1 Iacov a locuit în țara Canaan, unde locuise și Isaac, tatăl său.Fc 35,27 Fc 36,6 Evr 11,9
2 Iată acum și istoria urmașilor lui Iacov: Iosif, fiind de șaptesprezece ani, păștea oile tatălui său împreună cu frații săi. Petrecându-și copilăria cu feciorii Bilhăi și cu feciorii Zilpei, femeile tatălui său, Iosif aducea lui Israel, tatăl său, vești despre purtările lor rele.
3 Și iubea Israel pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneților lui, și-i făcuse haină lungă și aleasă.
4 Frații lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți fiii săi, îl urau și nu puteau vorbi cu el prietenos.Fa 7,9
5 Visând însă Iosif un vis, l-a spus fraților săi,
6 Zicându-le: „Ascultați visul ce am visat:
7 Parcă legam snopi în țarină și snopul meu parcă s-a sculat și stătea drept, iar snopii voștri s-au strâns roată și s-au închinat snopului meu”.Fc 41,6.9
8 Iar frații lui au zis către el: „Nu cumva ai să domnești peste noi? Sau poate ai să ne stăpânești?” Și l-au urât încă și mai mult pentru visul lui și pentru spusele lui.
9 Și a mai visat el alt vis și l-a spus tatălui său și fraților săi, zicând: „Iată am mai visat alt vis: soarele și luna și unsprezece stele mi se închinau mie”.
10 Și-l povesti tatălui său și fraților săi, iar tatăl său l-a certat și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Au doară eu și mama ta și frații tăi vom veni și ne vom închina ție până la pământ?”
11 De aceea îl pizmuiau frații lui, iar tatăl său păstra cuvintele acestea în inima lui.Dn 7,28 Lc 2,19.51 Fa 7,9
12 S-au dus după aceea frații lui să pască oile tatălui lor la Sichem.
13 Și Israel a zis către Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sichem. Vino, dar, să te trimit la ei”. Iar el a zis: „Mă duc, tată!”
14 Apoi Israel a zis către Iosif: „Du-te și vezi de sunt sănătoși frații tăi și oile și să-mi aduci răspuns!” L-a trimis astfel din valea Hebronului și Iosif s-a dus la Sichem.Fc 23,2 1Rg 17,18
15 După aceea l-a găsit un om rătăcind pe câmp și l-a întrebat omul acela și i-a zis: „Ce cauți?”
16 Iar el a zis: „Caut pe frații mei. Spune-mi, unde pasc ei oile?”
17 Zisu-i-a omul acela: „S-au dus de aici, căci i-am auzit zicând: Haidem la Dotain!” Și s-a dus Iosif după frații săi și i-a găsit la Dotain.2Rg 6,13
18 Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare;
19 Și au zis unii către alții: „Iată visătorul acela de vise vine!
20 Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puț și să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui!”Ps 40,7 Mt 21,38
21 Auzind însă aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: „Să nu-i ridicăm viața!”Fc 42,22
22 Apoi Ruben a adăugat: „Să nu vărsați sânge! Aruncați-l în puțul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneți pe el!” Iar aceasta o zicea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor și a-l trimite acasă la tatăl său.Fc 42,22
23 Când însă a sosit Iosif la frații săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă și aleasă, cu care era îmbrăcat,
24 Și l-au luat și l-au aruncat în puț; dar puțul era gol și nu avea apă.Za 9,11
25 După aceea șezând să mănânce pâine și căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o caravană de Ismaeliți, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, cu balsam și cu smirnă, pe care le duceau în Egipt.Fc 31,21 Ir 8,22 Ir 22,6
26 Atunci a zis Iuda către frații săi: „Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru și vom ascunde sângele lui?Iov 16,18
27 Haidem să-l vindem Ismaeliților acestora, neridicându-ne mâinile asupra lui, pentru că e fratele nostru și trupul nostru”. Și au ascultat frații lui.Fc 29,14 Fc 42,21 1Rg 18,17
28 Iar când au trecut negustorii Madianiți pe acolo, frații au tras și au scos pe Iosif din puț și l-au vândut pe el Ismaeliților cu douăzeci de arginți. Și aceștia au dus pe Iosif în Egipt.Jd 8,26 Ps 104,17 Sol 10,13 Fa 7,9
29 Când însă s-a întors Ruben la puț și n-a văzut pe Iosif în puț, el și-a rupt hainele,Fc 44,13 Lv 10,6 Nm 14,6
30 Și întorcându-se la frații săi, a zis: „Băiatul nu este! Încotro să apuc eu acum?”
31 Atunci ei au luat haina lui Iosif și, junghiind un ied, au muiat haina în sânge;
32 Apoi au trimis după haina cea lungă și aleasă și au adus-o la tatăl lor, spunând. „Am găsit aceasta; vezi de este haina fiului tău sau nu!”
33 Și a cunoscut-o Iacov și a zis: „Este haina fiului meu! L-a mâncat o fiară sălbatică; o fiară l-a sfâșiat pe Iosif!”Fc 44,28
34 Atunci și-a rupt Iacov hainele sale și-a acoperit cu sac coapsele și a plâns pe fiul său zile multe.1Rg 4,12 2Rg 3,31 1Rg 20,31-32
35 După aceea s-au adunat toți feciorii lui și toate fetele lui și au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: „Plângând, mă voi pogorî în locuința morților la fiul meu!” Și-l plângea astfel tatăl său.Fc 42,38 Fc 44,31 Tob 10,6-7
36 Iar Madianiții au vândut pe Iosif în Egipt lui Putifar, dregător și comandant al gărzii la curtea lui Faraon.Fc 39,1 Ps 104,17
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iacób a locuit în țara în care trăise ca străin tatăl său, în țara Canaán.
1 Iacov a locuit în țara Canaan, unde locuise și Isaac, tatăl său.
2 Acestea sunt generațiile lui Iacób.
Iosíf, când avea șaptesprezece ani, era păstor împreună cu frații lui la turmă; fiind el tânăr, era cu fiii Bílhăi și cu fiii Zílpei, soțiile tatălui său. Iosíf venea la tatăl lor cu ceea ce se vorbea rău despre părinții lor.
2 Iată acum și istoria urmașilor lui Iacov: Iosif, fiind de șaptesprezece ani, păștea oile tatălui său împreună cu frații săi. Petrecându-și copilăria cu feciorii Bilhăi și cu feciorii Zilpei, femeile tatălui său, Iosif aducea lui Israel, tatăl său, vești despre purtările lor rele.
3 Israél îl iubea pe Iosíf mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi pentru că era fiul bătrâneților sale și-i făcuse o tunică cu mâneci lungi.
3 Și iubea Israel pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneților lui, și-i făcuse haină lungă și aleasă.
4 Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații și îl urau. Nu puteau să-i vorbească în pace.
4 Frații lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți fiii săi, îl urau și nu puteau vorbi cu el prietenos.
5 Iosíf a avut un vis și l-a făcut cunoscut fraților săi, care l-au urât și mai mult.
5 Visând însă Iosif un vis, l-a spus fraților săi,
6 El le-a zis: „Ascultați visul acesta pe care l-am visat!
6 Zicându-le: „Ascultați visul ce am visat:
7 Iată, noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; și, iată, snopul meu s-a ridicat și a stat drept; și, iată, snopii voștri l-au înconjurat și s-au prosternat înaintea snopului meu!”.
7 Parcă legam snopi în țarină și snopul meu parcă s-a sculat și stătea drept, iar snopii voștri s-au strâns roată și s-au închinat snopului meu”.
8 Frații lui i-au zis: „Oare vei fi rege peste noi? Oare vei domni peste noi?”. Și l-au urât și mai mult din cauza viselor lui și a cuvintelor lui.
8 Iar frații lui au zis către el: „Nu cumva ai să domnești peste noi? Sau poate ai să ne stăpânești?” Și l-au urât încă și mai mult pentru visul lui și pentru spusele lui.
9 A visat un alt vis și l-a povestit fraților săi. El a zis: „Iată, am mai visat un vis și, iată, soarele, luna și unsprezece stele se prosternau înaintea mea!”.
9 Și a mai visat el alt vis și l-a spus tatălui său și fraților săi, zicând: „Iată am mai visat alt vis: soarele și luna și unsprezece stele mi se închinau mie”.
10 L-a povestit tatălui său și fraților săi și tatăl său l-a mustrat și i-a zis: „Ce este cu visul acesta pe care l-ai visat? Oare vom merge eu, mama ta și frații tăi să ne prosternăm în fața ta până la pământ?”.
10 Și-l povesti tatălui său și fraților săi, iar tatăl său l-a certat și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Au doară eu și mama ta și frații tăi vom veni și ne vom închina ție până la pământ?”
11 Frații săi îl invidiau, dar tatăl său păstra acest cuvânt.
11 De aceea îl pizmuiau frații lui, iar tatăl său păstra cuvintele acestea în inima lui.
12 Frații lui au mers la Síhem ca să pască turma tatălui lor.
12 S-au dus după aceea frații lui să pască oile tatălui lor la Sichem.
13 Israél i-a zis lui Iosíf: „Oare frații tăi nu pasc [oile] la Síhem? Vino, te voi trimite la ei!”. El a răspuns: „Iată-mă!”.
13 Și Israel a zis către Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sichem. Vino, dar, să te trimit la ei”. Iar el a zis: „Mă duc, tată!”
14 I-a zis [Israél]: „Du-te, așadar, și vezi dacă frații tăi sunt în pace și dacă turma este bine și adu-mi vești!”. L-a trimis din valea Hebrón și [Iosíf] a ajuns la Síhem.
14 Apoi Israel a zis către Iosif: „Du-te și vezi de sunt sănătoși frații tăi și oile și să-mi aduci răspuns!” L-a trimis astfel din valea Hebronului și Iosif s-a dus la Sichem.
15 Un om l-a găsit în timp ce el rătăcea pe câmp. Omul l-a întrebat: „Ce cauți?”.
15 După aceea l-a găsit un om rătăcind pe câmp și l-a întrebat omul acela și i-a zis: „Ce cauți?”
16 El a spus: „Îi caut pe frații mei. Fă-mi cunoscut, te rog, unde pasc ei oile!”.
16 Iar el a zis: „Caut pe frații mei. Spune-mi, unde pasc ei oile?”
17 Omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit, spunând: «Să mergem la Dotán!»”. Iosíf a mers după frații săi și i-a găsit la Dotán.
17 Zisu-i-a omul acela: „S-au dus de aici, căci i-am auzit zicând: Haidem la Dotain!” Și s-a dus Iosif după frații săi și i-a găsit la Dotain.
18 Ei l-au văzut de departe și, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.
18 Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare;
19 Ei au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul acesta!
19 Și au zis unii către alții: „Iată visătorul acela de vise vine!
20 Acum, haideți să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână și să zicem că l-a mâncat un animal rău! Să vedem ce va fi cu visele lui!”.
20 Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puț și să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui!”
21 Rubén a auzit și a voit să-l scape din mâna lor. El a spus: „Să nu-l lovim [luându-i] viața!”.
21 Auzind însă aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: „Să nu-i ridicăm viața!”
22 Rubén le-a zis: „Să nu vărsați sânge! Aruncați-l în fântâna aceasta care este în pustiu, dar nu întindeți mâna asupra lui!”. [Aceasta o zicea] ca să-l scoată din mâna lor și să-l trimită înapoi la tatăl lui.
22 Apoi Ruben a adăugat: „Să nu vărsați sânge! Aruncați-l în puțul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneți pe el!” Iar aceasta o zicea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor și a-l trimite acasă la tatăl său.
23 Când Iosíf a sosit la frații săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosíf de tunica sa, de tunica aceea cu mâneci lungi care era pe el,
23 Când însă a sosit Iosif la frații săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă și aleasă, cu care era îmbrăcat,
24 l-au luat și l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă.
24 Și l-au luat și l-au aruncat în puț; dar puțul era gol și nu avea apă.
25 După aceea s-au așezat să mănânce pâine.
Ridicându-și ochii, au văzut o caravană de ismaelíți venind dinspre Galaád; cămilele lor cărau rășină, balsam și mir; ei mergeau coborând spre Egipt.
25 După aceea șezând să mănânce pâine și căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o caravană de Ismaeliți, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, cu balsam și cu smirnă, pe care le duceau în Egipt.
26 Atunci Iúda a zis către frații săi: „Ce folos dacă îl vom ucide pe fratele nostru și vom acoperi sângele lui?
26 Atunci a zis Iuda către frații săi: „Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru și vom ascunde sângele lui?
27 Haideți mai degrabă să-l vindem ismaelíților și să nu fie mâna noastră asupra lui, pentru că este fratele nostru și carne din carnea noastră!”. Și frații lui l-au ascultat.
27 Haidem să-l vindem Ismaeliților acestora, neridicându-ne mâinile asupra lui, pentru că e fratele nostru și trupul nostru”. Și au ascultat frații lui.
28 Au trecut niște negustori madianíți. Frații l-au tras pe Iosíf și l-au scos din fântână și l-au vândut pe Iosíf ismaelíților cu douăzeci de arginți. Iar ei l-au dus pe Iosíf în Egipt.
28 Iar când au trecut negustorii Madianiți pe acolo, frații au tras și au scos pe Iosif din puț și l-au vândut pe el Ismaeliților cu douăzeci de arginți. Și aceștia au dus pe Iosif în Egipt.
29 Rubén s-a întors la fântână și, iată, Iosíf nu era în fântână. El și-a sfâșiat hainele.
29 Când însă s-a întors Ruben la puț și n-a văzut pe Iosif în puț, el și-a rupt hainele,
30 S-a întors la frații săi și a zis: „Băiatul nu mai este! Și eu unde să mă duc acum?”.
30 Și întorcându-se la frații săi, a zis: „Băiatul nu este! Încotro să apuc eu acum?”
31 Ei au luat atunci tunica lui Iosíf, au înjunghiat un ied și au înmuiat tunica în sânge.
31 Atunci ei au luat haina lui Iosif și, junghiind un ied, au muiat haina în sânge;
32 Au trimis tunica cu mâneci lungi, au dus-o la tatăl lor și i-au spus: „Am găsit asta. Cercetează dacă este tunica fiului tău sau nu!”.
32 Apoi au trimis după haina cea lungă și aleasă și au adus-o la tatăl lor, spunând. „Am găsit aceasta; vezi de este haina fiului tău sau nu!”
33 El a recunoscut-o și a zis: „Tunica fiului meu! Un animal rău l-a mâncat! Sfâșiat, sfâșiat a fost Iosíf!”.
33 Și a cunoscut-o Iacov și a zis: „Este haina fiului meu! L-a mâncat o fiară sălbatică; o fiară l-a sfâșiat pe Iosif!”
34 Iacób și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe coapse și l-a jelit pe fiul său multe zile.
34 Atunci și-a rupt Iacov hainele sale și-a acoperit cu sac coapsele și a plâns pe fiul său zile multe.
35 S-au ridicat toți fiii săi și toate fiicele sale ca să-l mângâie; dar el refuza să fie mângâiat de ei, ci zicea: „Voi coborî în Șeól jelindu-l pe fiul meu”. Și tatăl său îl plângea.
35 După aceea s-au adunat toți feciorii lui și toate fetele lui și au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: „Plângând, mă voi pogorî în locuința morților la fiul meu!” Și-l plângea astfel tatăl său.
36 Madianíții l-au vândut în Egipt lui Putifár, un demnitar al lui Faraón, și anume comandantul gărzii.
36 Iar Madianiții au vândut pe Iosif în Egipt lui Putifar, dregător și comandant al gărzii la curtea lui Faraon.
