ea a zis tatălui ei: „Să nu te superi, Domnul meu, că nu mă pot ridica înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor!”. A căutat, dar n-a găsit terafímii.
35 Iar ea a zis către tatăl său: „Să nu se mânie domnul meu că nu mă pot scula înaintea ta, pentru că tocmai acum am necazul obișnuit al femeilor”. Și mai scotocind Laban prin tot cortul, n-a găsit idolii.
36 Iacób s-a mâniat și s-a certat cu Lában. I-a răspuns Iacób și i-a zis lui Lában: „Care este vina mea și care este păcatul meu de mă persecuți din urmă?
36 Atunci s-a mâniat Iacov și s-a plâns împotriva lui Laban. Și începând a grăi, Iacov a zis lui Laban: „Care-i vina mea și care-i păcatul meu, de te înverșunezi împotriva mea?
37 Căci ai scotocit prin toate lucrurile mele și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Pune-le aici înaintea fraților mei și fraților tăi ca să decidă ei între noi amândoi!
37 Dacă ai răscolit toate lucrurile din casa mea, găsit-ai, oare, ceva din ale casei tale? Arată aici înaintea rudeniilor tale și înaintea rudeniilor mele, ca să ne judece ele pe amândoi!
38 Iată, de douăzeci de ani sunt cu tine; oile și caprele tale n-au lepădat, iar berbecii turmei tale nu ți i-am mâncat.
38 Iată, douăzeci de ani am stat la tine: oile tale și caprele tale n-au lepădat; berbecii oilor tale nu ți i-am mâncat,
39 Nu ți-am adus animale sfâșiate de fiare: eu, de la mine, te-am despăgubit pentru ele; căutai la ceea ce se fura ziua sau la ce se fura noaptea.
39 Vite sfâșiate de fiare nu ți-am adus: acestea au fost paguba mea. Din mâna mea ai cerut ceea ce se furase în timpul zilei și în vremea nopții.
40 Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig; somnul nu se lipea de ochii mei.
40 Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig și somnul nu se lipea de ochii mei.
41 Așa mi-au fost mie cei douăzeci de ani [de când sunt] în casa ta; ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi-ai schimbat plata.
41 Așa mi-au fost cei douăzeci de ani în casa ta. Ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru vitele tale, iar tu de zeci de ori mi-ai schimbat simbria.
42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Abrahám și Cel Temut de Isáac, nu ar fi fost cu mine, acum m-ai fi trimis [cu mâinile] goale. Dar Dumnezeu a văzut umilirea mea și osteneala palmelor mele și a decis ieri [noapte]”.
42 De n-ar fi fost cu mine Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și frica de Isaac, tu acum m-ai fi alungat cu nimic. Necazul meu și munca mâinilor mele le-a văzut Dumnezeu și de aceea a mijlocit ieri pentru mine”.
43 Lában i-a răspuns lui Iacób și i-a zis: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, fiii aceștia sunt fiii mei, turma aceasta este turma mea și tot ce vezi tu este al meu. Și ce pot face eu azi pentru aceste fiice ale mele sau pentru fiii lor pe care i-au născut?
43 Răspuns-a Laban și a zis către Iacov: „Aceste fete sunt fetele mele, acești copii sunt copiii mei, aceste vite sunt vitele mele, și toate câte le vezi sunt ale mele și ale fetelor mele. Cum dar aș fi putut eu să fac astăzi ceva împotriva lor, sau împotriva copiilor, pe care i-au născut ele?
44 Acum, vino să încheiem o alianță între mine și tine și să fie o mărturie între mine și tine!”.
44 Haidem dar acum să facem amândoi, eu și tu, legământ, care să fie mărturie între mine și tine!” Iar Iacov i-a zis: „Iată, nu e nimeni cu noi; dar să știi că Dumnezeu este martor între mine și tine”.
45 Iacób a luat o piatră și a ridicat-o ca stelă.
45 Și a luat Iacov o piatră și a pus-o stâlp.
46 Iacób a zis fraților săi: „Strângeți pietre!”. Ei au luat pietre și au făcut o movilă; și au mâncat acolo pe movilă.
46 Apoi a zis Iacov către frații săi: „Adunați pietre!” Și au adunat pietre și au făcut o movilă; și au mâncat și au băut acolo pe movilă. Apoi a zis Laban către dânsul: „Movila aceasta este astăzi mărturie între mine și între tine”.
47 Lában a numit-o Iegár-Sahadúta, și Iacób a numit-o Galeéd.
47 Și Laban a numit-o în limba sa: Iegar-Sahaduta, adică movila mărturiei, iar Iacov i-a dat același nume, însă pe limba sa și i-a zis: Galaad.
48 Lában a zis: „Movila aceasta să fie astăzi mărturie între mine și tine!”. De aceea, i-a pus numele Galeéd
48 Apoi Laban a zis iarăși către Iacov: „Iată, movila aceasta și semnul ce am pus astăzi sunt mărturia legământului dintre mine și tine”. De aceea i s-a pus și numele Galaad, adică movila mărturiei.
49 și Míțpa, pentru că a zis: „Domnul să vegheze asupra mea și asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul!
49 Ba s-a mai numit ea și Mițpa, adică veghere, pentru că Laban a zis: „Să vegheze Domnul asupra mea și asupra ta, după ce ne vom despărți unul de altul.
50 Dacă le vei umili pe fiicele mele și dacă vei mai lua alte soții în afară de fiicele mele, vezi – chiar dacă nu este nimeni cu noi –, Dumnezeu este martor între mine și tine”.
50 De te vei purta rău cu fetele mele, sau de-ți vei mai lua și alte femei, afară de fetele mele, nu mai e vorba de un om, care să vadă, ci ia aminte că între mine și între tine e martor Dumnezeu!”
51 Lában i-a zis lui Iacób: „Iată movila aceasta și iată stela pe care am ridicat-o între mine și tine!
51 Și iarăși a zis Laban către Iacov: „Iată movila aceasta și stâlpul, pe care l-am pus între amândoi, este mărturie între mine și tine.
52 Movila aceasta să fie martoră și stela să fie martoră că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stela aceasta, cu [gând] rău, ca să [ne] facem rău.
52 Că nici eu nu voi trece spre tine și nici tu nu vei trece spre mine, de la această movilă, cu gând rău.
53 Dumnezeul lui Abrahám și Dumnezeul lui Nahór să judece între noi – acesta era Dumnezeul tatălui lor”. Iacób a jurat pe cel temut de tatăl său, Isáac.
53 Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul părinților lor să fie judecător între noi!” Iar Iacov a jurat pe Acela, de Care se temea Isaac, tatăl său.
54 Iacób a adus o jertfă pe munte și i-a chemat pe frații lui să mănânce pâine; ei au mâncat pâine și au petrecut [noaptea] pe munte.
54 Apoi a junghiat Iacov ardere de tot pe munte și a chemat pe rudele sale să mănânce pâine. Și au mâncat pâine și s-au veselit în munte.
55 Iar a doua zi s-a sculat Laban dis-de-dimineață și a sărutat pe nepoții săi și pe fetele sale și i-a binecuvântat. Apoi Laban a pornit să se întoarcă la locul său.
