1 Atunci Iov a început să vorbească și a zis:
2 „Câtă vreme veți întrista voi sufletul meu și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?
3 Iată a zecea oară de când mă batjocoriți. Nu vă este rușine că vă purtați așa?
4 Chiar dacă ar fi adevărat că am păcătuit, greșeala mea este pe capul meu.Rm 14,12-13 Ga 6,5
5 Iar dacă voi vă faceți tari și mari împotriva mea și-mi scoateți ochii cu ticăloșia mea,
6 Să știi că Dumnezeu este Cel ce mă urmărește și că El m-a învăluit cu lațul Său.Os 7,12
7 Dacă strig de multa-apăsare, nu primesc nici un răspuns; țip în gura mare, dar nimeni nu-mi face dreptate.Ps 68,4 Ps 87,16 Ir 20,8 Plg 3,7
8 El a astupat calea mea, ca să nu mai trec pe ea, și a acoperit cu beznă toate drumurile mele.
9 M-a dezbrăcat de mărirea mea și mi-a smuls cununa de pe cap.
10 M-a dărâmat de jur împrejur și sunt în ceasul morții și nădejdea mea a scos-o din rădăcină ca pe un copac.
11 Aprins-a împotriva mea mânia Sa și m-a luat drept dușmanul Său.Iov 19,11 Iov 33,10 Plg 2,5
12 Hoardele Sale sosesc grămadă, își fac drum până la mine și pun tabără de jur împrejurul cortului meu.Iov 10,17 Iov 25,3
13 A depărtat pe frații mei de lângă mine și cunoscuții mei își întorc fața când mă văd.Ps 30,12 Ps 37,11 Mc 14,49-50
14 Rudele mele au pierit, casnicii mei au uitat de mine.
15 Cei ce locuiau împreună cu mine și slujnicele mele se uită la mine ca la un străin; sunt în ochii lor ca unul venit din altă țară.
16 Chem pe sluga mea și nu-mi răspunde, măcar că o rog cu gura mea.
17 Suflarea mea a ajuns nesuferită pentru femeia mea și am ajuns să miros greu pentru fiii cei născuți din coapsele mele.Iov 2,9
18 Până și copiii îmi arată dispreț; când mă scol, vorbesc pe seama mea.
19 Toți sfetnicii mei cei mai de aproape mă urgisesc și aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20 Oasele mele ies afară din piele și nu mi-au mai rămas tefere decât gingiile.
21 Milă fie-vă de mine, aveți milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit!
22 De ce mă prigoniți cu urgia lui Dumnezeu și nu vă mai săturați de carnea mea?
23 Cât aș vrea ca vorbele mele să fie scrise, cât aș vrea să fie săpate pe aramă.
24 Să fie săpate pe veci, cu un condei de fier și de plumb, într-o stâncă!
25 Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă.Lc 24,27 In 11,22-25 Ga 3,14 Ap 5,9
26 Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.Iz 37,3.8 2Mac 7,11 In 11,25
27 Pe El Îl voi vedea și ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Și de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine.Avc 2,4 In 8,56
28 Iar dacă ziceți: Cum îl vom urmări și ce pricină de proces vom găsi noi în el?
29 Temeți-vă de sabie, pentru voi înșivă, când mânia va izbucni împotriva greșelii voastre. Și atunci veți învăța că este o judecată!”
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iob a luat cuvântul și a zis:
1 Atunci Iov a început să vorbească și a zis:
2 „Până când îmi veți chinui sufletul
și mă veți zdrobi prin cuvinte?
2 „Câtă vreme veți întrista voi sufletul meu și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?
3 Aceasta este a zecea oară că mă umiliți:
nu vă este rușine să mă zăpăciți?
3 Iată a zecea oară de când mă batjocoriți. Nu vă este rușine că vă purtați așa?
4 Dacă într-adevăr am rătăcit,
rătăcirea mea va locui cu mine.
4 Chiar dacă ar fi adevărat că am păcătuit, greșeala mea este pe capul meu.
5 Dacă într-adevăr vreți să vă ridicați peste mine,
reproșându-mi ocara,
5 Iar dacă voi vă faceți tari și mari împotriva mea și-mi scoateți ochii cu ticăloșia mea,
6 atunci să știți că Dumnezeu m-a înclinat,
m-a înconjurat cu plasa lui.
6 Să știi că Dumnezeu este Cel ce mă urmărește și că El m-a învăluit cu lațul Său.
7 Iată, strig din cauza violenței,
și nu este cine să răspundă!
Strig după ajutor,
și nu este cine [să facă] judecată.
7 Dacă strig de multa-apăsare, nu primesc nici un răspuns; țip în gura mare, dar nimeni nu-mi face dreptate.
8 A îngrădit calea mea și nu pot trece
și pe cărările mele a pus întuneric.
8 El a astupat calea mea, ca să nu mai trec pe ea, și a acoperit cu beznă toate drumurile mele.
9 M-a dezbrăcat de onoarea mea
și a îndepărtat cununa capului meu.
9 M-a dezbrăcat de mărirea mea și mi-a smuls cununa de pe cap.
10 M-a dărâmat din toate părțile și mă duc,
a smuls speranța mea ca pe un copac.
10 M-a dărâmat de jur împrejur și sunt în ceasul morții și nădejdea mea a scos-o din rădăcină ca pe un copac.
11 Și-a aprins mânia împotriva mea,
m-a considerat ca pe un potrivnic al său.
11 Aprins-a împotriva mea mânia Sa și m-a luat drept dușmanul Său.
12 Trupele lui vin împreună,
și-au făcut drumuri împotriva mea;
el și-a fixat tabăra în jurul cortului meu.
12 Hoardele Sale sosesc grămadă, își fac drum până la mine și pun tabără de jur împrejurul cortului meu.
13 I-a îndepărtat pe frații mei de la mine
și cunoscuții mei s-au înstrăinat de mine.
13 A depărtat pe frații mei de lângă mine și cunoscuții mei își întorc fața când mă văd.
14 Au încetat [să mai fie] apropiații mei
și m-au uitat cei care mă cunoșteau.
14 Rudele mele au pierit, casnicii mei au uitat de mine.
15 Locuitorii casei mele și slujitoarele mele
mă consideră ca străin,
am devenit un venetic în ochii lor.
15 Cei ce locuiau împreună cu mine și slujnicele mele se uită la mine ca la un străin; sunt în ochii lor ca unul venit din altă țară.
16 Îl chem pe slujitorul meu, și nu-mi răspunde,
cu gura mea îl rog.
16 Chem pe sluga mea și nu-mi răspunde, măcar că o rog cu gura mea.
17 Suflarea mea este străină pentru soția mea,
sunt de milă pentru fiii sânului meu.
17 Suflarea mea a ajuns nesuferită pentru femeia mea și am ajuns să miros greu pentru fiii cei născuți din coapsele mele.
18 Până și copiii mă resping:
dacă mă ridic, vorbesc împotriva mea.
18 Până și copiii îmi arată dispreț; când mă scol, vorbesc pe seama mea.
19 Mă disprețuiesc toți prietenii mei apropiați
și cei pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
19 Toți sfetnicii mei cei mai de aproape mă urgisesc și aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20 De pielea mea și de carnea mea atârnă oasele mele
și am scăpat cu pielea de pe dinții mei.
20 Oasele mele ies afară din piele și nu mi-au mai rămas tefere decât gingiile.
21 Aveți milă, aveți milă de mine,
voi, prieteni ai mei!
Căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
21 Milă fie-vă de mine, aveți milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit!
22 De ce mă urmăriți ca Dumnezeu
și nu vă săturați de carnea mea?
22 De ce mă prigoniți cu urgia lui Dumnezeu și nu vă mai săturați de carnea mea?
23 Ce n-aș da să fie scrise cuvintele mele,
ce n-aș da să fie înscrise într-o carte!
23 Cât aș vrea ca vorbele mele să fie scrise, cât aș vrea să fie săpate pe aramă.
24 Cu un condei de fier sau de plumb
să fie săpate pentru totdeauna în stâncă!
24 Să fie săpate pe veci, cu un condei de fier și de plumb, într-o stâncă!
25 Eu știu că răscumpărătorul meu este viu
și că, în cele din urmă, se va ridica peste țărână.
25 Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă.
26 După ce îmi vor roade această piele a mea,
fără carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.
26 Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.
27 Eu îl voi vedea și ochii mei vor privi,
și nu altcineva.
Rărunchii mei se sfârșesc în mine.
27 Pe El Îl voi vedea și ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Și de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine.
28 Veți spune: «Cum îl vom urmări?».
Rădăcina acestui lucru se găsește în mine.
28 Iar dacă ziceți: Cum îl vom urmări și ce pricină de proces vom găsi noi în el?
29 Înstrăinați-vă de sabie,
căci acestea sunt nelegiuiri [sortite] sabiei,
ca să recunoașteți că există o judecată”.
29 Temeți-vă de sabie, pentru voi înșivă, când mânia va izbucni împotriva greșelii voastre. Și atunci veți învăța că este o judecată!”
