1 Elihu a mers mai departe și a grăit:
2 „Așteaptă o clipă și vei învăța și altele, căci sunt încă temeiuri și cuvinte de partea lui Dumnezeu.
3 Voi porni cu știința mea de departe și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.Ps 50,5
4 Căci cu adevărat ceea ce-ți spun eu nu este minciună și cel ce stă lângă tine este unul desăvârșit în cunoștință.2Co 2,17
5 Firește, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapădă pe nimeni; El este prea puternic prin înălțimea înțelepciunii Sale.
6 El nu lasă pe nelegiuit să propășească și celor nenorociți le face dreptate.
7 El nu despoaie pe cei drepți de dreptatea lor, iar cu împărații la fel: îi pune în jețuri împărătești și-i așază să domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie.Ps 32,18-19 Ps 112,7
8 Și atunci iată-i ferecați cu lanțuri și iată-i prinși cu funiile mâhnirii.Ps 106,10
9 După aceea, Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o și nelegiuirea în care au căzut, anume că s-au trufit.
10 Dar El le face această destăinuire ca să ia aminte și le dă poruncă să se întoarcă de la răutatea lor;Iov 33,16
11 Dacă dau ascultare și vin la supunere, ei își isprăvesc zilele lor în fericire și anii lor în desfătări;2Par 33,13 Ps 35,7
12 Iar dacă sunt neascultători, atunci trec prin strâmtorile morții și se sting nepricepuți și orbi.Lc 19,42
13 Nelegiuiții se mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu, când sunt puși în lanțuri.Mt 23,27
14 Unii ca aceștia se sting de tineri și viața lor se veștejește în floare.
15 Dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui și prin suferință Dumnezeu îi dă învățătură.Ps 34,10 Is 66,2
16 Tot așa și pe tine te va scoate din strânsoarea durerii, ca să te pună la loc larg, unde nu mai este nici o stinghereală și unde masa ta va fi încărcată cu mâncări grase și alese.2Par 18,31 Ps 17,21
17 Dacă tu ai fost pedepsit cu strășnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsă puterea dreptății;
18 Certarea Lui să nu te împingă la mânie împotriva Lui și mulțimea bătăii să nu te scoată din calea cugetului drept.1Rg 12,3 Ps 48,6 Pr 11,4
19 Era oare să pună Dumnezeu vreun preț pe bogățiile tale? Nu! Nici pe aur, nici pe toate mijloacele puterii pământești.
20 Nu pofti noaptea (depărtării de Dumnezeu), căci în ea, popoare întregi au fost smulse din locul lor.
21 Ia seama, nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinței.Evr 6,11
22 Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea Lui! Cine poate să învețe ca El?1Rg 3,18
23 Cine I-a dat învățătură cum să se poarte? Și cine poate să-I spună: „Aceasta ai făcut-o rău?”Rm 11,33
24 Adu-ți aminte și preamărește opera Lui, pe care o cântă, în laudele lor, oamenii;
25 Orice om o privește, măcar că o îmbrățișează cu ochiul, numai de departe.
26 Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înțelegem și numărul anilor Săi nu se poate socoti.Ps 91,8 Ps 101,28 Dn 6,26 1Tim 6,16
27 El atrage picăturile de apă, El le preface în aburi și dă ploaia.Iov 5,10
28 Iar norii o trec prin sita lor și o varsă picături peste mulțimile omenești.
29 Cine poate să priceapă cum se desfășoară norii și cum bubuie tunetul în cortul lui?Ps 103,2 Pr 8,28
30 Iată că El a rostogolit aburii Săi și a acoperit adâncimile mării.
31 Prin el Domnul hrănește popoarele și le dă belșug de mâncare.
32 El ridică fulgerul, cu amândouă mâinile și-l trimite să lovească la țintă.
33 El dă din vreme de veste ciobanului și oilor, care simt din aer apropierea vijeliei.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Elíhu a continuat și a zis:
1 Elihu a mers mai departe și a grăit:
2 „Ai răbdare puțin cu mineși te voi instrui,
căci încă mai am cuvinte pentru Dumnezeu!
2 „Așteaptă o clipă și vei învăța și altele, căci sunt încă temeiuri și cuvinte de partea lui Dumnezeu.
3 Voi lua știința mea de departe
și voi da dreptate celui care m-a făcut.
3 Voi porni cu știința mea de departe și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4 Cu siguranță, cuvintele mele nu sunt minciună,
un desăvârșit în știință este cu tine.
4 Căci cu adevărat ceea ce-ți spun eu nu este minciună și cel ce stă lângă tine este unul desăvârșit în cunoștință.
5 Iată, Dumnezeu este puternic și nu refuză;
este puternic în forța inimii!
5 Firește, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapădă pe nimeni; El este prea puternic prin înălțimea înțelepciunii Sale.
6 Nu-l lasă să trăiască pe cel vinovat
și face judecată celor umili.
6 El nu lasă pe nelegiuit să propășească și celor nenorociți le face dreptate.
7 Nu-și abate ochii de la cel drept,
îi [pune] cu regii pe tron,
îi face să șadă și-i înalță pentru totdeauna.
7 El nu despoaie pe cei drepți de dreptatea lor, iar cu împărații la fel: îi pune în jețuri împărătești și-i așază să domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie.
8 Dacă sunt legați în lanțuri
și sunt capturați în frânghiile mizeriei,
8 Și atunci iată-i ferecați cu lanțuri și iată-i prinși cu funiile mâhnirii.
9 le face cunoscute faptele lor și vinovățiile lor,
pentru că au fost mândri.
9 După aceea, Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o și nelegiuirea în care au căzut, anume că s-au trufit.
10 Le dezvăluie la ureche mustrarea
și le spune să se întoarcă de la nelegiuire.
10 Dar El le face această destăinuire ca să ia aminte și le dă poruncă să se întoarcă de la răutatea lor;
11 Dacă vor asculta și-i vor sluji,
vor termina zilele lor în bunăstare
și anii lor, în desfătare.
11 Dacă dau ascultare și vin la supunere, ei își isprăvesc zilele lor în fericire și anii lor în desfătări;
12 Dar dacă nu ascultă, vor trece în canal
și-și vor da duhul fără să știe.
12 Iar dacă sunt neascultători, atunci trec prin strâmtorile morții și se sting nepricepuți și orbi.
13 Cei fățarnici cu inima adună mânie,
nu strigă după ajutor, pentru că îi leagă.
13 Nelegiuiții se mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu, când sunt puși în lanțuri.
14 Sufletul lor moare în tinerețe
și viața lor este printre cei desfrânați.
14 Unii ca aceștia se sting de tineri și viața lor se veștejește în floare.
15 [Dumnezeu] îl salvează pe cel umil
prin umilința lui
și îi dezvăluie la ureche prin întristare.
15 Dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui și prin suferință Dumnezeu îi dă învățătură.
16 Și pe tine vrea să te atragă
din gura strâmtorării la loc larg,
unde nu este strâmtoare,
și ceea ce va fi pe masa ta va fi plin de grăsimi.
16 Tot așa și pe tine te va scoate din strânsoarea durerii, ca să te pună la loc larg, unde nu mai este nici o stinghereală și unde masa ta va fi încărcată cu mâncări grase și alese.
17 Tu te-ai umplut cu cauza celui vinovat,
iar cauza și judecata se sprijină una pe alta.
17 Dacă tu ai fost pedepsit cu strășnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsă puterea dreptății;
18 Mânia să nu te atragă la plinătatea abundenței,
iar mărimea răscumpărării
să nu te facă să te înclini!
18 Certarea Lui să nu te împingă la mânie împotriva Lui și mulțimea bătăii să nu te scoată din calea cugetului drept.
19 Oare va avea valoare strigătul tău la el
în strâmtorare
sau toate resursele puterii?
19 Era oare să pună Dumnezeu vreun preț pe bogățiile tale? Nu! Nici pe aur, nici pe toate mijloacele puterii pământești.
20 Nu tânji după noaptea
în care popoarele urcă la locul lor.
20 Nu pofti noaptea (depărtării de Dumnezeu), căci în ea, popoare întregi au fost smulse din locul lor.
21 Ai grijă să nu te îndrepți spre nelegiuire,
căci pe aceasta ai ales-o, nu umilința.
21 Ia seama, nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinței.
22 Dumnezeu este mare în puterea lui:
cine este maestru ca el?
22 Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea Lui! Cine poate să învețe ca El?
23 Cine i-a vizitat calea și cine îi poate zice:
«Ai săvârșit nedreptate»?
23 Cine I-a dat învățătură cum să se poarte? Și cine poate să-I spună: „Aceasta ai făcut-o rău?”
24 Amintește-ți să preamărești lucrarea lui,
pe care o cântă oamenii.
24 Adu-ți aminte și preamărește opera Lui, pe care o cântă, în laudele lor, oamenii;
25 Orice om o privește,
omul o zărește de departe.
25 Orice om o privește, măcar că o îmbrățișează cu ochiul, numai de departe.
26 Iată, Dumnezeu este mare
și noi nu-l cunoaștem;
numărul anilor lui nu poate fi cercetat!
26 Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înțelegem și numărul anilor Săi nu se poate socoti.
27 El atrage picăturile de apă
și transformă ploaia în vapori
27 El atrage picăturile de apă, El le preface în aburi și dă ploaia.
28 pe care norii îi revarsă
și-i picură peste oameni din belșug.
28 Iar norii o trec prin sita lor și o varsă picături peste mulțimile omenești.
29 Oare se poate pricepe răspândirea norilor
și răsunetul colibei lor?
29 Cine poate să priceapă cum se desfășoară norii și cum bubuie tunetul în cortul lui?
30 Iată, el răspândește lumina asupra lui
și acoperă adâncurile mării!
30 Iată că El a rostogolit aburii Săi și a acoperit adâncimile mării.
31 Căci prin ele judecă popoarele
și dă hrană în abundență.
31 Prin el Domnul hrănește popoarele și le dă belșug de mâncare.
32 În palme ascunde lumina
și-i poruncește unde să lovească.
32 El ridică fulgerul, cu amândouă mâinile și-l trimite să lovească la țintă.
33 Tunetul său îl face cunoscut
și turma [face cunoscută] mânia care vine cu el.
33 El dă din vreme de veste ciobanului și oilor, care simt din aer apropierea vijeliei.
