1 Dreptul piere și nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiți și nimănui nu-i pasă că din pricina răutății a pierit cel drept.Ps 11,1 Mi 7,2 Sol 4,15
2 El intră în pace în groapă. Cel care umblă pe calea cea dreaptă se odihnește în sălașurile sale.
3 Dar voi, feciori de vrăjitoare, neam de stricați și desfrânați, apropiați-vă.Mt 12,39
4 De cine vă bateți joc? La cine vă strâmbați și scoateți limba? Nu sunteți voi copii păcătoși, neam de mincinoși?Rm 9,6
5 Ardeți de poftă pe lângă idolii de sub orice copac verde și jertfiți pe fii în albia râurilor și în peșteri.2Rg 16,4 Ir 2,20 Ir 3,13
6 Pietrele cele lucioase ale râurilor sunt partea ta! Iată, iată sorțul tău! Lor le aduci jertfă cu turnare și prinoase! Pot Eu să fiu mulțumit de aceasta?
7 Pe un munte înalt și ridicat îți așezi patul tău și acolo te urci ca să aduci jertfa ta!Iz 8,16
8 După ușă, în dosul ușorilor, ai pus amintirea ta; și departe de Mine tu desfaci patul tău, te urci și îl mai lărgești, faci legământ cu ei, îți place să te culci cu ei…
9 Tu alergi după Melec cu untdelemn și cu miresme multe; tu trimiți solii tăi departe, și te cobori până la locuința morților.Os 12,2
10 Călătoria ta cea lungă te obosește, dar nu zici: „Nu-mi mai trebuie!” Tu găsești însă puteri noi, pentru aceasta tu nu te dai bătut!
11 De cine îți era frică? De cine te temeai ca să Mă mânii pe Mine, să nu-ți mai aduci aminte și nici să nu-ți mai pese? Fiindcă n-am deschis gura și am închis ochii, tu nu te-ai temut de Mine!Ps 49,20 Is 42,14
12 Eu îți voi face știută dreptatea ta, căci lucrurile tale nu slujesc la nimic.Is 64,5
13 Când tu vei striga, să te izbăvească idolii tăi! Pe toți îi va duce vântul și o suflare îi va face nevăzuți! Dar cel care își pune nădejdea în Mine va moșteni pământul și va stăpâni în muntele cel sfânt.Ps 14,1 Is 28,16
14 Și li se va zice: Gătiți, gătiți, faceți drum, dați la o parte orice piedică din calea poporului Meu.Ps 67,4-5 Is 62,10
15 Că așa zice Domnul, a Cărui locuință este veșnică și al Cărui nume este sfânt: Sălășluiesc într-un loc înalt și sfânt și sunt cu cei smeriți și înfrânți, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit și să îmbărbătez pe cei cu inima frântă.Ps 112,5 Ps 137,6 Is 66,2 Mt 5,3 Lc 6,20 Lc 18,14
16 Căci nu vreau să cert totdeauna și să stărui în mânie, căci înaintea Mea ar cădea în nesimțire duhul și sufletele pe care le-am creat.Ps 102,9 Mi 7,18 Sof 3,9.19
17 Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă și, stând ascuns, l-am lovit întru mânia Mea. Și el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale!
18 Am văzut căile sale și îl voi vindeca, îl voi povățui, îl voi odihni și îl voi mângâia.Dt 32,39
19 Și cei care îl jeleau vor izbucni în cântări de mulțumire. Pace, pace celor de aproape și celor de departe, zice Domnul, și Eu îl voi tămădui.Is 52,7 Za 6,15 Lc 2,13 Rm 5,1 Ef 2,17
20 Cei fără de lege sunt ca marea cea înviforată, care nu se poate astâmpăra și valurile ei scormonesc tină și nămol.Ps 31,11
21 Cei fără de lege n-au pace, zice Domnul.Is 48,22
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cel drept piere
și nu este nimeni să pună la inimă;
oamenii de bunăvoință sunt luați
și nu este nimeni să înțeleagă
că cel drept este luat din cauza răutății.
1 Dreptul piere și nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiți și nimănui nu-i pasă că din pricina răutății a pierit cel drept.
2 El intră în pace
– ei se odihnesc în așternuturile lor –,
iar el umblă în fidelitate.
2 El intră în pace în groapă. Cel care umblă pe calea cea dreaptă se odihnește în sălașurile sale.
3 Apropiați-vă, voi, fii ai vrăjitoarei,
descendență din adulter și din desfrânare!
3 Dar voi, feciori de vrăjitoare, neam de stricați și desfrânați, apropiați-vă.
4 De cine vă bateți voi joc?
Față de cine vă deschideți gura
și scoateți limba?
Oare nu sunteți voi fii ai nelegiuirii,
descendență a minciunii?
4 De cine vă bateți joc? La cine vă strâmbați și scoateți limba? Nu sunteți voi copii păcătoși, neam de mincinoși?
5 Voi, care tânjiți după idolii
de sub fiecare copac verde,
care înjunghiați copiii în văi
și prin crăpăturile stâncilor!
5 Ardeți de poftă pe lângă idolii de sub orice copac verde și jertfiți pe fii în albia râurilor și în peșteri.
6 Între [pietrele] lucioase ale văii
este moștenirea ta;
ele sunt sorții tăi.
Pentru ele ai vărsat libațiune
și ai adus ofrandă.
Oare pentru acestea să mă îndur?
6 Pietrele cele lucioase ale râurilor sunt partea ta! Iată, iată sorțul tău! Lor le aduci jertfă cu turnare și prinoase! Pot Eu să fiu mulțumit de aceasta?
7 Pe un munte semeț și înalt ți-ai pus patul
și acolo te-ai suit să aduci jertfă.
7 Pe un munte înalt și ridicat îți așezi patul tău și acolo te urci ca să aduci jertfa ta!
8 În spatele ușii și al ușorilor
ai pus amintirea ta,
departe de mine te-ai dezgolit,
ai urcat și ai lărgit așternutul;
ai făcut înțelegere cu ei și ai iubit patul lor,
privind la locul lor.
8 După ușă, în dosul ușorilor, ai pus amintirea ta; și departe de Mine tu desfaci patul tău, te urci și îl mai lărgești, faci legământ cu ei, îți place să te culci cu ei…
9 Ai coborât la rege cu untdelemn
și ți-ai înmulțit miresmele.
Ți-ai trimis împuterniciți până departe,
te-ai coborât până în Șeól.
9 Tu alergi după Melec cu untdelemn și cu miresme multe; tu trimiți solii tăi departe, și te cobori până la locuința morților.
10 De mulțimea drumurilor tale ai obosit,
dar nu ai zis: „M-am săturat”.
Ți-ai regăsit vigoarea mâinii,
de aceea nu ești slăbită.
10 Călătoria ta cea lungă te obosește, dar nu zici: „Nu-mi mai trebuie!” Tu găsești însă puteri noi, pentru aceasta tu nu te dai bătut!
11 De cine te-ai speriat
și ți-a fost teamă că ai mințit,
nu ți-ai amintit de mine
și nu ai pus la inimă?
Oare nu am tăcut eu dintotdeauna
și tu nu te-ai temut de mine?
11 De cine îți era frică? De cine te temeai ca să Mă mânii pe Mine, să nu-ți mai aduci aminte și nici să nu-ți mai pese? Fiindcă n-am deschis gura și am închis ochii, tu nu te-ai temut de Mine!
12 Eu voi face cunoscute dreptatea ta și faptele tale,
dar nu-ți vor fi de folos.
12 Eu îți voi face știută dreptatea ta, căci lucrurile tale nu slujesc la nimic.
13 Când vei striga,
să te elibereze cei adunați de tine!
Pe toți îi va purta vântul
și-i va lua ca pe o suflare.
Dar cel ce își pune încrederea în mine
va moșteni pământul
și va lua în stăpânire muntele meu cel sfânt.
13 Când tu vei striga, să te izbăvească idolii tăi! Pe toți îi va duce vântul și o suflare îi va face nevăzuți! Dar cel care își pune nădejdea în Mine va moșteni pământul și va stăpâni în muntele cel sfânt.
14 Se va spune:
„Înălțați, înălțați și neteziți calea;
ridicați piedica din calea poporului meu!”.
14 Și li se va zice: Gătiți, gătiți, faceți drum, dați la o parte orice piedică din calea poporului Meu.
15 Căci așa vorbește Cel mare și Preaînalt,
cel care locuiește în veșnicie,
al cărui nume este sfânt:
„Eu locuiesc în înălțime și sfințenie
și sunt cu cel cu sufletul zdrobit și umilit,
ca să înviorez duhul celor umiliți
și să fac să trăiască inima celor zdrobiți.
15 Că așa zice Domnul, a Cărui locuință este veșnică și al Cărui nume este sfânt: Sălășluiesc într-un loc înalt și sfânt și sunt cu cei smeriți și înfrânți, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit și să îmbărbătez pe cei cu inima frântă.
16 Căci nu pentru totdeauna voi certa
și nu mă voi mânia la nesfârșit,
pentru că ar slăbi duhul înaintea mea
și sufletele pe care eu le-am creat.
16 Căci nu vreau să cert totdeauna și să stărui în mânie, căci înaintea Mea ar cădea în nesimțire duhul și sufletele pe care le-am creat.
17 Pentru păcatul lăcomiei sale
m-am mâniat și l-am lovit,
m-am ascuns și m-am mâniat,
dar el a umblat rebel pe calea inimii sale.
17 Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă și, stând ascuns, l-am lovit întru mânia Mea. Și el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale!
18 Am văzut căile lui și îl voi vindeca,
îi voi călăuzi
și îi voi copleși cu mângâieri
pe el și pe ai săi care plâng.
18 Am văzut căile sale și îl voi vindeca, îl voi povățui, îl voi odihni și îl voi mângâia.
19 Eu creez rodul buzelor.
Pace, pace pentru cei de departe
și pentru cei de aproape –
spune Domnul – și-i voi vindeca”.
19 Și cei care îl jeleau vor izbucni în cântări de mulțumire. Pace, pace celor de aproape și celor de departe, zice Domnul, și Eu îl voi tămădui.
20 Cei nelegiuiți sunt ca marea care se revarsă,
care nu poate fi stăvilită:
ea revarsă din apele sale mâl și noroi.
20 Cei fără de lege sunt ca marea cea înviforată, care nu se poate astâmpăra și valurile ei scormonesc tină și nămol.
21 „Nu este pace – spune Domnul –
pentru cei nelegiuiți”.
21 Cei fără de lege n-au pace, zice Domnul.
