1 De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile răsplătirilor sunt ascunse și cei ce-L cunosc n-au văzut zilele Sale de judecător?
2 Viclenii mută hotarele țarinilor, fură turma de oi cu cioban cu tot.Dt 19,14 Pr 22,28
3 Duc la ei acasă asinul copiilor orfani și iau zălog boul văduvei.
4 Dau la o parte de pe cale pe cei săraci din țară, iar pe toți nenorociții din țară îi silesc să se ascundă.
5 Aceștia la fel cu asinii sălbatici din pustie ies pe furiș să-și caute de mâncare și, după ce lucrează până seara, tot n-au pâine pentru copii.
6 Ei seceră noaptea pe câmp, ei culeg via nelegiuitului;1Rg 21,15
7 Petrec noaptea goi, fiindcă n-au cu ce să se învelească, pentru că n-au veșmânt să se apere de frig.Iov 22,6
8 Ploaia repede din munți îi udă până la piele și în loc de adăpost strâng în brațe stâncile.
9 Cei dintâi smulg pe orfan de la țâță și iau zălog haina săracului.
10 Și săracii umblă goi, fără îmbrăcăminte și, istoviți de foame, duc în spinare snopii.Is 58,7
11 La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calcă jghiaburile cu struguri și tânjesc de sete.
12 În cetate, muribunzii se vaită și sufletul celor răniți cere ajutor; dar Dumnezeu n-aude rugăciunea lor!Iov 35,9
13 Mai sunt răzvrătiți împotriva zilei, care nu cunosc cărările ei și nu rămân în potecile ei.
14 Ucigașul se scoală dis-de-dimineață, ucide pe cel sărac și nevoiaș și jefuiește.
15 Ochii celui desfrânat pândesc amurgul zilei și el își zice: Nu mă vede nici țipenie de om, și își pune o mahramă pe față.Fc 39,9 Iov 22,14 Ps 63,5-6 Ps 93,7 Pr 7,9
16 Tâlharul, acoperit de întuneric, sparge casele și intră în ele, căci el le-a pus semn de cu ziuă,
17 Iar când vine dimineața, parcă ar fi pentru ei umbra morții. Când zorii strălucesc, toate spaimele morții dau peste ei.
18 Nelegiuitul plutește ușor ca pe fața apelor, dar pe pământ partea lui este plină de blestem și fericirea nu va călca niciodată via lui.Fc 49,4
19 Precum seceta și arșița sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuința morților pe păcătoși.
20 Pântecele mamei lor l-au uitat, viermii se desfătează din el, nimeni nu-l mai ține minte și astfel nelegiuirea lor s-a frânt ca un copac.Ps 108,15-16
21 Ei chinuiau pe femeia stearpă și fără de copii, ei s-au purtat aprig cu femeia văduvă.
22 Dar Cel ce, prin puterea Lui, strunește pe cei puternici, se ridică răzbunător și toți aceștia nu se mai țin stăpâni pe viața lor.
23 El îi lasă să se sprijine cu bună încredințare, dar ochii Lui erau asupra căilor lor.
24 Se ridicaseră, dar acum nu mai sunt, s-au așternut ca nalba, când o cosești și ca spicul ierbii s-au veștejit.Ps 36,2 Ps 72,18
25 Dacă ziceți că nu este așa, cine îmi va dovedi că am mințit și cine va spulbera cuvântul meu?”
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 De ce nu sunt ascunse timpurile
de Cel Atotputernic
și cei care-l cunosc de ce nu văd zilele sale?
1 De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile răsplătirilor sunt ascunse și cei ce-L cunosc n-au văzut zilele Sale de judecător?
2 Unii mută hotarele,
jefuiesc turmele și le pasc.
2 Viclenii mută hotarele țarinilor, fură turma de oi cu cioban cu tot.
3 Prind măgarul orfanilor
și iau ca garanție boul văduvei.
3 Duc la ei acasă asinul copiilor orfani și iau zălog boul văduvei.
4 Îi abat pe cei nevoiași de pe cale
și pe cei umili ai țării
îi fac să se ascundă împreună.
4 Dau la o parte de pe cale pe cei săraci din țară, iar pe toți nenorociții din țară îi silesc să se ascundă.
5 Iată, ca niște măgari sălbatici în pustiu,
ei ies la lucrarea lor doritori de pradă;
stepa le este hrană pentru puii lor.
5 Aceștia la fel cu asinii sălbatici din pustie ies pe furiș să-și caute de mâncare și, după ce lucrează până seara, tot n-au pâine pentru copii.
6 Seceră nutreț de pe câmpie
și adună bobițe din via celui nelegiuit.
6 Ei seceră noaptea pe câmp, ei culeg via nelegiuitului;
7 Petrec noaptea goi, fără haine
și nu au învelitoare pe timp de frig.
7 Petrec noaptea goi, fiindcă n-au cu ce să se învelească, pentru că n-au veșmânt să se apere de frig.
8 De ploaie de pe munți sunt udați
și, pentru că nu au refugiu,
se îngrămădesc în stâncă.
8 Ploaia repede din munți îi udă până la piele și în loc de adăpost strâng în brațe stâncile.
9 Îl jefuiesc pe cel orfan încă de la sân
și iau garanție în dauna celui umil.
9 Cei dintâi smulg pe orfan de la țâță și iau zălog haina săracului.
10 Ei umblă goi, fără îmbrăcăminte,
și, fiind flămânzi, cară snopi.
10 Și săracii umblă goi, fără îmbrăcăminte și, istoviți de foame, duc în spinare snopii.
11 Printre rândurile [de măslini] storc untdelemnul,
calcă în teascuri și tot le este sete.
11 La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calcă jghiaburile cu struguri și tânjesc de sete.
12 Oamenii din cetate gem
și sufletul celor străpunși strigă după ajutor,
dar Dumnezeu nu ia în seamă rugăciunea.
12 În cetate, muribunzii se vaită și sufletul celor răniți cere ajutor; dar Dumnezeu n-aude rugăciunea lor!
13 Alții sunt rebeli față de lumină,
nu recunosc căile sale
și nu se întorc pe cărările sale.
13 Mai sunt răzvrătiți împotriva zilei, care nu cunosc cărările ei și nu rămân în potecile ei.
14 Ucigașul se scoală odată cu lumina,
îi ucide pe cel umil și pe cel nevoiaș,
iar noaptea este ca un hoț.
14 Ucigașul se scoală dis-de-dimineață, ucide pe cel sărac și nevoiaș și jefuiește.
15 Ochiul celui adulter
urmărește amurgul, zicând:
«Niciun ochi nu mă va zări»,
și-și pune un văl pe față.
15 Ochii celui desfrânat pândesc amurgul zilei și el își zice: Nu mă vede nici țipenie de om, și își pune o mahramă pe față.
16 Sparg noaptea casele
și ziua se închid în ele,
nu vor să știe de lumină.
16 Tâlharul, acoperit de întuneric, sparge casele și intră în ele, căci el le-a pus semn de cu ziuă,
17 Pentru ei toți,
lumina este umbră a morții;
când o recunosc,
[îi cuprind] spaimele umbrei morții.
17 Iar când vine dimineața, parcă ar fi pentru ei umbra morții. Când zorii strălucesc, toate spaimele morții dau peste ei.
18 Sunt iuți pe suprafața apei,
blestemată este partea lor de moștenire
pe pământ,
ei nu se întorc pe drumul viilor.
18 Nelegiuitul plutește ușor ca pe fața apelor, dar pe pământ partea lui este plină de blestem și fericirea nu va călca niciodată via lui.
19 După cum seceta și arșița secătuiesc apele zăpezii,
tot așa locuința morților, pe cei care păcătuiesc.
19 Precum seceta și arșița sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuința morților pe păcătoși.
20 Sânul îi uită, viermele se desfată cu dulceața lui;
nu mai este amintit
și nedreptatea este frântă ca un copac.
20 Pântecele mamei lor l-au uitat, viermii se desfătează din el, nimeni nu-l mai ține minte și astfel nelegiuirea lor s-a frânt ca un copac.
21 El o devora pe cea sterilă, care nu a născut,
și nu-i făcea bine văduvei.
21 Ei chinuiau pe femeia stearpă și fără de copii, ei s-au purtat aprig cu femeia văduvă.
22 Deși cu puterea lui îi târa pe cei puternici,
când se ridică, nu va fi sigur printre cei vii.
22 Dar Cel ce, prin puterea Lui, strunește pe cei puternici, se ridică răzbunător și toți aceștia nu se mai țin stăpâni pe viața lor.
23 I se dăduse să fie încrezător și sigur,
dar ochii lui erau asupra căilor sale.
23 El îi lasă să se sprijine cu bună încredințare, dar ochii Lui erau asupra căilor lor.
24 S-au înălțat pentru puțin și nu mai sunt;
dar vor pieri ca toți și vor fi exterminați,
vor fi retezați ca vârful spicului.
24 Se ridicaseră, dar acum nu mai sunt, s-au așternut ca nalba, când o cosești și ca spicul ierbii s-au veștejit.
25 Nu este așa?
Cine mă poate dovedi mincinos
și va considera nimic cuvântul meu?”.
25 Dacă ziceți că nu este așa, cine îmi va dovedi că am mințit și cine va spulbera cuvântul meu?”
