1 După aceea, Iov a deschis gura sa și a blestemat ziua în care s-a născut.
2 Și Iov a vorbit și a zis:
3 „Piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!Ir 20,14
4 Ziua aceea să se facă întuneric și Domnului din cer să nu-I pese de ea și lumina să n-o mai lumineze.
5 Bezna și umbra morții s-o cotropească, norii s-o învăluiască și toate negurile s-o înspăimânte!
6 Întunericul să cuprindă noaptea aceea și să nu mai fie pusă în zilele anului și în socoteala lunilor să nu mai intre!
7 Pustie să rămână noaptea aceea și nici o bucurie să nu pătrundă în ea!
8 Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce știu să descânte Leviatanul.Iov 41,1
9 Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aștepte lumina și nimic să nu vină și să nu mai vadă genele aurorei,
10 Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit și n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei.
11 De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Și nu mi-am dat duhul, ieșind din pântecele ei?Iov 10,18 Ir 20,18
12 De ce m-au primit cei doi genunchi și de ce cei doi sâni mi-au dat să sug?
13 Căci acum aș sta culcat și liniștit, aș dormi și m-aș odihni,Ecc 4,3
14 Cu împărații și cu dregătorii pământului, care și-au zidit morminte în singurătate,
15 Sau cu domnitorii care umplu de aur și de argint casele lor.
16 Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată și ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina?Ps 57,8
17 Acolo cei nelegiuiți se astâmpără și cei împovărați se odihnesc.
18 Acolo cei ce poartă lanțuri ajung la liman de pace și nu mai aud glasul paznicului.
19 Mic și mare acolo sunt tot una și robul a scăpat de stăpânul său.
20 Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieții celui nenorocit și zile celor cu sufletul amărât;
21 Celor ce așteaptă moartea, și ea nu vine, și care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară;Ap 9,6
22 Celor ce se bucură cu bucurie mare și sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt;
23 Celui care nu știe încotro să meargă și pe care îl îngrădește Dumnezeu de jur-împrejur?
24 Gemetele mele sunt pâinea mea și vaietele mele curg ca apa.
25 De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă și de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte.Pr 28,14
26 N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace și zbuciumul mă stăpânește”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După aceea, Iob și-a deschis gura și și-a blestemat ziua [nașterii].
1 După aceea, Iov a deschis gura sa și a blestemat ziua în care s-a născut.
2 Iob a luat cuvântul și a zis:
2 Și Iov a vorbit și a zis:
3 „Să piară ziua în care m-am născut
și noaptea în care s-a spus:
«A fost zămislit un băiat»!
3 „Piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!
4 Ziua aceea să fie întuneric,
să nu o caute Dumnezeu de sus
și să nu strălucească asupra ei lumina!
4 Ziua aceea să se facă întuneric și Domnului din cer să nu-I pese de ea și lumina să n-o mai lumineze.
5 S-o profaneze întunericul și umbra morții,
să se așeze asupra ei un nor
și s-o înspăimânte întunecimile zilei!
5 Bezna și umbra morții s-o cotropească, norii s-o învăluiască și toate negurile s-o înspăimânte!
6 Noaptea aceea s-o ia întunericul,
să nu fie împreună cu zilele anului
și în numărul lunilor să nu intre!
6 Întunericul să cuprindă noaptea aceea și să nu mai fie pusă în zilele anului și în socoteala lunilor să nu mai intre!
7 Iată, noaptea aceea să fie stearpă,
să nu ajungă strigătul de bucurie în ea!
7 Pustie să rămână noaptea aceea și nici o bucurie să nu pătrundă în ea!
8 S-o blesteme cei care blestemă ziua,
ei care sunt gata să trezească Leviatánul!
8 Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce știu să descânte Leviatanul.
9 Să se întunece stelele amurgului ei,
să aștepte lumina și să nu fie,
să nu vadă pleoapele aurorei!
9 Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aștepte lumina și nimic să nu vină și să nu mai vadă genele aurorei,
10 Pentru că n-a închis porțile sânului
[pentru mine]
și nu a ascuns suferința de la ochii mei.
10 Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit și n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei.
11 De ce n-am murit din pântecele [mamei]
și, abia ieșit din sânul [ei],
să-mi fi dat duhul?
11 De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Și nu mi-am dat duhul, ieșind din pântecele ei?
12 De ce m-au întâmpinat doi genunchi
și doi sâni care să mă alăpteze?
12 De ce m-au primit cei doi genunchi și de ce cei doi sâni mi-au dat să sug?
13 Căci acum aș fi fost culcat și aș fi fost liniștit,
aș dormi și m-aș odihni
13 Căci acum aș sta culcat și liniștit, aș dormi și m-aș odihni,
14 împreună cu regii
și sfătuitorii pământului
care și-au construit niște ruine;
14 Cu împărații și cu dregătorii pământului, care și-au zidit morminte în singurătate,
15 cu căpeteniile care aveau aur
și și-au umplut casele cu argint.
15 Sau cu domnitorii care umplu de aur și de argint casele lor.
16 Sau de-aș fi fost ca un avorton ascuns,
ca pruncii care n-au văzut lumina!
16 Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată și ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina?
17 Acolo, cei nelegiuiți încetează să se agite,
acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.
17 Acolo cei nelegiuiți se astâmpără și cei împovărați se odihnesc.
18 Acolo, prizonierii sunt liniștiți împreună,
nu mai aud glasul celui care oprimă.
18 Acolo cei ce poartă lanțuri ajung la liman de pace și nu mai aud glasul paznicului.
19 Cel mare și cel mic sunt acolo;
și sclavul este liber de stăpânul său.
19 Mic și mare acolo sunt tot una și robul a scăpat de stăpânul său.
20 De ce i se dă celui care suferă lumină
și viață, celor amărâți cu sufletul –
20 Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieții celui nenorocit și zile celor cu sufletul amărât;
21 cei care așteaptă moartea, și ea nu vine,
care sapă pentru ea
mai mult decât pentru comori,
21 Celor ce așteaptă moartea, și ea nu vine, și care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară;
22 care se bucură foarte mult,
se veselesc pentru că au găsit un mormânt –
22 Celor ce se bucură cu bucurie mare și sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt;
23 adică omului, căruia îi este ascunsă calea
și pe care Dumnezeu îl îngrădește de peste tot?
23 Celui care nu știe încotro să meargă și pe care îl îngrădește Dumnezeu de jur-împrejur?
24 Înaintea pâinii mele vine suspinul
și geamătul murmură ca apele.
24 Gemetele mele sunt pâinea mea și vaietele mele curg ca apa.
25 Căci de ce m-am temut, aceea mi s-a întâmplat
și de ce mi-a fost frică a venit peste mine.
25 De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă și de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte.
26 Nu am liniște, nu am pace și nici odihnă:
căci tulburarea vine”.
26 N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace și zbuciumul mă stăpânește”.
