1 Atunci Iov a răspuns și a grăit:
2 „O, dacă durerea mea s-ar cântări și nenorocirea mea ar fi pusă la cântar!
3 Și fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite!Pr 27,3
4 Pentru că săgețile Celui Atotputernic stau înfipte în mine și duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea.Dt 32,23 Ps 37,2 Ps 44,6
5 Zbiară măgarul sălbatic când e lângă pășunea verde? Mugește boul când stă lângă nutreț?
6 Poți să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albușul oului?
7 Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea.
8 Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele și va face ca Dumnezeu să-mi dea ce aștept,
9 Și să primească să mă sfărâme și să-și întindă mâna și să mă nimicească!Iov 7,16 Iov 13,21
10 Dar va fi încă o mângâiere pentru mine și voi tresălta, deși împovărat de dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt.
11 Ce putere mai am ca să aștept și ce viitor mai am ca să prelungesc viața mea?
12 Tăria mea este tăria pietrelor? Trupul meu este oare de aramă?1Co 10,13
13 Aș putea găsi vreun sprijin în mine și tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine?
14 Celui ce este în suferință i se cuvine mila prietenului său, dar el uită teama de Cel Atotputernic.
15 Frații mei s-au arătat înșelători ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi.Iov 19,13 Ps 87,19
16 Erau acoperite de ghiață, zăpada stătea grămadă peste ele;
17 Dar cum se topește zăpada, ele și seacă și, cum se încălzește, ele se usucă pe loc.
18 Caravanele se abat din drumul lor, ele înaintează în pustiu și se rătăcesc.
19 Caravanele din Tema așteaptă, convoaiele din Saba nădăjduiesc în ele.
20 Și sunt uimiți că au avut încredere; când sosesc lângă uscatele puhoaie sunt uimiți.
21 Așa ați fost și voi acum pentru mine: Vă scutură spaima și vă este frică!
22 Nu cumva v-am zis: Dați-mi de pomană și împărțiți din averile voastre pentru mine?
23 Sau scăpați-mă din mâna unui dușman sau răscumpărați-mă din mâna tiranilor?
24 Fiți învățătorii mei și eu voi tăcea; lămuriți-mă unde este păcatul meu!
25 Cât de îmbietoare sunt cuvintele întregimii sufletești! Dar ce judecă judecata care vine de la voi?
26 Cugetați voi să faceți judecata vorbelor? Ducă-se în vânt cuvintele unui deznădăjduit!Iov 16,6
27 Voi năpăstuiți pe orfan, voi împovărați pe prietenul vostru.
28 Și acum întrebați și vă întoarceți către mine și în fața voastră nu voi spune minciună!
29 Cercetați din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetați din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30 Este oare vreo strâmbătate pe limba mea și cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rău și ce este amar?
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iob a luat cuvântul și a zis:
1 Atunci Iov a răspuns și a grăit:
2 „O, dacă s-ar cântări necazul meu
și dacă ar fi pusă împreună pe cântar
supărarea mea!
2 „O, dacă durerea mea s-ar cântări și nenorocirea mea ar fi pusă la cântar!
3 Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea cuvintele mele sunt confuze.
3 Și fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite!
4 Căci săgețile Celui Atotputernic,
al căror venin îl bea duhul meu,
sunt în mine.
Înfricoșările lui Dumnezeu
sunt îndreptate asupra mea.
4 Pentru că săgețile Celui Atotputernic stau înfipte în mine și duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea.
5 Oare rage măgarul sălbatic lângă iarbă?
Sau mugește boul lângă nutrețul său?
5 Zbiară măgarul sălbatic când e lângă pășunea verde? Mugește boul când stă lângă nutreț?
6 Ce e fără gust se mănâncă oare fără sare?
Sau este vreun gust în sucul de nalbă?
6 Poți să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albușul oului?
7 Ceea ce a refuzat sufletul meu să atingă,
aceea este hrană în durerea mea.
7 Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea.
8 Cine ar face să se împlinească cererea mea!
De-ar da Dumnezeu
[să se împlinească] speranța mea!
8 Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele și va face ca Dumnezeu să-mi dea ce aștept,
9 De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să-și întindă mâna și să mă sfărâme!
9 Și să primească să mă sfărâme și să-și întindă mâna și să mă nimicească!
10 Ar mai fi pentru mine o mângâiere,
aș tresălta în durerea care nu cruță,
pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
10 Dar va fi încă o mângâiere pentru mine și voi tresălta, deși împovărat de dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt.
11 Care este puterea mea ca să [mai] aștept?
Care este sfârșitul meu
ca să [mai] lungesc viața mea?
11 Ce putere mai am ca să aștept și ce viitor mai am ca să prelungesc viața mea?
12 Oare puterea mea este puterea pietrelor?
Sau carnea mea este de bronz?
12 Tăria mea este tăria pietrelor? Trupul meu este oare de aramă?
13 Oare este vreun ajutor pentru mine?
Planul [tău] s-a îndepărtat de mine!
13 Aș putea găsi vreun sprijin în mine și tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine?
14 Celui disperat i se cuvine îndurare
din partea prietenului său,
altfel ar putea abandona teama
de Cel Atotputernic.
14 Celui ce este în suferință i se cuvine mila prietenului său, dar el uită teama de Cel Atotputernic.
15 Frații mei m-au înșelat ca un torent,
ca albia torenților care trec.
15 Frații mei s-au arătat înșelători ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi.
16 Tulburați de gheață,
peste ei se face ascunsă zăpada.
16 Erau acoperite de ghiață, zăpada stătea grămadă peste ele;
17 În timp de secetă seacă
și [în timp] de arșiță dispar din locul lor.
17 Dar cum se topește zăpada, ele și seacă și, cum se încălzește, ele se usucă pe loc.
18 Caravanele o apucă pe drumul lor,
înaintează în pustiu și pier.
18 Caravanele se abat din drumul lor, ele înaintează în pustiu și se rătăcesc.
19 Caravanele din Temán le caută cu privirea,
călătorii din Șeba așteaptă după ele.
19 Caravanele din Tema așteaptă, convoaiele din Saba nădăjduiesc în ele.
20 S-au rușinat pentru că și-au pus încrederea,
au venit până la ei și au fost făcuți de ocară.
20 Și sunt uimiți că au avut încredere; când sosesc lângă uscatele puhoaie sunt uimiți.
21 Așa sunteți și voi, un nimic.
Vedeți angoasa și vă temeți.
21 Așa ați fost și voi acum pentru mine: Vă scutură spaima și vă este frică!
22 Oare v-am zis eu: «Aduceți la mine
sau [aduceți] din averile voastre un dar la mine!
22 Nu cumva v-am zis: Dați-mi de pomană și împărțiți din averile voastre pentru mine?
23 Scăpați-mă din mâna celui care oprimă
și din mâna celor violenți eliberați-mă!»?
23 Sau scăpați-mă din mâna unui dușman sau răscumpărați-mă din mâna tiranilor?
24 Învățați-mă și voi tăcea;
faceți-mă să înțeleg ce am greșit!
24 Fiți învățătorii mei și eu voi tăcea; lămuriți-mă unde este păcatul meu!
25 Cât de puternice sunt cuvintele dreptății!
Ce dovedesc dovezile voastre?
25 Cât de îmbietoare sunt cuvintele întregimii sufletești! Dar ce judecă judecata care vine de la voi?
26 Oare prin dovezi veți răsturna cuvintele
și [veți lăsa] în vânt vorbele celui deznădăjduit?
26 Cugetați voi să faceți judecata vorbelor? Ducă-se în vânt cuvintele unui deznădăjduit!
27 Într-adevăr, vă aruncați asupra orfanului,
îl vindeți pe prietenul vostru.
27 Voi năpăstuiți pe orfan, voi împovărați pe prietenul vostru.
28 Acum, binevoiți să vă întoarceți spre mine!
În fața voastră, oare, voi minți?
28 Și acum întrebați și vă întoarceți către mine și în fața voastră nu voi spune minciună!
29 Întoarceți-vă, să nu fie înșelăciune;
întoarceți-vă încă o dată: dreptatea mea este aici!
29 Cercetați din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetați din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30 Oare este înșelăciune pe limba mea
sau cerul gurii mele nu înțelege supărările?
30 Este oare vreo strâmbătate pe limba mea și cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rău și ce este amar?
