1 Știi tu când nasc caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea cerboaicelor?Ps 28,9
2 Numeri tu lunile sarcinii lor și știi tu când le vine ceasul să nască?
3 Ele îngenunchiază, fată puii și scapă de durerile lor,
4 Iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc și nu se mai întorc spre mamele lor.
5 Cine a lăsat slobod asinul sălbatic și l-a dezlegat de la iesle?
6 I-am dat pustiul ca să-l locuiască și pământul sărat i l-am hărăzit ocol;Ps 106,34
7 El își bate joc de zarva orașelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân;
8 El străbate munții, locul său de pășune, și umblă după orișice verdeață.
9 Va voi bivolul sălbatic să se bage la tine slugă și să petreacă noaptea lângă ieslele tale?
10 Poți tu să-l legi cu funia de gât și să tragă grapa după tine, peste arătură?
11 Poți să te încrezi în el, fiindcă este atât de tare, și să-i lași în grijă munca ta?
12 Te bizui tu pe el, că mai vine înapoi să-ți aducă roadele la aria ta?
13 Aripile struțului sunt negrăit de agere; struțul are pene preafrumoase și mândru penaj.
14 Când își lasă ouăle pe pământ și le lasă să se clocească în nisipul fierbinte,
15 El uită că oarecine poate să le calce cu piciorul și că vreo fiară sălbatică poate să le strivească.
16 Struțul e hain cu puii săi, ca și cum n-ar fi ai lui, și nu-i pasă deloc de truda sa zadarnică.
17 Vezi că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere și pătrundere.
18 Când se scoală însă și pornește, face de ocară și pe cal și pe călăreț.
19 Tu ești cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă?
20 Tu l-ai învățat să sară ușor, ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă!
21 El bate pământul cu copita și mândru de puterea lui pornește spre taberele înarmate;
22 El își bate joc de primejdie și n-are nici o teamă și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23 La oblânc îi sună tolba cu săgeți; fulgere aruncă sulița și lancea.
24 De aprindere, de nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul și, când a sunat trâmbița, nu mai are astâmpăr.Pr 21,31
25 La chemarea trâmbiței, pare că zice: Haide! Și de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor și strigătele războinice.
26 Oare, prin deșteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene șoimul și își întinde aripile ca niște seceri, spre miazăzi?
27 Nu cumva vulturul se ridică în înălțime din porunca ta și își așază cuibul pe vârfuri neajunse?
28 El își face sălașul în stânci și acolo petrece noaptea – pe un vârf de stâncă și pe vreo înălțime prăpăstioasă.
29 Acolo el stă și își pândește prada; ochii săi străpung depărtările,
30 Puii săi beau sângele prăzii și unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii”.Mt 24,28 Lc 17,37
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cunoști tu timpul
când nasc caprele de pe stâncă?
Ai urmărit tu durerile nașterii cerboaicelor?
1 Știi tu când nasc caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea cerboaicelor?
2 Numeri tu când ele împlinesc lunile
și cunoști timpul când ele nasc?
2 Numeri tu lunile sarcinii lor și știi tu când le vine ceasul să nască?
3 Ele cad în genunchi și dau la lumină puii lor
și se eliberează de chinul lor.
3 Ele îngenunchiază, fată puii și scapă de durerile lor,
4 Puii lor prind puteri și cresc în câmp deschis,
ies și nu se mai întorc la ele.
4 Iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc și nu se mai întorc spre mamele lor.
5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic
și cine a deschis legăturile
măgarului nedomesticit,
5 Cine a lăsat slobod asinul sălbatic și l-a dezlegat de la iesle?
6 pentru care am pus lăcașul în Arabáh
și locuința, în ținutul sărat?
6 I-am dat pustiul ca să-l locuiască și pământul sărat i l-am hărăzit ocol;
7 El râde de agitația din cetate,
nu aude zgomotul celui care l-ar forța.
7 El își bate joc de zarva orașelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân;
8 Rătăcește prin munți după pășune
și merge în căutare după tot ce-i verde.
8 El străbate munții, locul său de pășune, și umblă după orișice verdeață.
9 Ar vrea bivolul să-ți slujească
și ar sta peste noapte lângă ieslea ta?
9 Va voi bivolul sălbatic să se bage la tine slugă și să petreacă noaptea lângă ieslele tale?
10 Poți tu lega bivolul cu funia
[ca să tragă] la brazdă
sau să grăpeze văile după tine?
10 Poți tu să-l legi cu funia de gât și să tragă grapa după tine, peste arătură?
11 Te încrezi tu în el,
pentru că mare e puterea lui,
sau îi lași lui truda ta?
11 Poți să te încrezi în el, fiindcă este atât de tare, și să-i lași în grijă munca ta?
12 Ești tu sigur de el
că-ți va aduce înapoi sămânța
și că o va aduna de pe aria ta?
12 Te bizui tu pe el, că mai vine înapoi să-ți aducă roadele la aria ta?
13 Aripa struțului bate cu veselie,
dar ea este cu pene și puf de barză.
13 Aripile struțului sunt negrăit de agere; struțul are pene preafrumoase și mândru penaj.
14 [Femela de struț] lasă în pământ ouăle
și le încălzește în țărână.
14 Când își lasă ouăle pe pământ și le lasă să se clocească în nisipul fierbinte,
15 Ea uită că piciorul le poate strivi
și animalul de pe câmp
le poate călca în picioare.
15 El uită că oarecine poate să le calce cu piciorul și că vreo fiară sălbatică poate să le strivească.
16 Este dură cu puii ei, ca și cum nu ar fi ai săi.
Chinul ei este zadarnic, dar nu o sperie.
16 Struțul e hain cu puii săi, ca și cum n-ar fi ai lui, și nu-i pasă deloc de truda sa zadarnică.
17 Căci Dumnezeu a făcut-o să uite înțelepciunea
și nu i-a făcut parte de pricepere.
17 Vezi că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere și pătrundere.
18 Când bate din aripi spre înalt,
râde de cal și de călărețul său.
18 Când se scoală însă și pornește, face de ocară și pe cal și pe călăreț.
19 Dai tu putere calului
și-l îmbraci cu o coamă care fâlfâie?
19 Tu ești cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă?
20 Îl faci tu să sară ca lăcusta?
Nechezatul lui puternic [induce] spaimă.
20 Tu l-ai învățat să sară ușor, ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă!
21 Scurmă în vale
și se veselește de puterea lui;
iese în întâmpinarea armurii.
21 El bate pământul cu copita și mândru de puterea lui pornește spre taberele înarmate;
22 Râde de frică și nu se înspăimântă;
nu dă înapoi dinaintea sabiei.
22 El își bate joc de primejdie și n-are nici o teamă și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23 Zăngănește pe el tolba,
luciul lăncii și al suliței.
23 La oblânc îi sună tolba cu săgeți; fulgere aruncă sulița și lancea.
24 Freamătă, se agită și înghite pământul;
nu dă crezare decât sunetului de trâmbiță.
24 De aprindere, de nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul și, când a sunat trâmbița, nu mai are astâmpăr.
25 La semnalul trâmbiței zice: «Aha!».
De departe miroase bătălia,
urletele căpeteniilor și strigătul de luptă.
25 La chemarea trâmbiței, pare că zice: Haide! Și de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor și strigătele războinice.
26 Oare prin priceperea ta faci să zboare șoimul
și să-și întindă aripile spre Temán?
26 Oare, prin deșteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene șoimul și își întinde aripile ca niște seceri, spre miazăzi?
27 Oare de gura ta se înalță vulturul
ca să-și pună pe înălțime cuibul?
27 Nu cumva vulturul se ridică în înălțime din porunca ta și își așază cuibul pe vârfuri neajunse?
28 El locuiește pe stâncă,
poposește pe vârf de stâncă și pe întăritură.
28 El își face sălașul în stânci și acolo petrece noaptea – pe un vârf de stâncă și pe vreo înălțime prăpăstioasă.
29 De acolo găsește el hrana
și ochii lui zăresc până departe.
29 Acolo el stă și își pândește prada; ochii săi străpung depărtările,
30 Puii lui beau sânge
și unde sunt cei străpunși, acolo este el”.
30 Puii săi beau sângele prăzii și unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii”.
