1 Dar Iov iarăși a vorbit și a zis:
2 „Și de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire și totuși mâna mea de-abia înăbușe suspinele mele.
3 O, dacă aș ști unde să-L găsesc! Dacă aș putea să ajung la palatul Lui!
4 Atunci aș dezvălui înaintea Lui pricina mea și aș umple gura mea cu învinuiri.
5 Aș ști atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde și aș înțelege rostul spuselor Lui.
6 Și-ar dezlănțui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta și m-ar asculta.
7 El ar lua aminte la omul drept care vorbește în fața Lui și astfel aș fi iertat pe vecie de Judecătorul meu.
8 Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc!
9 L-am căutat spre miazănoapte și n-am dat de El, m-am întors către miazăzi și nici aici nu L-am văzut!
10 Dar El cunoaște și umbletul meu și starea mea pe loc și dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi ieși din cuptor curat ca aurul.Iov 31,4 Iov 33,9 1Ptr 1,7
11 M-am ținut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui și nu m-am abătut din ea.Ps 118,51
12 De la porunca buzelor Sale nu m-am depărtat, la sânul meu am ținut ascunse cuvintele gurii Sale.
13 Dar hotărârea Lui este luată și cine-L va împiedica? Căci ceea ce sufletul Său a poftit, aceea va și face.
14 Fiindcă El aduce la îndeplinire hotărârea Sa și alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Său.
15 Iată pentru ce sunt înspăimântat în fața Lui. Mă gândesc și mi-e teamă de El.
16 Dumnezeu a slăbit inima mea și Cel Atotputernic m-a îngrozit.
17 Și n-am tăcut din pricina întunericului și din pricina nopții care a învăluit fața mea.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iob a luat cuvântul și a zis:
1 Dar Iov iarăși a vorbit și a zis:
2 „Chiar și azi plângerea mea este amară
și mâna lui apasă peste geamătul meu.
2 „Și de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire și totuși mâna mea de-abia înăbușe suspinele mele.
3 Ce n-aș da să-l aflu și să-l găsesc:
m-aș duce până la locuința lui.
3 O, dacă aș ști unde să-L găsesc! Dacă aș putea să ajung la palatul Lui!
4 M-aș prezenta înaintea lui la judecată
și mi-aș umple gura cu argumente.
4 Atunci aș dezvălui înaintea Lui pricina mea și aș umple gura mea cu învinuiri.
5 Aș cunoaște cuvintele cu care mi-ar răspunde
și aș înțelege ce mi-ar spune.
5 Aș ști atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde și aș înțelege rostul spuselor Lui.
6 Oare s-ar certa cu mine cu putere mare?
Nu, ci el mi-ar acorda atenție.
6 Și-ar dezlănțui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta și m-ar asculta.
7 Un drept ar aduce argumente în fața lui
și aș scăpa pentru totdeauna de judecătorul meu.
7 El ar lua aminte la omul drept care vorbește în fața Lui și astfel aș fi iertat pe vecie de Judecătorul meu.
8 Iată, merg înainte, și nu este;
înapoi, și nu dau de el!
8 Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc!
9 Fac la stânga, și nu-l găsesc;
o iau la dreapta, și nu-l văd.
9 L-am căutat spre miazănoapte și n-am dat de El, m-am întors către miazăzi și nici aici nu L-am văzut!
10 Căci el știe calea mea;
dacă m-ar încerca, aș ieși ca aurul.
10 Dar El cunoaște și umbletul meu și starea mea pe loc și dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi ieși din cuptor curat ca aurul.
11 Pe urma lui s-a ținut piciorul meu,
calea lui am urmărit-o și nu m-am abătut.
11 M-am ținut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui și nu m-am abătut din ea.
12 De porunca buzelor sale
nu m-am îndepărtat
și am păstrat cuvintele gurii lui
mai mult decât hotărârea mea.
12 De la porunca buzelor Sale nu m-am depărtat, la sânul meu am ținut ascunse cuvintele gurii Sale.
13 Dacă el este într-o parte,
cine-l va face să se întoarcă?
Ceea ce-i dorește sufletul, aceea face.
13 Dar hotărârea Lui este luată și cine-L va împiedica? Căci ceea ce sufletul Său a poftit, aceea va și face.
14 Căci el îmi răsplătește hotărârea
și la el sunt multe ca acestea.
14 Fiindcă El aduce la îndeplinire hotărârea Sa și alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Său.
15 De aceea, mă înspăimânt înaintea lui,
înțeleg că mă îngrozesc de el.
15 Iată pentru ce sunt înspăimântat în fața Lui. Mă gândesc și mi-e teamă de El.
16 Dumnezeu intimidează inima mea
și Cel Atotputernic mă face să mă înspăimânt.
16 Dumnezeu a slăbit inima mea și Cel Atotputernic m-a îngrozit.
17 Căci nu am fost distrus de întuneric
și nu din cauza beznei îmi e acoperită fața.
17 Și n-am tăcut din pricina întunericului și din pricina nopții care a învăluit fața mea.
