1 După aceea a poruncit Iosif ispravnicului casei sale și i-a zis: „Umple sacii oamenilor acestora cu bucate, cât vor putea duce, și argintul fiecăruia să-l pui în gura sacului lui.Fc 42,35
2 Iar cupa mea cea de argint să o pui în sacul celui mai mic, cu prețul grâului lui”. Și a făcut acela după cuvântul lui Iosif, cum poruncise el.
3 Iar dimineața, în revărsatul zorilor, le-au dat drumul oamenilor acelora și asinilor lor.
4 Dar ieșind din cetate, ei nu s-au dus departe și iată că Iosif zise ispravnicului casei sale: „Scoală și aleargă după oamenii aceia și, dacă-i vei ajunge, să le zici: „De ce mi-ați răsplătit cu rău pentru bine?Ps 37,20 Pr 17,13 Ir 18,19
5 De ce mi-ați furat cupa cea de argint? Au nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu și în care ghicește? Ceea ce ați făcut ați făcut rău!”
6 Și ajungându-i, le-a zis cuvintele acestea.
7 Iar ei au răspuns: „De ce grăiește domnul vorbele acestea? Noi, robii tăi, n-am făcut așa faptă.
8 Dacă noi și argintul ce l-am găsit în sacii noștri ți l-am adus înapoi din țara Canaan, cum dar să furăm din casa stăpânului tău argint sau aur?
9 Acela dintre robii tăi, la care se va găsi cupa, să moară, iar noi să fim robii domnului nostru!”Fc 31,32
10 Zis-a lor acela: „Bine: cum ați zis, așa să fie! Acela, la care se va găsi cupa, să-mi fie rob, iar voi veți fi nevinovați!”
11 Atunci fiecare a dat repede jos sacul său și și-a dezlegat fiecare sacul,
12 Iar acela a căutat, începând de la cel mai mare și isprăvind cu cel mai mic; și a găsit cupa în sacul lui Veniamin.
13 Atunci ei și-au rupt hainele și, punându-și fiecare sacul său pe asinul său, s-au întors în cetate.Fc 37,29
14 Și a intrat Iuda și frații săi la Iosif, că era încă acolo, și au căzut la pământ înaintea lui;
15 Iar Iosif le-a zis: „Pentru ce ați făcut o faptă ca aceasta? Au n-ați știut voi că un om ca mine va ghici tăinuirea?”
16 Zis-a Iuda: „Ce să răspundem domnului nostru, sau ce să zicem, sau cu ce să ne dezvinovățim? Dumnezeu a descoperit nedreptatea robilor tăi. Iată acum suntem robii domnului nostru și noi și acela la care s-a găsit cupa!”
17 Iosif însă le-a zis: „Ba nu! Eu aceasta nu voi face-o. Ci rob îmi va fi acela la care s-a găsit cupa, iar voi duceți-vă cu pace la tatăl vostru”.
18 Atunci, apropiindu-se de el, Iuda a zis: „Stăpânul meu, îngăduie robului tău să spună o vorbă înaintea ta și să nu te mânii pe robul tău, căci tu ești ca și Faraon.
19 Domnul meu a întrebat pe robii tăi și a zis: „Aveți voi tată sau frate?”Fc 43,7
20 Și noi am spus domnului nostru: Avem tată bătrân și un fiu mai mic, copilul bătrâneților sale, al cărui frate a murit și a rămas numai el singur de la mama lui și tatăl său îl iubește.Fc 42,3
21 Iar tu ai zis către robii tăi: Aduceți-l pe acela la mine, ca să-l văd.Fc 42,13
22 Atunci noi am spus domnului nostru: Băiatul nu poate părăsi pe tatăl lui, căci, de ar părăsi el pe tatăl lui, acesta ar muri.
23 Tu însă ai zis către robii tăi: De nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, să nu vă mai arătați înaintea mea.Fc 42,15 Fc 43,5
24 Și dacă ne-am întors noi la tatăl nostru și al tău rob, i-am povestit lui vorbele domnului nostru;
25 Iar când tatăl nostru ne-a zis: „Duceți-vă iar, de mai cumpărați puține bucate”,Fc 43,2
26 Noi atunci, i-am răspuns: „Nu ne mai putem duce; iar de va fi cu noi fratele nostru cel mai mic, ne ducem, pentru că nu putem să mai vedem fața omului aceluia, de nu va veni cu noi și fratele nostru cel mai mic”.
27 Atunci tatăl nostru și al tău rob ne-a zis: „Voi știți că femeia mea mi-a născut doi fii:
28 Unul s-a dus de la mine și eu am zis: De bună seamă a fost sfâșiat și până acum nu l-am mai văzut.Fc 37,33
29 De-mi veți lua și pe acesta de la ochii mei și i se va întâmpla pe cale vreun rău, veți pogorî căruntețile mele amărâte în mormânt”.Fc 42,38
30 Deci, de mă voi întoarce acum la tatăl nostru și al tău rob, și nu va fi cu noi băiatul, de al cărui suflet este legat sufletul său, și de va vedea el că nu este băiatul, va muri;
31 Și așa robii tăi vor pogorî căruntețile tatălui lor și ale robului tău cu amărăciune în mormânt.Fc 37,35 Fc 42,38
32 Și apoi eu, robul tău, m-am prins chezaș la tatăl meu pentru băiat și am zis: De nu ți-l voi aduce și nu ți-l voi înfățișa, să rămân eu vinovat înaintea tatălui meu în toate zilele vieții mele.Fc 43,9
33 Deci, să rămân eu, robul tău, rob la domnul meu în locul băiatului, iar băiatul să se întoarcă cu frații săi.
34 Căci cum mă voi duce eu la tatăl meu, de nu va fi băiatul cu mine? Nu vreau să văd durerea ce ar ajunge pe tatăl meu!”
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 [Iosíf] a poruncit mai-marelui casei lui, zicând: „Umple cu provizii sacii oamenilor acestora, atât cât vor putea să ducă, și pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
1 După aceea a poruncit Iosif ispravnicului casei sale și i-a zis: „Umple sacii oamenilor acestora cu bucate, cât vor putea duce, și argintul fiecăruia să-l pui în gura sacului lui.
2 Iar pocalul meu, cupa de argint, s-o pui la gura sacului celui mai tânăr împreună cu argintul pentru grâul lui”. Și acela a făcut după cum îi spusese Iosíf.
2 Iar cupa mea cea de argint să o pui în sacul celui mai mic, cu prețul grâului lui”. Și a făcut acela după cuvântul lui Iosif, cum poruncise el.
3 Dimineața, când s-a făcut lumină, oamenii au fost lăsați să plece, ei și măgarii lor.
3 Iar dimineața, în revărsatul zorilor, le-au dat drumul oamenilor acelora și asinilor lor.
4 După ce au ieșit din cetate, nu erau departe când Iosíf a spus către mai-marele casei sale: „Scoală-te și urmărește-i pe oamenii aceia și, când îi vei ajunge, spune-le: «De ce ați răsplătit binele cu rău?
4 Dar ieșind din cetate, ei nu s-au dus departe și iată că Iosif zise ispravnicului casei sale: „Scoală și aleargă după oamenii aceia și, dacă-i vei ajunge, să le zici: „De ce mi-ați răsplătit cu rău pentru bine?
5 Oare nu este aceasta [cupa] din care bea stăpânul meu și în care ghicește? Rău ați făcut ceea ce ați făcut»”.
5 De ce mi-ați furat cupa cea de argint? Au nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu și în care ghicește? Ceea ce ați făcut ați făcut rău!”
6 El i-a ajuns și le-a spus aceste cuvinte.
6 Și ajungându-i, le-a zis cuvintele acestea.
7 Ei i-au zis: „Cum poate să spună domnul cuvinte ca acestea? Departe de servitorii tăi să fi făcut o asemenea faptă!
7 Iar ei au răspuns: „De ce grăiește domnul vorbele acestea? Noi, robii tăi, n-am făcut așa faptă.
8 Iată, argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri ți l-am adus înapoi din țara Canaán! Cum am fi putut să furăm din casa stăpânului tău argint sau aur?
8 Dacă noi și argintul ce l-am găsit în sacii noștri ți l-am adus înapoi din țara Canaan, cum dar să furăm din casa stăpânului tău argint sau aur?
9 Să moară acela dintre servitorii tăi la care se va găsi, și noi înșine să fim sclavi ai domnului nostru!”.
9 Acela dintre robii tăi, la care se va găsi cupa, să moară, iar noi să fim robii domnului nostru!”
10 El a zis: „Acum, așadar, să fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi să fie sclavul meu; iar voi veți fi nevinovați”.
10 Zis-a lor acela: „Bine: cum ați zis, așa să fie! Acela, la care se va găsi cupa, să-mi fie rob, iar voi veți fi nevinovați!”
11 Ei s-au grăbit și fiecare a coborât sacul lui la pământ și fiecare și-a deschis sacul.
11 Atunci fiecare a dat repede jos sacul său și și-a dezlegat fiecare sacul,
12 El a controlat începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr. Cupa a fost găsită în sacul lui Beniamín.
12 Iar acela a căutat, începând de la cel mai mare și isprăvind cu cel mai mic; și a găsit cupa în sacul lui Veniamin.
13 Ei și-au sfâșiat hainele, și-a încărcat fiecare măgarul și s-au întors în cetate.
13 Atunci ei și-au rupt hainele și, punându-și fiecare sacul său pe asinul său, s-au întors în cetate.
14 Iúda și frații lui au ajuns la casa lui Iosíf pe când era el încă acolo și au căzut cu fața la pământ înaintea lui.
14 Și a intrat Iuda și frații săi la Iosif, că era încă acolo, și au căzut la pământ înaintea lui;
15 Iosíf le-a zis: „De ce ați făcut o faptă ca aceasta? Oare n-ați știut că un om ca mine poate să ghicească?”.
15 Iar Iosif le-a zis: „Pentru ce ați făcut o faptă ca aceasta? Au n-ați știut voi că un om ca mine va ghici tăinuirea?”
16 Iúda a răspuns: „Ce să spunem domnului nostru? Ce să mai vorbim? Cum să ne îndreptățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea slujitorilor tăi. Iată, suntem sclavi ai domnului nostru: și noi, și acela în mâna căruia s-a găsit cupa!”.
16 Zis-a Iuda: „Ce să răspundem domnului nostru, sau ce să zicem, sau cu ce să ne dezvinovățim? Dumnezeu a descoperit nedreptatea robilor tăi. Iată acum suntem robii domnului nostru și noi și acela la care s-a găsit cupa!”
17 El a zis: „Departe de mine să fac așa ceva! Omul în mâna căruia s-a găsit cupa va fi sclavul meu; voi mergeți cu pace la tatăl vostru!”.
17 Iosif însă le-a zis: „Ba nu! Eu aceasta nu voi face-o. Ci rob îmi va fi acela la care s-a găsit cupa, iar voi duceți-vă cu pace la tatăl vostru”.
18 Iúda s-a apropiat de el și i-a spus: „Te rog, domnul meu, îngăduie slujitorului tău să vorbească înaintea domnului meu fără ca mânia ta să se aprindă împotriva slujitorului tău; căci tu ești ca Faraón.
18 Atunci, apropiindu-se de el, Iuda a zis: „Stăpânul meu, îngăduie robului tău să spună o vorbă înaintea ta și să nu te mânii pe robul tău, căci tu ești ca și Faraon.
19 Domnul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, zicând: «Mai trăiește tatăl vostru și mai aveți vreun frate?».
19 Domnul meu a întrebat pe robii tăi și a zis: „Aveți voi tată sau frate?”
20 Noi am răspuns domnului meu: «Noi avem un tată bătrân și un frate mai mic, care i s-a născut la bătrânețe. Fratele lui a murit, iar el a rămas singurul copil al mamei sale și tatăl său îl iubește».
20 Și noi am spus domnului nostru: Avem tată bătrân și un fiu mai mic, copilul bătrâneților sale, al cărui frate a murit și a rămas numai el singur de la mama lui și tatăl său îl iubește.
21 Atunci tu ai spus slujitorilor tăi: «Faceți-l să coboare la mine ca să-l văd cu ochii mei!».
21 Iar tu ai zis către robii tăi: Aduceți-l pe acela la mine, ca să-l văd.
22 Noi am zis domnului meu: «Băiatul nu-l poate părăsi pe tatăl său; căci dacă își va părăsi tatăl, acesta va muri».
22 Atunci noi am spus domnului nostru: Băiatul nu poate părăsi pe tatăl lui, căci, de ar părăsi el pe tatăl lui, acesta ar muri.
23 Tu ai spus slujitorilor tăi: «Dacă fratele vostru mai mic nu va coborî cu voi, nu veți mai putea vedea fața mea».
23 Tu însă ai zis către robii tăi: De nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, să nu vă mai arătați înaintea mea.
24 Când am urcat la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele domnului meu.
24 Și dacă ne-am întors noi la tatăl nostru și al tău rob, i-am povestit lui vorbele domnului nostru;
25 Când tatăl nostru ne-a zis: «Mergeți din nou și cumpărați ceva de mâncare»,
25 Iar când tatăl nostru ne-a zis: „Duceți-vă iar, de mai cumpărați puține bucate”,
26 noi i-am zis: «Nu putem coborî; dacă este cu noi fratele nostru mai mic, atunci coborâm. Căci nu putem să mai vedem fața acelui om dacă fratele nostru mai mic nu este cu noi».
26 Noi atunci, i-am răspuns: „Nu ne mai putem duce; iar de va fi cu noi fratele nostru cel mai mic, ne ducem, pentru că nu putem să mai vedem fața omului aceluia, de nu va veni cu noi și fratele nostru cel mai mic”.
27 Atunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Voi știți că soția mea mi-a născut doi fii;
27 Atunci tatăl nostru și al tău rob ne-a zis: „Voi știți că femeia mea mi-a născut doi fii:
28 unul s-a dus de la mine și am zis: a fost sfâșiat de vreun animal; până astăzi nu l-am mai văzut.
28 Unul s-a dus de la mine și eu am zis: De bună seamă a fost sfâșiat și până acum nu l-am mai văzut.
29 Dacă îl luați și pe acesta din fața mea și i se va întâmpla vreo nenorocire, îmi veți coborî căruntețea cu răutate în locuința morților».
29 De-mi veți lua și pe acesta de la ochii mei și i se va întâmpla pe cale vreun rău, veți pogorî căruntețile mele amărâte în mormânt”.
30 Acum, dacă voi merge la slujitorul tău, tatăl meu, și nu va fi cu noi tânărul de al cărui suflet e legat sufletul lui,
30 Deci, de mă voi întoarce acum la tatăl nostru și al tău rob, și nu va fi cu noi băiatul, de al cărui suflet este legat sufletul său, și de va vedea el că nu este băiatul, va muri;
31 când va vedea că băiatul nu este, va muri; iar slujitorii tăi vor coborî căruntețea slujitorului tău, tatăl nostru, cu îndurerare, în locuința morților.
31 Și așa robii tăi vor pogorî căruntețile tatălui lor și ale robului tău cu amărăciune în mormânt.
32 Căci slujitorul tău a garantat pentru tânăr în fața tatălui meu, spunând: «Dacă nu-l voi aduce [înapoi] la tine, vinovat să fiu față de tatăl meu pentru toate zilele [mele]!».
32 Și apoi eu, robul tău, m-am prins chezaș la tatăl meu pentru băiat și am zis: De nu ți-l voi aduce și nu ți-l voi înfățișa, să rămân eu vinovat înaintea tatălui meu în toate zilele vieții mele.
33 Acum [îngăduie], te rog, slujitorului tău să rămână în locul tânărului ca sclav al stăpânului meu, iar tânărul să urce cu frații săi!
33 Deci, să rămân eu, robul tău, rob la domnul meu în locul băiatului, iar băiatul să se întoarcă cu frații săi.
34 Cum să urc la tatăl meu fără ca băiatul să fie cu mine? N-aș putea să văd răul care l-ar afla pe tatăl meu”.
34 Căci cum mă voi duce eu la tatăl meu, de nu va fi băiatul cu mine? Nu vreau să văd durerea ce ar ajunge pe tatăl meu!”
