1 Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale și a zis:
2 „O, dacă aș fi încă o dată ca în lunile de mai înainte, ca în zilele când Dumnezeu mă ocrotea,
3 Ca atunci când El ținea strălucitoare deasupra capului meu candela Sa și, luminat de ea, eu străbăteam prin întuneric!Iov 18,6
4 De ce nu sunt încă o dată ca în zilele toamnei mele, când Dumnezeu ținea parte cortului meu,
5 Când Cel Atotputernic era încă cu mine și împrejurul meu stăteau feciorii mei,
6 Iar picioarele mele se scăldau în lapte și stânca aspră izvora pentru mine pâraie de untdelemn?
7 Atunci când ieșeam la poarta de sus a cetății și așezam în piață scaunul meu,
8 Tineretul, văzându-mă, se ascundea cu sfială, iar cei bătrâni se ridicau în picioare și rămâneau așa.
9 Fruntașii poporului își opreau cuvântările și își puneau mâna la gură.
10 Glasul căpeteniilor scădea și limba lor se lipea de cerul gurii.
11 Căci urechea care mă auzea mă fericea și ochiul care mă vedea îmi dădea mare mărturie.
12 Fiindcă scăpam de pieire pe cel sărman care striga după ajutor și pe orfanul fără sprijin.Ps 71,12 Sir 4,10
13 Binecuvântările celui ce era gata să piară veneau asupră-mi și umpleam de bucurie inima văduvei.
14 Mă îmbrăcam întru dreptate, ca într-un veșmânt și judecata mea cea dreaptă era mantia mea și turbanul meu.Ps 131,9
15 Eram ochii celui orb și piciorul celui șchiop;Lv 19,14
16 Eram tatăl celor neputincioși și cercetam cu sârguință pricinile care îmi erau necunoscute.Iov 31,18 Pr 29,7 Sir 4,10
17 Sfărâmam fălcile nelegiuitului și smulgeam prada din dinții lui.Pr 30,14
18 Și îmi ziceam: Voi adormi în cuibul meu și ca pasărea Phoenix voi înmulți zilele mele.Ps 29,6
19 Rădăcina mea se va răsfira pe lângă apă și roua se va lăsa, noaptea, peste ramurile mele.Dt 28,4
20 Slava mea va întineri neîncetat și arcul meu se va înnoi în mâna mea.Fc 49,24 Is 40,31
21 Oamenii mă ascultau și stăteau fără grai și așteptau să audă sfatul meu.
22 După ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic și cuvântul meu cădea asupra lor picătură cu picătură.
23 Mă așteptau precum aștepți ploaia și căscau gura lor, ca pentru bura de primăvară.
24 Dacă le surâdeam, nu-și credeau ochilor și surâsul meu nu-l lăsau să se piardă.
25 Le arătam care este dreapta cale și stăteam mereu în fruntea lor, stăteam ca un împărat, între ostașii săi și, oriunde-i duceam, ei veneau după mine.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iob a continuat să-și pronunțe asemănarea, zicând:
1 Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale și a zis:
2 „Ce n-aș da să fiu ca în lunile dinainte,
ca în zilele când Dumnezeu mă proteja!
2 „O, dacă aș fi încă o dată ca în lunile de mai înainte, ca în zilele când Dumnezeu mă ocrotea,
3 Atunci, candela lui strălucea
deasupra capului meu
și în lumina sa umblam pe întuneric.
3 Ca atunci când El ținea strălucitoare deasupra capului meu candela Sa și, luminat de ea, eu străbăteam prin întuneric!
4 Așa era în zilele tinereții mele,
când favoarea lui Dumnezeu
era asupra cortului meu,
4 De ce nu sunt încă o dată ca în zilele toamnei mele, când Dumnezeu ținea parte cortului meu,
5 când, încă, Cel Atotputernic era cu mine
și tinerii mei erau în jurul meu;
5 Când Cel Atotputernic era încă cu mine și împrejurul meu stăteau feciorii mei,
6 când îmi spălam picioarele în smântână
și stânca făcea să curgă pentru mine
râuri de untdelemn;
6 Iar picioarele mele se scăldau în lapte și stânca aspră izvora pentru mine pâraie de untdelemn?
7 când ieșeam la poarta cetății
și în piață îmi fixam scaunul,
7 Atunci când ieșeam la poarta de sus a cetății și așezam în piață scaunul meu,
8 tinerii mă vedeau și se ascundeau,
iar bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
8 Tineretul, văzându-mă, se ascundea cu sfială, iar cei bătrâni se ridicau în picioare și rămâneau așa.
9 Căpeteniile își rețineau cuvintele
și-și puneau mâna la gură.
9 Fruntașii poporului își opreau cuvântările și își puneau mâna la gură.
10 Glasul celor care stăteau în față înceta
și limba lor se lipea de cerul gurii.
10 Glasul căpeteniilor scădea și limba lor se lipea de cerul gurii.
11 Urechea care mă auzea mă numea fericit,
iar ochiul care mă vedea
dădea mărturie pentru mine.
11 Căci urechea care mă auzea mă fericea și ochiul care mă vedea îmi dădea mare mărturie.
12 Căci îi salvam pe nevoiașul
care striga după ajutor
și pe orfanul care nu era ajutat.
12 Fiindcă scăpam de pieire pe cel sărman care striga după ajutor și pe orfanul fără sprijin.
13 Binecuvântarea celui care pierea
venea asupra mea
și făceam să se bucure inima văduvei.
13 Binecuvântările celui ce era gata să piară veneau asupră-mi și umpleam de bucurie inima văduvei.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta
și judecata mea era ca o manta și un turban.
14 Mă îmbrăcam întru dreptate, ca într-un veșmânt și judecata mea cea dreaptă era mantia mea și turbanul meu.
15 Eram ochi pentru cel orb
și picioare pentru cel șchiop.
15 Eram ochii celui orb și piciorul celui șchiop;
16 Eu eram tată pentru cei nevoiași
și cauza veneticului o cercetam.
16 Eram tatăl celor neputincioși și cercetam cu sârguință pricinile care îmi erau necunoscute.
17 Zdrobeam măselele celui nedrept
și dintre dinții lui smulgeam prada.
17 Sfărâmam fălcile nelegiuitului și smulgeam prada din dinții lui.
18 Ziceam:
«În cuibul meu îmi voi da duhul
și zilele mele vor fi multe ca nisipul.
18 Și îmi ziceam: Voi adormi în cuibul meu și ca pasărea Phoenix voi înmulți zilele mele.
19 Rădăcina mea se deschidea spre ape
și roua se odihnea pe ramurile mele.
19 Rădăcina mea se va răsfira pe lângă apă și roua se va lăsa, noaptea, peste ramurile mele.
20 Onoarea mea se va înnoi odată cu mine
și arcul meu se va transforma în mâna mea».
20 Slava mea va întineri neîncetat și arcul meu se va înnoi în mâna mea.
21 Mă ascultau și așteptau,
tăceau înaintea sfatului meu.
21 Oamenii mă ascultau și stăteau fără grai și așteptau să audă sfatul meu.
22 După cuvintele mele, nu mai repetau
și peste ei picura cuvântul meu.
22 După ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic și cuvântul meu cădea asupra lor picătură cu picătură.
23 Mă așteptau ca pe ploaie
și-și deschideau larg gura,
ca pentru ploaia de primăvară.
23 Mă așteptau precum aștepți ploaia și căscau gura lor, ca pentru bura de primăvară.
24 Dacă râdeam pe seama lor, nu dădeau crezare
și nu puteau să facă să cadă lumina feței mele.
24 Dacă le surâdeam, nu-și credeau ochilor și surâsul meu nu-l lăsau să se piardă.
25 Iubeam drumul lor și mă așezam în frunte;
ședeam ca un rege în trupă
când îi mângâie pe cei care jelesc.
25 Le arătam care este dreapta cale și stăteam mereu în fruntea lor, stăteam ca un împărat, între ostașii săi și, oriunde-i duceam, ei veneau după mine.
