Capitolul 21
Iov 211 Atunci Iov a vorbit încă o dată și a zis:
2 „Ascultați cu luare-aminte cuvântul meu și aici să se oprească mângâierile voastre.
3 Îngăduiți-mi să vorbesc și eu, și după ce voi vorbi, atunci poți să-ți bați joc.
4 Oare plângerea mea se înalță împotriva unui om? Și atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârșite?
5 Uitați-vă la mine și mirați-vă foarte și puneți mâna la gură.Mi 7,16
6 Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza și toată carnea de pe mine tremură.
7 Pentru ce ticăloșii au viață, ajung la adânci bătrânețe și sporesc în putere?Iov 12,6 Ps 72,3 Ir 12,1 Avc 1,4.13 Lc 16,25
8 Urmașii lor se ridică voinici în fața lor și odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor.
9 Casele lor stau nevătămate, fără teamă și varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor.Ps 72,4-5 Ps 143,12-14
10 Taurii sunt plini de vlagă și prăsitori, juncanele lor fată și nu leapădă.
11 Copiii lor zburdă ca oile și odraslele lor dănțuiesc împrejur.
12 Ei cântă din tobă și din harfă și se desfată la sunetele flautului.Is 5,12 Am 6,5-6
13 Își isprăvesc zilele în fericire și coboară cu pace în împărăția morții.Lc 16,25 Iac 5,5
14 Și tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: „În lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoaștem căile Tale!Iov 22,17 Ps 11,4 Ir 2,20
15 Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim Lui și ce folos vom avea să-I înălțăm rugăciuni?”Mal 3,14
16 N-ai zice, oare, că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna departe de Dumnezeu?Iov 12,18 Ps 72,20
17 De câte ori se stinge candela nelegiuiților și nenorocirea dă năvală peste ei? De câte ori Dumnezeu nimicește cu mânia Sa pe cei răufăcători,Iov 18,5-6 Iov 29,3 Iov 38,15
18 Ca să fie ei ca paiul în bătaia vântului și ca pleava pe care o răsucește vârtejul?Ps 1,4 Ps 34,5 Is 29,5 Os 13,3
19 Dumnezeu, vei zice, păstrează pentru copiii lui răsplata fărădelegii lui. Dar să-l pedepsească pe el însuși, ca să se învețe.
20 Să-și vadă cu ochii nenorocirea și să se adape din mânia Celui Atotputernic!
21 Fiindcă ce-i mai pasă de casa lui, după moartea lui, când numărul lunilor lui a fost retezat?Ps 54,24 Ps 57,9 Ps 101,25
22 Dar nu cumva Îi vom da noi învățătură lui Dumnezeu, Lui care stă și judecă pe cei de sus?
23 Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire și de pace,
24 Când gălețile îi sunt pline de lapte și oasele pe care le suge, pline cu măduvă.
25 Altul moare, cu sufletul copleșit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire.
26 Și unul și altul se culcă în țărână și viermii îi cotropesc.Iov 17,14
27 Știu prea bine gândurile voastre și socotințele pe care vi le făuriți în privința mea.
28 Voi ziceți în mintea voastră: Unde este casa asupritorului și unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?
29 N-ați întrebat oare pe cei ce trec pe drum și n-ați recunoscut dreptatea spuselor lor?
30 Anume cum că în ziua nenorocirii cel rău este cruțat și că în ceasul mâniei el scapă?Ps 72,18-19 Pr 16,4
31 Cine îl mustră în față pentru purtarea lui și cine-i întoarce cu aceeași măsură faptele pe care le-a făcut?
32 Iar când este dus la locul de odihnă, din stâlpul de la căpătâi el parcă stă de strajă.
33 Bulgării pământului îi sunt ușori; în convoi pe urma lui înaintează toată lumea, și înaintea lui o mulțime nenumărată.
34 Atunci ce sunt deșartele mângâieri pe care mi le dați? Din toate cuvintele voastre nu rămâne decât înșelăciune”.Iov 16,2-3
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iob a luat cuvântul și a zis:
1 Atunci Iov a vorbit încă o dată și a zis:
2 „Ascultați cuvintele mele
și aceasta să fie [pentru mine]
mângâierea voastră!
2 „Ascultați cu luare-aminte cuvântul meu și aici să se oprească mângâierile voastre.
3 Lăsați-mă să vorbesc
și, după ce voi vorbi, luați în derâdere!
3 Îngăduiți-mi să vorbesc și eu, și după ce voi vorbi, atunci poți să-ți bați joc.
4 Oare eu mă plâng unui om?
De ce nu ar fi duhul meu neliniștit?
4 Oare plângerea mea se înalță împotriva unui om? Și atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârșite?
5 Întoarceți-vă spre mine,
uimiți-vă și puneți-vă mâna la gură!
5 Uitați-vă la mine și mirați-vă foarte și puneți mâna la gură.
6 Dacă-mi amintesc, mă înspăimânt
și un cutremur îmi cuprinde carnea.
6 Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza și toată carnea de pe mine tremură.
7 De ce trăiesc cei nelegiuiți,
îmbătrânesc, ba chiar se întăresc în putere?
7 Pentru ce ticăloșii au viață, ajung la adânci bătrânețe și sporesc în putere?
8 Descendența lor se stabilește
în fața lor împreună cu ei
și ce iese din ei, înaintea ochilor lor.
8 Urmașii lor se ridică voinici în fața lor și odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor.
9 Casele lor sunt în pace, fără teamă,
iar toiagul lui Dumnezeu nu este peste ei.
9 Casele lor stau nevătămate, fără teamă și varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor.
10 Taurul lor este rodnic și nu dă greș,
iar vaca lor fată și nu e sterilă.
10 Taurii sunt plini de vlagă și prăsitori, juncanele lor fată și nu leapădă.
11 Îi lasă pe tinerii lor ca pe o turmă,
iar copiii lor se joacă.
11 Copiii lor zburdă ca oile și odraslele lor dănțuiesc împrejur.
12 Înalță [cântece] cu tamburină și harpă
și se veselesc la sunetul flautului.
12 Ei cântă din tobă și din harfă și se desfată la sunetele flautului.
13 Își sfârșesc zilele în bunăstare
și într-o clipă coboară în locuința morților.
13 Își isprăvesc zilele în fericire și coboară cu pace în împărăția morții.
14 Deși ei îi spuneau lui Dumnezeu:
«Îndepărtează-te de la noi,
căci nu dorim cunoașterea căilor tale!
14 Și tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: „În lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoaștem căile Tale!
15 Ce este Cel Atotputernic ca să-i slujim?
Ce câștig am avea dacă ne-am ruga lui?».
15 Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim Lui și ce folos vom avea să-I înălțăm rugăciuni?”
16 Iată,
oare nu este în mâna lor bunăstarea lor?
Departe de mine sfatul celor nelegiuiți!
16 N-ai zice, oare, că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna departe de Dumnezeu?
17 De câte ori nu se stinge candela celor nelegiuiți
și vine peste ei nenorocirea!
El le face parte de dureri în mânia sa.
17 De câte ori se stinge candela nelegiuiților și nenorocirea dă năvală peste ei? De câte ori Dumnezeu nimicește cu mânia Sa pe cei răufăcători,
18 Ei vor fi ca paiele în fața vântului,
ca pleava purtată de furtună.
18 Ca să fie ei ca paiul în bătaia vântului și ca pleava pe care o răsucește vârtejul?
19 Dumnezeu rezervă pentru fiii săi pedeapsa,
îi face să plătească pentru ca să știe.
19 Dumnezeu, vei zice, păstrează pentru copiii lui răsplata fărădelegii lui. Dar să-l pedepsească pe el însuși, ca să se învețe.
20 Ochiul lui va vedea nefericirea
și va bea din mânia Celui Atotputernic.
20 Să-și vadă cu ochii nenorocirea și să se adape din mânia Celui Atotputernic!
21 Ce va fi de dorința lui în casa lui după el,
când numărul lunilor sale va fi împărțit?
21 Fiindcă ce-i mai pasă de casa lui, după moartea lui, când numărul lunilor lui a fost retezat?
22 Oare pe Dumnezeu
îl vom învăța cunoașterea,
el care îi judecă pe cei care se înalță?
22 Dar nu cumva Îi vom da noi învățătură lui Dumnezeu, Lui care stă și judecă pe cei de sus?
23 Cineva moare în plinătatea puterii sale,
cu totul liniștit și în pace.
23 Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire și de pace,
24 Membrele sale sunt pline de lapte
și măduva oaselor este proaspătă.
24 Când gălețile îi sunt pline de lapte și oasele pe care le suge, pline cu măduvă.
25 Altcineva moare cu sufletul amărât,
fără să fi gustat bunăstarea.
25 Altul moare, cu sufletul copleșit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire.
26 Împreună dorm în țărână,
și viermii îi acoperă.
26 Și unul și altul se culcă în țărână și viermii îi cotropesc.
27 Eu cunosc gândurile voastre
și planurile pe care le faceți
cu violență împotriva mea.
27 Știu prea bine gândurile voastre și socotințele pe care vi le făuriți în privința mea.
28 Voi ziceți: «Unde este casa celui puternic
și unde e cortul locuințelor celor nelegiuiți?».
28 Voi ziceți în mintea voastră: Unde este casa asupritorului și unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?
29 Oare nu i-ați întrebat pe cei care trec pe drum
și semnele lor nu le recunoașteți?
29 N-ați întrebat oare pe cei ce trec pe drum și n-ați recunoscut dreptatea spuselor lor?
30 Căci pentru ziua nenorocirii este păstrat cel rău,
sunt duși pentru ziua furiei.
30 Anume cum că în ziua nenorocirii cel rău este cruțat și că în ceasul mâniei el scapă?
31 Cine îi face cunoscut în față calea lui?
Și pentru ce a făcut, cine-l răsplătește?
31 Cine îl mustră în față pentru purtarea lui și cine-i întoarce cu aceeași măsură faptele pe care le-a făcut?
32 El este dus la groapă
și se veghează la mormânt.
32 Iar când este dus la locul de odihnă, din stâlpul de la căpătâi el parcă stă de strajă.
33 Îi sunt dulci bulgării din vale;
după el merge orice om,
iar cei dinaintea lui sunt fără număr.
33 Bulgării pământului îi sunt ușori; în convoi pe urma lui înaintează toată lumea, și înaintea lui o mulțime nenumărată.
34 Cum mă mângâiați cu deșertăciune?
Răspunsurile voastre rămân perfide”.
34 Atunci ce sunt deșartele mângâieri pe care mi le dați? Din toate cuvintele voastre nu rămâne decât înșelăciune”.
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Atunci Iov a vorbit încă o dată și a zis:
1 Ὑπολαβὼν δὲ Ιωβ λέγει
2 „Ascultați cu luare-aminte cuvântul meu și aici să se oprească mângâierile voastre.
2 Ἀκούσατε ἀκούσατέ μου τῶν λόγων, ἵνα μὴ ᾖ μοι παρ’ ὑμῶν αὕτη ἡ παράκλησις.
3 Îngăduiți-mi să vorbesc și eu, și după ce voi vorbi, atunci poți să-ți bați joc.
3 ἄρατέ με, ἐγὼ δὲ λαλήσω, εἶτ οὐ καταγελάσετέ μου.
4 Oare plângerea mea se înalță împotriva unui om? Și atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârșite?
4 τί γάρ; μὴ ἀνθρώπου μου ἡ ἔλεγξις; ἢ διὰ τί οὐ θυμωθήσομαι;
5 Uitați-vă la mine și mirați-vă foarte și puneți mâna la gură.
5 εἰσβλέψαντες εἰς ἐμὲ θαυμάσατε χεῖρα θέντες ἐπὶ σιαγόνι.
6 Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza și toată carnea de pe mine tremură.
6 ἐάν τε γὰρ μνησθῶ, ἐσπούδακα, ἔχουσιν δέ μου τὰς σάρκας ὀδύναι.
7 Pentru ce ticăloșii au viață, ajung la adânci bătrânețe și sporesc în putere?
7 διὰ τί ἀσεβεῖς ζῶσιν, πεπαλαίωνται δὲ καὶ ἐν πλούτῳ;
8 Urmașii lor se ridică voinici în fața lor și odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor.
8 ὁ σπόρος αὐτῶν κατὰ ψυχήν, τὰ δὲ τέκνα αὐτῶν ἐν ὀφθαλμοῖς.
9 Casele lor stau nevătămate, fără teamă și varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor.
9 οἱ οἶκοι αὐτῶν εὐθηνοῦσιν, φόβος δὲ οὐδαμοῦ, μάστιξ δὲ παρὰ κυρίου οὐκ ἔστιν ἐπ’ αὐτοῖς.
10 Taurii sunt plini de vlagă și prăsitori, juncanele lor fată și nu leapădă.
10 ἡ βοῦς αὐτῶν οὐκ ὠμοτόκησεν, διεσώθη δὲ αὐτῶν ἐν γαστρὶ ἔχουσα καὶ οὐκ ἔσφαλεν.
11 Copiii lor zburdă ca oile și odraslele lor dănțuiesc împrejur.
11 μένουσιν δὲ ὡς πρόβατα αἰώνια, τὰ δὲ παιδία αὐτῶν προσπαίζουσιν
12 Ei cântă din tobă și din harfă și se desfată la sunetele flautului.
12 ἀναλαβόντες ψαλτήριον καὶ κιθάραν καὶ εὐφραίνονται φωνῇ ψαλμοῦ.
13 Își isprăvesc zilele în fericire și coboară cu pace în împărăția morții.
13 συνετέλεσαν δὲ ἐν ἀγαθοῖς τὸν βίον αὐτῶν, ἐν δὲ ἀναπαύσει ᾅδου ἐκοιμήθησαν.
14 Și tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: „În lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoaștem căile Tale!
14 λέγει δὲ κυρίῳ Ἀπόστα ἀπ’ ἐμοῦ, ὁδούς σου εἰδέναι οὐ βούλομαι·
15 Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim Lui și ce folos vom avea să-I înălțăm rugăciuni?”
15 13τί ἱκανός, ὅτι δουλεύσομεν αὐτῷ; 13καὶ τίς ὠφέλεια, ὅτι ἀπαντήσομεν αὐτῷ;507
16 N-ai zice, oare, că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna departe de Dumnezeu?
16 ἐν χερσὶν γὰρ ἦν αὐτῶν τὰ ἀγαθά, ἔργα δὲ ἀσεβῶν οὐκ ἐφορᾷ.
17 De câte ori se stinge candela nelegiuiților și nenorocirea dă năvală peste ei? De câte ori Dumnezeu nimicește cu mânia Sa pe cei răufăcători,
17 οὐ μὴν δὲ ἀλλὰ καὶ ἀσεβῶν λύχνος σβεσθήσεται, ἐπελεύσεται δὲ αὐτοῖς ἡ καταστροφή, ὠδῖνες δὲ αὐτοὺς ἕξουσιν ἀπὸ ὀργῆς.
18 Ca să fie ei ca paiul în bătaia vântului și ca pleava pe care o răsucește vârtejul?
18 ἔσονται δὲ ὥσπερ ἄχυρα πρὸ ἀνέμου ἢ ὥσπερ κονιορτός, ὃν ὑφείλατο λαῖλαψ.
19 Dumnezeu, vei zice, păstrează pentru copiii lui răsplata fărădelegii lui. Dar să-l pedepsească pe el însuși, ca să se învețe.
19 ἐκλίποι υἱοὺς τὰ ὑπάρχοντα αὐτοῦ· 13ἀνταποδώσει πρὸς αὐτὸν καὶ γνώσεται.507
20 Să-și vadă cu ochii nenorocirea și să se adape din mânia Celui Atotputernic!
20 ἴδοισαν οἱ ὀφθαλμοὶ αὐτοῦ τὴν ἑαυτοῦ σφαγήν, ἀπὸ δὲ κυρίου μὴ διασωθείη·
21 Fiindcă ce-i mai pasă de casa lui, după moartea lui, când numărul lunilor lui a fost retezat?
21 13ὅτι τί θέλημα αὐτοῦ ἐν οἴκῳ αὐτοῦ μετ’ αὐτόν; 13καὶ ἀριθμοὶ μηνῶν αὐτοῦ διῃρέθησαν.507
22 Dar nu cumva Îi vom da noi învățătură lui Dumnezeu, Lui care stă și judecă pe cei de sus?
22 πότερον οὐχὶ ὁ κύριός ἐστιν ὁ διδάσκων σύνεσιν καὶ ἐπιστήμην; αὐτὸς δὲ φόνους διακρινεῖ.
23 Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire și de pace,
23 13οὗτος ἀποθανεῖται ἐν κράτει ἁπλοσύνης αὐτοῦ, 13ὅλος δὲ εὐπαθῶν καὶ εὐθηνῶν·507
24 Când gălețile îi sunt pline de lapte și oasele pe care le suge, pline cu măduvă.
24 τὰ δὲ ἔγκατα αὐτοῦ πλήρη στέατος, μυελὸς δὲ αὐτοῦ διαχεῖται.
25 Altul moare, cu sufletul copleșit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire.
25 ὁ δὲ τελευτᾷ ὑπὸ πικρίας ψυχῆς οὐ φαγὼν οὐδὲν ἀγαθόν.
26 Și unul și altul se culcă în țărână și viermii îi cotropesc.
26 ὁμοθυμαδὸν δὲ ἐπὶ γῆς κοιμῶνται, σαπρία δὲ αὐτοὺς ἐκάλυψεν.
27 Știu prea bine gândurile voastre și socotințele pe care vi le făuriți în privința mea.
27 ὥστε οἶδα ὑμᾶς ὅτι τόλμῃ ἐπίκεισθέ μοι·
28 Voi ziceți în mintea voastră: Unde este casa asupritorului și unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?
28 13ὅτι ἐρεῖτε Ποῦ ἐστιν οἶκος ἄρχοντος; 13καὶ ποῦ ἐστιν ἡ σκέπη τῶν σκηνωμάτων τῶν ἀσεβῶν;
29 N-ați întrebat oare pe cei ce trec pe drum și n-ați recunoscut dreptatea spuselor lor?
29 13ἐρωτήσατε παραπορευομένους ὁδόν, 13καὶ τὰ σημεῖα αὐτῶν οὐκ ἀπαλλοτριώσετε·
30 Anume cum că în ziua nenorocirii cel rău este cruțat și că în ceasul mâniei el scapă?
30 13ὅτι εἰς ἡμέραν ἀπωλείας κουφίζεται ὁ πονηρός, 13εἰς ἡμέραν ὀργῆς αὐτοῦ ἀπαχθήσονται.
31 Cine îl mustră în față pentru purtarea lui și cine-i întoarce cu aceeași măsură faptele pe care le-a făcut?
31 13τίς ἀπαγγελεῖ ἐπὶ προσώπου αὐτοῦ τὴν ὁδὸν αὐτοῦ; 13καὶ αὐτὸς ἐποίησεν, τίς ἀνταποδώσει αὐτῷ;
32 Iar când este dus la locul de odihnă, din stâlpul de la căpătâi el parcă stă de strajă.
32 13καὶ αὐτὸς εἰς τάφους ἀπηνέχθη 13καὶ ἐπὶ σορῷ ἠγρύπνησεν.
33 Bulgării pământului îi sunt ușori; în convoi pe urma lui înaintează toată lumea, și înaintea lui o mulțime nenumărată.
33 13ἐγλυκάνθησαν αὐτῷ χάλικες χειμάρρου, 13καὶ ὀπίσω αὐτοῦ πᾶς ἄνθρωπος ἀπελεύσεται, 13καὶ ἔμπροσθεν αὐτοῦ ἀναρίθμητοι.507
34 Atunci ce sunt deșartele mângâieri pe care mi le dați? Din toate cuvintele voastre nu rămâne decât înșelăciune”.
34 πῶς δὲ παρακαλεῖτέ με κενά; τὸ δὲ ἐμὲ καταπαύσασθαι ἀφ’ ὑμῶν οὐδέν.
